-
Între noi – Anca R. – poezii de martie
Între noi – Anca R. Din viață te pot șterge într-o clipă, Dar cum să mi te sterg din gând? Și cum să zbor cu aripa rănită Și unde-mi găsesc locul pe pământ? Am râs de lucruri până dimineața Am plâns, pe rând, pe umerii plecați Și n-am crezut o clipă doar că viața O să vrea cândva să fim separați. Privesc în telefon la ce mai am Sunt poze și mesaje mii și mii Nu pot să vin ca să îți bat la geam, Suntem adulți, dar suntem prea copii. Tăcerea de-aș putea s-o anulez, Și-n brațe să te strâng numai un pic Încrederea n-am vrut să ți-o…
-
Prin ochii ei – Saraj Pinborough, recenzie
„Prin ochii ei” și prin mintea mea. Am terminat de citit cartea și am trecut-o prin toate filtrele posibile. Este genul de carte care șochează prin final. Și nu știu dacă mi-a plăcut finalul. Depinde din ce unghi îl privesc. A fost șocant, neașteptat. Dar nu îl consider potrivit pentru o astfel de carte. Pentru cât de migălos a îmbrăcat autoarea toată povestea, clar mi-aș fi dorit altceva. Aș fi vrut ceva mult mai real, mult mai „normal”. Nu cred că este o carte potrivită pentru colecția Buzz Books. „Prin ochii ei” este genul de poveste pe care îl poți asemăna cu un ciob de sticlă. Neatrăgător, ușor periculos. Numai…
-
Nevoie – Anca R. – poezii de martie
Nevoie – Anca R. De multe ori mă pierd pe drum, Mă las doborâtă de toate, Răbdarea-mi se preface-n scrum Și fac din fiecare zi o noapte. Mă las copleșită de gânduri Și-n mine e zbucium de toamnă Și-aleg să mă pierd printre rânduri Și fricile-ncep să se cearnă. Și sufletul meu își revine treptat Nu are nevoie de lucruri mărețe. Doar de iubire și-un gând curat Și de-un om dispus să-l învețe. Doar de natură, de flori și de soare, De cărți, de apă, de muzică bună, De-un petic de cer plin de culoare Și, neapărat, de o vorbă bună.
-
Mesagerul – Markus Zusak, recenzie
„Mesagerul” este un roman cu un mesaj frumos. Dar nu este ajutat de frazare. Nici de stilul expeditiv al autorului. M-am tot gândit la carte încă de când am terminat de citit. Da, poate stilul acesta sec și rece are un rol mai important în expedierea mesajului dorit. Poate că s-a dorit sublinierea ideii principale. Dar a și stins „focul” care dă naștere legăturii speciale dintre cititor și carte. Cel puțin așa a fost în cazul meu.
-
Puls în alb și negru – Laura Hartte, recenzie
„Puls în alb și negru” este un vals în care binele și răul învață pașii deopotrivă. Ambele tabere se luptă pentru supremație, dar lupta este una crâncenă. Răul are un as în mânecă. Binele are doar iubirea. Dar poate iubirea să lupte împotriva răului cu atât de puține arme? Laura Hartte este un nume nou pe piața românească de carte. Dar este un nume de care vom mai auzi. Cu siguranță. Trebuie să spun că primisem cartea cu o oarecare doză de scepticism. Laura este tânără, mă gândeam că va mai fi încă o carte în genul băiatul rău și fata cea bună. Și este, cumva. Dar trece de granițele…
-
Fiica ceasornicarului – Kate Morton, recenzie
„Fiica ceasornicarului” este cel de-al șaselea roman scris de Kate Morton. Îl așteptam cu nerăbdare încă de când a fost anunțat. Libris a făcut o surpriză cititorilor care au precomandat cartea. Livrările au început mai devreme de data stabilită. După ce am admirat coperta preț de câteva minute, am răsfoit cartea și am mirosit-o, mi-am dat seama că nu o voi putea lăsa mult timp pe noptieră.
-
Darul lui Jonas – Lois Lowry, recenzie, Youngart
„Darul lui Jonas” este o distopie care m-a pus pe gânduri. Sincer, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Romanele de la Young Art nu le-am descoperit de mult timp. Am preferat mereu cărțile de copii de la Arthur. Sunt foarte interesante și eu le folosesc pentru a mă relaxa. Cele din Young Art mi se păreau nepotrivite mie. M-am înșelat foarte tare. Am găsit povești frumoase și mai am câteva cărți care mă așteaptă pe raft.
-
Omul de cretă – C.J.Tudor, recenzie, Armada, editura Nemira
„Omul de cretă” este un roman minunat. Se diferențiază de restul din acest gen pentru că nu se axează pe crimă. Și nici pe vinovat și motivele lui. Ci pe suita de presupuneri de care se lovesc personajele. Despică, rând după rând, miezul dur al realității până ajunge la miez. Miezul amar care ar putea descrie viața tuturor personajelor care apar de-a lungul poveștii. Romanul a apărut în imprintul Armada, editura Nemira. Oameni de cretă desenați pe asfalt. Desene nevinovate, desenate în joacă, dar care devin indicatorii catastrofei. Omuleții de cretă indică locul unde se află un cadavru secționat. Cine și de ce? Praful de cretă și secretele se scurg…
