-
Băiatul pierdut – M.J. Arlidge, recenzie
„Băiatul pierdut” sau cum să fierbi în suc propriu. La foc mic. Pentru multe ore. Și să continui să fierbi pentru mult timp. Pentru că finalul ăla, finalul te face să te răsucești pe toate părțile. Și să îți rozi unghiile. Și să îți faci zeci de scenarii. Să deschizi propria anchetă. Cum, cum, cum așa? Cum este posibil să fie volumul cinci mai bun decât toate celelalte? De unde atâta imaginație și sânge rece? De unde mai izvorâsc atâtea detalii și atâate povești capabile să îți facă sângele să înghețe? Băiatul pierdut – cea mai bună carte din serie Ghici cine moare primul, Ghici ce-i în cutie, Casa păpușilor, Ghici cine-i mincinosul…
-
Amintirea unui trandafir – Michael Phillips, recenzie
”Amintirea unui trandafir„ este volumul doi din Seria Secretul trandafirului. Despre primul volum, Al doisprezecelea ceas, v-am povestit aici. Mi-a fost teamă atunci când am început să citesc acest volum. Teamă pentru că am crezut că nu mă voi reconecta usor cu personajele. S-a dovedit a fi o teamă nefondată. Mi-a fost ușor să îmi aduc aminte de ei. De parcă timpul se oprise în seara balului și ei mă așteptaseră să revin. Baronul Dortmann își pusese domeniul la dispoziția celor care aveau nevoie de ajutor. Ruta Trandafirului, după cum o botezase chiar baronul, era ruta de scăpare pentru evreii asupriți de doctrinele naziste. Din păcate, baronul este denunțat și…
-
Partea urâtă și minunată a lucrurilor – Bryn Greenwood, recenzie
„Partea urâtă și minunată a lucrurilor” este o carte care te pune pe gânduri. Mi-a fost greu să mă adun, mi-a fost greu să îmi înțeleg sentimentele în legătură cu ea. Toate lucrurile au o parte bună și una rea. Una întunecată și una minunată. Depinde din ce unghi privești. Am privit povestea asta din toate unghiurile. Și în fiecare dintre ele am dat dreptate celui care se află în poziția respectivă. Și știți ce e mai înfiorător? Că realitatea bate povestea asta. Că realitatea este urâtă și că fetele își încep viața amoroasă de la vârste fragede. Educația slabă, mediul din care provin, societatea… toate contribuie la asta. La…
-
De vorbă cu mine
De vorbă cu mine stau cum nu stau cu nimeni altcineva. Îmi place să trag linie atunci când merg seara la culcare. Să văd ce am făcut peste zi. Pentru mine și pentru alții. Sunt zile în care îi iubesc mai mult pe ei decât pe mine. Și asta nu este bine. Eu trebuie să mă iubesc, eu trebuie să știu că sunt rădăcina. Și fără o rădăcină bună, „planta” nu poate fi sănătoasă. Teoria sună bine mereu. Aș minți dacă aș spune că nu o încalc. Cu grație și eleganță. Sunt expertă. Mă sparg în bucăți, mă adun pe făraș. Ca să o iau de la capăt a doua…
-
Regele malefic – Holly Black, recenzie
„Regele malefic” este cel de-al doilea volum al seriei „Făpturile văzduhului”. Când vine vorba de serii, e greu cu așteptatul. Fericiți cei care au răbdare, că lor le va fi mai ușor să înțeleagă povestea de la volum la volum. „Prințul nemilos”, primul volum al seriei, a fost plăcerea mea vinovată. Un roman fantasy cu creaturi care mai de care mai deosebite. Zâne și urzeli, prinți dornici de răzbunare și putere. La ce final a avut primul volum, vreo lună, două am stat ca pe ace. Acum, când volumul doi a apărut, iată-mă stând cu el în brațe încercând să prind magia din zbor. Zânele nu au stat după mine,…
-
Luna din palat – Weina Dai Randel, recenzie
„Luna din palat” este un roman cald și parfumat. Povestea este presărată cu intrigi, jocuri de culise și informații despre cultura Chinei și istoria ei. Nu am știut multe lucruri dintre cele întâlnite pe parcursul romanului. Nu știam despre titlurile pe care le primeau femeile din jurul împăratului Chinei. Și nici despre „procesul de selecție”. Văzut de pe margine, totul pare ireal. Au alte noțiuni despre onoare și dragoste. Și autoarea a respectat tendința de a complica și de a dramatiza pe care o au ei. Așa îi percep eu. Au un fel de a reda un lucru banal. Pot face artă poetică din aproape orice. Iubesc frumosul și sunt…
-
Vrei să-ți spun un secret despre mami? – Ioana Chicet Macoveiciuc
„Vrei să-ți spun un secret despre mami?” este cartea pe care am citit-o vreo săptămână de zile. În fiecare seară. În prima seară de două ori. E prietenoasă, caldă, emoționantă. La prima lectură am plâns eu. Apoi au plâns fetele. Și sunt convinsă că Amalia va realiza și mai bine unele lucruri peste câțiva ani. Maria, fiind mai mare, le-a simțit pe toate. Și m-a recunoscut și pe mine în multe ipostaze. Nu am citit cărțile pentru oameni mari semnate de Ioana Chicet Macoveiciuc. Îi urmăresc pagina, știu despre ce scrie. Dar nu prea m-au chemat cărțile spre ele. Am două acasă. Numai că nu vine niciodată timpul lor. „Vrei…
-
Wonder Woman Book Tag
Wonder Woman Book Tag. Ce poate merge mai bine de atât în luna dedicată femeilor? Primăvara a sosit, treburile s-au înmulțit. Bine că am prieteni buni care îmi aduc aminte. Și care se gândesc la mine. Mulțumesc, Ana de la A drop of inspiration. 1 | Fantasy Island: Un libro al que te gustaría escapar… // Insula fantastică: O carte în care ai dori să faci o escapadă. Tare mult mi-ar plăcea să pășesc în lumea închipuită de Stieg Larsson. Numai pentru a o cunoaște pe Lisbeth Salander. 2 | London: Un libro que deseabas y te decepcionó… // Londra: O carte pe care ai vrut-o și te-a decepționat. Prima care îmi vine în minte este…
S-ar putea să-ți placă și
Curiozitate personală: Dacă eram …
-
Cartea cimitirului – Neil Gaiman, recenzie
„Cartea cimitirului” este o carte sinistră și tandră. Alăturarea pare creepy? Vă asigur că este exact la fel ca viața lui Nimeni Owens. Este un băiețel frumos și foarte inteligent. Ce îl face special? Păi, trăiește într-un cimitir și este crescut de fantome. A primit Privilegiul Cimitirului, asta însemnând un soi de protecție. Poate vedea în întuneric, poate dormi nestingherit în cripta familiei și cunoaște cimitirul ca pe propria-i palmă. În rest, are o viață normală și prieteni. O vrăjitoare drăguță apare în viața lui. Doar că ea trăiește în Țarina Olarului, pâmântul de dincolo de marginea Cimitirului. Și Privilegiul Cimitirului îl mai primise o singură persoană. Cartea cimitirului –…
-
Între noi – Anca R. – poezii de martie
Între noi – Anca R. Din viață te pot șterge într-o clipă, Dar cum să mi te sterg din gând? Și cum să zbor cu aripa rănită Și unde-mi găsesc locul pe pământ? Am râs de lucruri până dimineața Am plâns, pe rând, pe umerii plecați Și n-am crezut o clipă doar că viața O să vrea cândva să fim separați. Privesc în telefon la ce mai am Sunt poze și mesaje mii și mii Nu pot să vin ca să îți bat la geam, Suntem adulți, dar suntem prea copii. Tăcerea de-aș putea s-o anulez, Și-n brațe să te strâng numai un pic Încrederea n-am vrut să ți-o…
