O scânteie de viață
Recenzii

O scânteie de viață – Jodi Picoult, recenzie

O scânteie de viață, un munte de dragoste, un ocean de înțelegere. De toate acestea avem nevoie pentru a schimba lumea sau pentru a-i asigura un curs liniștit.

O scânteie de viață este povestea care avea nevoie de o mână precum cea a lui Jodi Picoult sau a lui Kristin Hannah pentru a fi scrisă. Este un subiect extrem de sensibil, unul care adâncește și mai tare prăpastia dintre oameni. Viața. Începe viața din momentul concepției sau începe la câteva săptămâni de la acest moment?

Depinde în ce stat întrebi sau pe ce oameni întrebi. Unii spun că viața începe imediat, alții spun că începe la treisprezece săptămâni. Activiștii pro-viață, cei care cred că începe imediat, sunt cei care cer măsuri drastice în legătură cu femeile care fac avort. Ceilalți, cei care cred în alegeri și liberul arbitru, se leagă fix de neconcordanțele în legătură cu stabilirea statutului de „om” a fătului. Drepturile omului sunt aceleași cam peste tot, nu? Atunci de ce nu se pun de acord cu amenndamentul ăsta? De ce nu spun un moment clar, momentul în care începe viața.

O scânteie de viață
O scânteie de viață

O scânteie de viață  – un subiect sensibil

Astea sunt ideile principale din cartea aceasta. Autoarea se plasează la mijloc. Simți că mai înclină talerul balanței spre o anume tabără, dar tensiunea este de scurtă durată și totul revine imediat la normal.

Este un subiect extrem de delicat. Un subiect care doare toată viața. Nu am trecut prin așa ceva, Slavă Domnului, și știu sigur că nu aș putea. Nu m-aș mai putea privi în oglindă. Nu aș mai putea trăi cu mine, nu mi-ar mai reface nimeni sufletul rupt în bucăți.

Dar pentru femeile care au trecut prin astfel de momente, și țara noastră se află pe un rușinos loc în acest clasament, m-am rugat și am simțit compasiune. Nu pentru toate, să fie clar. La noi, educația sexuală nu există. Mamele de o anumită vârstă consideră acest subiect unul ruținos și avortul ca pe ceva ce poate ușura viața fiicei lor. Compasiune am simțit pentru cele care au fost victimele violurilor. Pe ele viața le-a frânt de două ori. Sau pentru femeile abuzate care trăiesc într-un cerc vicios al abuzurilor de orice natură. Da, e ușor să spui că ar trebui să plece. Dar unde să se ducă? Statul nu le ajută absolut deloc. Nu există nici măcar cămine cu program prelungit. Poate în marile orașe. Dar cum rămâne cu noi, ăștialalți? Nu toți avem program de lucru până la ora patru.

O scânteie de viață – lupta pentru viață

Copilul nu cere să vină pe lume. Și mama nu l-a conceput singură. O altă idee care se desprinde din această poveste. Mă uit la emisiuni, la documentare. Grupuri de activiști, așa cum se întâmplă și în această carte, se înființează în fața clinicilor de acest gen și agresează mamele și personalul medical. Vine un bărbat să își ia soția, femeia pe care poate chiar el a obligat-o să vină aici, și i se strigă acestuia ”salvează-ți copilul, frate!”. Nu sună a ipocrizie? Nu ar trebui să fie părtaș în orice se decide în legătură cu femeia respectivă?

O scânteie de viață merge invers pe firul cronologic. La început, poate fi un pic debusolant. Dar cred că Jodi Picoul a abordat această versiune tocmai pentru a sublinia faptul că ar trebui să mergem întotdeauna la rădăcina alegerii, la cauzele ei. Să încercăm să înțelegem ce se întâmplă acolo.

Sunt povești în ramă. Povești în poveste. Fiecare cu frumusețea ei sau doza ei de dramatism. Ironiile sorții nu lipsesc de aici. O tânără asistentă care este însărcinată lucrează la Clinica, locul unde se făceau astfel de proceduri. Doctorul care lucra aici își pierduse mama în urma unui avort cauzat de niște ierburi primite de la un soi de vrăjitoare. O tânără vine să ia anticoncepționale; o doamnă vine să își facă analize; o femeie tânără, activistă pro-viață, se infiltrează în clinică pentru a spiona. Era convinsă că aici femeile erau obligate să avorteze. Clinica este condusă de o femeie care nu avea copii. Și toți sunt luați prizonieri de un om care își urlă disperarea. Ceva se întâmplase aici  cu fiica lui. Și el, din porniri religioase, vine să facă dreptate.

O scânteie de viață – o carte despre alegeri

Tensiunea planează între primele pagini ale cărții. Atunci te simți ca și cum ajungi la locul unei tragedii. Ești asaltat de mirosuri, de liniște, de informații din toate părțile. Apoi, minut cu minut, primești informații despre ce s-a întâmplat și despre cine era acolo. Tensiunea își mai pierde din valoare, dar tu ești curios să știi.

Mi-a plăcut cartea. A fost greu la început cu toate personajele de-a valma, mă încurcam în povești. Îți solicită atenția constant. Și am apreciat faptul că autoarea a construit povești frumoase în jurul taților. Am simțit că le redă un pic valoarea în viața copiilor, că le redă importanța și locul cuvenit. Comunicarea dintre ei și fetele lor nu a fost tocmai cea mai bună, dar dragostea dintre ei a fost reală și tangibilă.

Este un roman de stare, un roman care te sensibilizează, te doare, te pune pe gânduri… Recomand!

A apărut la Editura Litera, colecția blue moon. Eu am luat-o de la chioșc, dar sigur o veți găsi și în librării.

 

12 comentarii

  • Laura Apetroaie

    Azi mi-am cumpărat și eu cartea și abia aștept să mă întâlnesc (pentru prima dată) cu autoarea și poveștile ei. Toate vocile mi-au zis, inclusiv alea din capul meu, că o voi iubi mult pe Jodi Picoult și îi voi devora cărțile.

  • Cititor Necunoscut

    A fost prima carte pe care am citit-o despre intreruperile de sarcina in Statele Unite si am ramas socata cand am vazut ca in marea democratie, de la care toti luam lumina, este foarte greu sa faci o intrerupere de sarcina, iar daca te duci la o astfel de clinica, indiferent de motive, esti agresat de tot felul de activisti, care iti striga injurii. Este foarte trist ce se intampla. Am regasit apoi aceste informatii, tangential, si in alte carti, dar aceasta a fost una socanta pentru mine. Mi-a placut cum Jodi Picoult a intors aceasta chestiune pe absolut toate fetele, iar personajele au ilustrat toate parerile. Personal nu sunt de acord cu intreruperea de sarcina, dar in acelasi timp sunt constienta ca, de fapt, nu am fost pusa niciodata in situatia de a alege. De a alege efectiv, nu ipotetic. Caci noi, oamenii, ipotetic avem un set de idei si principii, pe care sa le aplicam altora foarte lejer, si cu totul altele cand nevoia ne pune sa le punem noi insine in practica. Mie imi este mila de persoanele care sunt nevoite sa ia aceasta decizie, de a face intrerupe de sarcina, indiferent ca sunt nevoite, sunt disperate, ori pur si simplu nu sunt educate sa inteleaga decizia pe ca o iau. Insa nu voi fi niciodata de acord cu interzicerea avortului, caci acesta poate fi prevenit prin masuri proactive.

  • rofstef

    Am citit intreg articolul cu o doză de tristețe, nu doar a avortului în sine, ci drumul care duce până acolo, și care cred că este presarat cu multe emoții și trăiri întunecate, de care se fac vinovați un cerc mare de oameni, nu doar femeia in cauză..

    Da, așa cum ai spus, România se situează pe primul lac la prosti si la lucruri slabe, iar la lucruri normale și la ce trebuie suntem pe ultimele locuri..
    Sfârșit de săptămână superb îți Doresc !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *