-
Fata cu palton roșu – Kate Hamer, recenzie
Fata cu palton roșu a fost cartea pe care mi-am dorit-o cel mai mult la Gaudeamus. Am luat-o de pe raft, am stat câteva minute bune la coadă, dar a trebuit să plec și am lăsat-o acolo. Deja simțea revolta din sufletul meu și mi-am alertat prietenii. Bineînțeles, unul bun a făcut tot posibilul pentru a mi-o cumpăra. Știa ce înseamnă să te bântuie un titlu, mai ales când este dragoste la prima vedere. Cartea nu a stat prea mult pe raftul cărților de citit, prea mult îmi stăruise în minte. Vă întrebați dacă măcar a meritat agitația? Da și nu. Da, pentru că autoarea Kate Hamer a abordat dintr-un…
-
Ziua răzbunării – John Grisham, recenzie
Ziua răzbunării este cel mai nou roman semnat de John Grisham. Se pare că autorul continuă să se reinventeze și este hotărât să facă asta în stil mare. Nu am citit toate romanele sale, dar știu că este recunoscut pentru thrillerele sale juridice. Din nevoia de schimbare sau din dorința de a nu-și irita cititorii, Grisham schimbă „tonul” în scrierile sale. Și rezultatul nu este unul rău, este chiar plăcut să vezi elemente diferite reunite sub o singură cupolă. Ziua răzbunării este un amalgam. Elemente de thriller, doza optimă de mister, relații de familie, poveste de viață. Nu știi exact unde să îl încadrezi. Te bucuri de poveste și îți…
-
Ultima aniversare – Liane Moriarty, recenzie
Ultima aniversare este un roman care m-a pus pe gânduri. Mie îmi place tare mult Liane Moriarty. Știu că are abilitatea de a despica firul în alte mii, nu în patru. Emoțiile pe care le aruncă în ring, sentimentele cu care jonglează întotdeauna, subiectele de actualitate. Toate astea sun caracteristicile scrierii sale. Cu Ultima aniversare nu prea m-a convins. Prea multă dezorganizare, dacă îmi este permis să spun așa. Axată pe ideile de bază, pe sentimente și gânduri răzlețe, autoarea își lasă personajele de izbeliște. Am avut impresia că nu au o destinație anume, de parcă și-ar fi căpătat dintr-odată independența și Moriarty încerca să le încorporeze acțiunile în povestea…
S-ar putea să-ți placă și
Fata dinainte – J.P. Delaney (recenzie)
Madame Picasso – Anne Girard, recenzie
Fii tu!
-
Darul stelelor – Jojo Moyes, recenzie
Darul stelelor este un roman plin de căldură. Mi-a intrat în suflet, chiar lângă trilogia care o are ca protagonistă pe Louisa Clark. Un roman cu note puternice, tușe feminine și personaje extrem de bine conturate. Autoarea vine în fața cititorilor săi cu o altă voce, mult mai apropiat ca stil de Fata pe care ai lăsat-o în urmă și Ultima scrisoare de dragoste. Știm că trilogia „Înainte să te cunosc” are stropul său de dramatism, dar are o notă fină de amuzament. Cumva, optimismul rămâne prezent pe tot parcursul lecturii. De data aceasta, în Darul stelelor, Jojo Moyes jonglează cu un alt soi de subiect. Păstrând dulceața poveștilor clasice,…
-
Tura de noapte – Michael Connelly, recenzie
Tura de noapte este primul volum al unei serii care se anunță a fi una incendiară. Michael Connelly mi-a atras atenția cu thrillerul său juridic, Avocatul din limuzină, și am știut că nu voi mai rata niciun roman semnat de el. Mă bucur că Editura RAO a venit în întâmpinarea fanilor autorului cu această serie nouă. Am crezut că pe Harry Bosch (din seria cu același nume), simpaticul detectiv, nimeni nu îl poate întrece. Dar Renee Ballard are toate șansele. Renee este un personaj care promite multe. Este hotărâtă, complicată, curajoasă, determinată. Și autorul a pus-o foarte bine în lumină. Tura de noapte este un roman polițist. Are un subiect…
-
Băiatul pierdut – M.J. Arlidge, recenzie
„Băiatul pierdut” sau cum să fierbi în suc propriu. La foc mic. Pentru multe ore. Și să continui să fierbi pentru mult timp. Pentru că finalul ăla, finalul te face să te răsucești pe toate părțile. Și să îți rozi unghiile. Și să îți faci zeci de scenarii. Să deschizi propria anchetă. Cum, cum, cum așa? Cum este posibil să fie volumul cinci mai bun decât toate celelalte? De unde atâta imaginație și sânge rece? De unde mai izvorâsc atâtea detalii și atâtea povești capabile să îți facă sângele să înghețe? Băiatul pierdut – cea mai bună carte din serie Ghici cine moare primul, Ghici ce-i în cutie, Casa păpușilor, Ghici cine-i mincinosul…
-
Amintirea unui trandafir – Michael Phillips, recenzie
”Amintirea unui trandafir„ este volumul doi din Seria Secretul trandafirului. Despre primul volum, Al doisprezecelea ceas, v-am povestit aici. Mi-a fost teamă atunci când am început să citesc acest volum. Teamă pentru că am crezut că nu mă voi reconecta usor cu personajele. S-a dovedit a fi o teamă nefondată. Mi-a fost ușor să îmi aduc aminte de ei. De parcă timpul se oprise în seara balului și ei mă așteptaseră să revin. Baronul Dortmann își pusese domeniul la dispoziția celor care aveau nevoie de ajutor. Ruta Trandafirului, după cum o botezase chiar baronul, era ruta de scăpare pentru evreii asupriți de doctrinele naziste. Din păcate, baronul este denunțat și…
-
Partea urâtă și minunată a lucrurilor – Bryn Greenwood, recenzie
„Partea urâtă și minunată a lucrurilor” este o carte care te pune pe gânduri. Mi-a fost greu să mă adun, mi-a fost greu să îmi înțeleg sentimentele în legătură cu ea. Toate lucrurile au o parte bună și una rea. Una întunecată și una minunată. Depinde din ce unghi privești. Am privit povestea asta din toate unghiurile. Și în fiecare dintre ele am dat dreptate celui care se află în poziția respectivă. Și știți ce e mai înfiorător? Că realitatea bate povestea asta. Că realitatea este urâtă și că fetele își încep viața amoroasă de la vârste fragede. Educația slabă, mediul din care provin, societatea… toate contribuie la asta. La…
-
De vorbă cu mine
De vorbă cu mine stau cum nu stau cu nimeni altcineva. Îmi place să trag linie atunci când merg seara la culcare. Să văd ce am făcut peste zi. Pentru mine și pentru alții. Sunt zile în care îi iubesc mai mult pe ei decât pe mine. Și asta nu este bine. Eu trebuie să mă iubesc, eu trebuie să știu că sunt rădăcina. Și fără o rădăcină bună, „planta” nu poate fi sănătoasă. Teoria sună bine mereu. Aș minți dacă aș spune că nu o încalc. Cu grație și eleganță. Sunt expertă. Mă sparg în bucăți, mă adun pe făraș. Ca să o iau de la capăt a doua…
-
Regele malefic – Holly Black, recenzie
„Regele malefic” este cel de-al doilea volum al seriei „Făpturile văzduhului”. Când vine vorba de serii, e greu cu așteptatul. Fericiți cei care au răbdare, că lor le va fi mai ușor să înțeleagă povestea de la volum la volum. „Prințul nemilos”, primul volum al seriei, a fost plăcerea mea vinovată. Un roman fantasy cu creaturi care mai de care mai deosebite. Zâne și urzeli, prinți dornici de răzbunare și putere. La ce final a avut primul volum, vreo lună, două am stat ca pe ace. Acum, când volumul doi a apărut, iată-mă stând cu el în brațe încercând să prind magia din zbor. Zânele nu au stat după mine,…
