Mâine e o nouă zi – Lori Nelson Spielman, recenzie

Mâine e o nouă zi de câte ori nu am auzit lucrul acesta? De câte ori nu ne-am hrănit cu această promisiune, de câte ori nu am transformat-o în mantră? Cartea asta este exact așa cum ne promite coperta: caldă, înduiosătoare, optimistă, prietenoasă, dulce. O carte cât o speranță. Mi-a plăcut pentru simplitatea ei, pentru căldura ei, pentru relația aia minunată mamă-fiică pe care sper să o am și eu cu fetele mele. Și am plâns. Da, poate plâng ușor atunci când citesc. Dar ăsta este exact genul de carte de care am nevoie din când în când. Spală pe unde trece. Am simțit fiecare cuvânt din ea, am trăit fiecare rând.

Este previzibilă, nu te șochează prin nu știu ce drame de familie sau secrete păstrate de zeci de ani. Aproape că poți anticipa tot. Dar știți cum e? Ca felul ăla preferat gătit de mama. Îi știi gustul, aproape îl poți simți. Miroși, aștepți cu nerăbdare să îți primești porția. Mănânci deși știi că nu îți face bine la greutate și ai mai mânca și mâine. Pentru că e bun, pentru că stârnește emoții. Cred că dragostea este uneori o astfel de mâncare. Sau o astfel de carte.

Mâine e o nouă zi – o carte cât o speranță

Nici nu știu de ce aspect să mă leg mai întâi. V-am spus, relația mamă fiică este una la care tânjesc și eu. Și autoarea reușește să transmită legătura aceea puternică, dar și căldura din sânul familiei. Poate că de data asta m-am entuziasmat prea ușor, dar simt că a fost cartea perfectă pentru starea mea de acum. Și mă bucur că Amalia mea a ales-o pentru mine.

Elizabeth Bohlinger fusese o femeie extraodinară. Crezuse în visul ei și luptase cu toate armele pentru a-l îndeplini. Nu o împiedicaseră cei trei copii și nici caracterul ursuz al soțului ei. Compania de cosmetice Bohlinger devenise un colos în domeniu și aceasta este poate cea mai mare moștenire pe care o lasă copiilor săi. Da, moștenire. Elizabeth pierduse lupta cu viața și lăsase în urma ei multă durere și … o listă cu lucruri de făcut în viață.

În timp ce frații mai mari primiseră partea lor de avere și Catherine – cumnata lui Brett- primise locul pe care toată lumea credea că fiica cea mică îl va ocupa, Brett -preferata lui Elizabeth – primește doar o listă de instrucțiuni.

Mâine e o nouă zi – o poveste caldă

Ce văzuse mama ei că îi lipsește? De ce ar crede că s-ar putea Brett identifica acum cu o listă de lucruri de făcut pe care o scrisese când avea paisprezece ani? Serios, unele lucruri erau aproape imposibile!

Și asta nu era tot. Un avocat tinerel este cel care se va ocupa de listă și evoluția ei. Brett avea un an de zile pentru a bifa cele zece lucruri lăsate moștenire de mama ei. Cum putuse să îi facă asta? Brett-adulta era la ani lumină de Brett-adolescenta, visătoare și optimistă.

Să cumpere un cal, să adopte un câine, să aibă un copil, să se îndrăgostească, să predea din nou și să cumpere o casă, să aibă o relație bună cu tatăl ei, să redevină prietenă cu Carrie. Bifat, bifat, bifat. Sau aproape bifat.

Îl avea pe Andrew, iubitul ei. Locuiau într-un apartament pe care ea îl mobilase cu banii ei. Discutabil punctul cu câinele. Și era aproape sigură că Andrew nu voia copii. În ce a băgat-o mama ei. Era îndrăgostită măcar, nu?

Mâine e o nouă zi – mantră personală

Se spune că mama ne cunoaște cel mai bine. Și Elizabeth se pare că își cunoștea foarte, foarte bine fiica. De câte ori un lucru era bifat, avocatul îi înmâna o scrisoare de la mama ei. Plicurile roz nu aduceau mereu fericire, dar aduceau emoții și lacrimi. Și convingerea că fusese norocoasă să aibă o asemenea mamă.

De multe ori am zâmbit pe furiș. Eram sigură că nu va reuși Brett să își păcălească mama. Lista asta se dovedește a fi biletul pentru călătoria inițiatică de care Brett avea nevoie. Abandonase pe nesimțite toate idealurile sale. Se pierduse pe ea în lupta pentru dragostea tatălui ei. Se agățase de planurile pe care alții le dictau pentru ea. Nu mai credea, nu mai spera, nu își mai dădea voie să trăiască și să fie curajoasă. Devenise superficială, dornică de a-și contrui imaginea pentru care alții ar putea să o iubească. Dar își pierduse propria esență. Și habar nu avea cum se simte dragostea.

Mâine e o nouă zi – o lecție de dragoste

Nu este doar o listă cu lucruri de făcut în viață. Sunt ultimele lecții pe care le primește de la mama ei. Și nu în stilul autoritar de „știu eu mai bine ce e bun pentru tine”. Elizabeth îi dă aripi să zboare din nou. Îi oferă doza optimă de dragoste și curaj. Nu a crescut-o să fie puternică, a crescut-o să fie blândă. Și știe că înăuntrul ei, Brett are încă multe lucruri care o pot face ușor de iubit. Și încă și mai multe motive pentru a se agăța de „mâine e o nouă zi”. Relația lor este una specială, exact genul ăla de dragoste „aș muri pentru tine”.

Mi-a plăcut mult, foarte mult. Așa dulce, previzibilă și caldă cum e ea. A fost perfectă. Mâine e nouă zi, dar până mâine avem ziua de azi. Să ne bucurăm de ea!

Autoarea a creat un spațiu cald, familiar și pretenos. Personajele sunt atât de reale și emoțiile sunt tangibile. Ești curios să vezi cum se va termina aventura aceasta pentru Brett. Eu am lăcrimat la final, a fost exact cel pe care îl voiam. Am mai spus asta, nu?

A apărut la Editura Litera, colecția BlueMoon. Eu am luat-o de la chioșc, dar voi o veți putea găsi și în librăriile online.

Traducator(i): Irina Rata
Editura: Litera
Colectia: Blue Moon
Anul aparitiei: 2019
Nr. pagini: 320 pagini
Tip coperta: necartonata