Anca scrie...

Despre mine…

Sunt Anca. Sunt născută toamna și sunt o fire romantică. Dacă ai ajuns în spațiul meu virtual și alegi să poposești un pic pe aici, te rog să îți scuturi umerii de praf și de tristețe. Aici este căsuța mea din povesti. Nu, nu e din turta dulce deși mi-ar fi plăcut sa fie, nu e nici căsuța piticilor din poveste, este doar căsuța mea la care eu muncesc în fiecare zi. Bârnele care o susțin, eu le numesc vise. Materialul care ține legate toate ideile mele se numește speranță.  Iar toți cei care doresc să îi treacă pragul se numesc prieteni. Dacă veți vrea să vă lăsați o urma, sunteți liberi. Dacă nu, nu e nimic. Noi tot vă așteptăm și data viitoare când mai dați pe aici sunt sigură ca veți observa cum am crescut.
Cine sunt eu? Pai eu sunt un om. Iar asta vă  spune că sunt suma calităților și a defectelor mele. Iubesc să citesc și citesc ce iubesc. Am citit dintotdeauna. De când am învățat prima oara să parcurg lumea literelor. Citesc pentru că era modul perfect de a evada din cotidian.  Pe vremea mea, ehhhee nu sunt chiar așa bătrână, televizorul nu îmi dădea prea multe variante asa că trebuia să evadez.  Biblioteca era prima mea planetă. Prima mea dragoste.  Mirosul de carte veche, de praf și de cerneală a rămas și acum mirosul pe care as vrea sa îl regăsesc într-un parfum. Nu as parfuma hainele și casa. Mi-as parfuma sufletul și gândurile când mi-e dor de mine, de locuri și de oameni.  Am citit când mi-a fost bine, voiam să împart cu alții bucuria mea.  Am citit când am fost tristă pentru că voiam să știu ca în toate poveștile după furtuna va fi iar calm. Am citit și când nu am mai avut speranță și când am avut nevoie de prieteni.
Acum am câte puțin din toate și tot citesc. De ce? Din aceleași motive. Sau poate pentru că altfel nu pot fi. Târziu am învățat că pot păstra și impresiile mele într-un mod ordonat. Și când mi-e dor, sau când mă simt deznădăjduita le pot parcurge și îmi pot aminti că și după cea mai lunga noapte, tot iese soarele. Așa a luat viață spațiul meu. E greu să-l numesc blog pentru că nu mi se pare că fac lucrurile într-un mod profi.  Eu scriu la cald, ma las ghidata de emoții.  Uneori ma ia valul și ma tot duce, alteori cuvintele se încăpățânează să apară.  Dar tot scriu. Nu pentru a impune cuiva părerea mea.  Nici nu as putea. Pentru că vreau să afle și alții gândurile mele, pentru ca emoțiile ce s-au născut în mine par ca vor sa ma roada, ma consuma și am nevoia sa le împart cu alții.  Nu e ușor ca într-o lume grăbita sa stai și sa citești.  Apoi sa scrii. Apoi sa cauți locurile unde sunt și alții ca tine și să le arăți ce ai scris.  Aștepți de cealaltă parte a ecranului sa vezi dacă ai transmis ceva cuiva, dacă altcineva are o părere diferita.
E time consumer. Dar unul care nu te seaca de puteri, nici nu se face în zadar. De ce? Pentru ca am câștigat oameni dragi pe care-i port în suflet, pentru că deși fizic suntem la zeci de kilometri depărtare, un titlu, un autor, o poveste ne-au legat și ne-au făcut părtași.
Îți mulțumesc pentru vizita în casuta mea. Iar dacă vei mai dori un moment de liniște te aștept din nou.
Anca, fata de la Anca și cărțile.

16 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *