• Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Între noi – Anca R. – poezii de martie

    Între noi – Anca R.   Din viață te pot șterge într-o clipă, Dar cum să mi te sterg din gând? Și cum să zbor cu aripa rănită Și unde-mi găsesc locul pe pământ? Am râs de lucruri până dimineața Am plâns, pe rând, pe umerii plecați Și n-am crezut o clipă doar că viața O să vrea cândva să fim separați. Privesc în telefon la ce mai am Sunt poze și mesaje mii și mii Nu pot să vin ca să îți bat la geam, Suntem adulți, dar suntem prea copii. Tăcerea de-aș putea s-o anulez, Și-n brațe să te strâng numai un pic Încrederea n-am vrut să ți-o…

  • Anca scrie...,  Poezii

    Nevoie – Anca R. – poezii de martie

    Nevoie – Anca R. De multe ori mă pierd pe drum, Mă las doborâtă de toate, Răbdarea-mi se preface-n scrum Și fac din fiecare zi o noapte. Mă las copleșită de gânduri Și-n mine e zbucium de toamnă Și-aleg să mă pierd printre rânduri Și fricile-ncep să se cearnă. Și sufletul meu își revine treptat Nu are nevoie de lucruri mărețe. Doar de iubire și-un gând curat Și de-un om dispus să-l învețe. Doar de natură, de flori și de soare, De cărți, de apă, de muzică bună, De-un petic de cer plin de culoare Și, neapărat, de o vorbă bună.  

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Eu sunt – Anca R.

    Eu sunt – Anca R. #poezii Îmi spui că sunt defectă Nu știu de ce n-aș fi Nu știu să fiu perfectă Nu știu a mă iubi. Îmi tot aduci aminte De tot ce eu nu sunt, Și îmi arunci cuvinte Și-ocară, rând pe rând. Îmi rupi bucăți din mine Le-arunci cu nepăsare, Cum pot să fie eu bine Când sufletul mă doare? Când rana mea tot coace Și doare-ncetat Doar să mă lași în pace, Atâta te-am rugat. Tu mă respingi de-o viață, De-o viață eu te-aștept Să-mi vorbești cu dulceață Și să mă strângi la piept. Nu știu să fiu perfectă, Și nici nu vreau să fiu, Eu…

  • Creațiile mele,  Poezii

    Când? – Anca R. Poezie

    Mai ții minte cum ai strâns Pumnii căuș Și m-ai hrănit cu iubire? Milioane de stele-ai aprins Mi-ai dat să gust din nemurire. Luai din izvor nesecat În fiecare zi îmi dădeai din belșug M-ai învățat să nu strig Să mai stau Să nu-mi doresc să mai fug. Și într-o zi, ai închis pumnii strâns Nu mi-ai mai dat N-am mai gustat, Izvorul tău părea înțelenit de noroi, Nu erai tu, nu eram eu, nu eram noi. Când a secat? Când am căzut din zbor neîntrerupt Și când am încetat Să mai cunosc, chiar și pe-ascuns Pumnii micuți, strânși căuș.

  • Anca scrie...,  Poezii

    Vremelnicie – Anca R. Poezii

    Te uită la ei cum pășesc apăsat Se sprijin-ades, mai tac, mai vorbesc, Nu știu ei prea multe, au trăit la sat, Dar, Doamne! Cât pot să-i iubesc. Nu știu să m-acuze, încet mă cuprind Cu blândețea lor mă-nconjoară, Și de multe ori brațele vreau să-mi întind Și s-o cuprind pe mama, la țară. Îi este șorțul prea vechi, basmaua sucita Dar cine stă să le vadă? Copiii îi vin Tre’ să facă și pâine, și corn, și plăcintă Și uită pe dată de bătrânețea ce-i chin. Și tata se uită încet peste gard, Cândva era atât de drept și voinic Și-acum îmi este la fel de drag, Da mă…

  • Anca scrie...,  Poezii

    Destin – Anca R. O declarație

    Cât te iubesc nu știu să spun, Știu doar că tu mă faci mai bun, Mă-mpingi mereu doar spre succes, Și-ti mulțumesc că m-ai ales. Ai transformat casa-n cămin Mereu cu drag acasă vin, Miroase a pâine și a tine, Și jur că mi-e deja mai bine. Copiii noștri sunt cuminți Și au respect pentru părinți, Tu le răspunzi cu-a ta răbdare Și la a treizecea-ntrebare. Mă uit la tine și zâmbesc, Femeie, cât te mai iubesc, Îți mulțumesc pentru ce faci, Și te ascult și-atunci când taci. Știu că preferi să ții ascunse Acele taine nepătrunse, Și de ți-e rău și de ți-e bine, Tu, draga mea, mă ai…

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Dacă – Anca R. Poezii de noiembrie

    Dacă – Anca R. Poezii, noiembrie Dacă dragostea ar spune, Câte lucruri a văzut, Câte iubiri sunt în lume, Oare unde-au încăput? Câte dimineți tăcute, Cu săruturi repetate, Sau câte suflete rupte, Sau câte iubiri de-o noapte? Dacă ar spune de lacrimi, Câți oameni și-ar mai dori Să ducă în spate patimi, De dragul unei iubiri? Cine ar mai accepta, Să-mpartă inima-n două, Să trăiască viața sa Ca un strop micuț de rouă?

  • Anca scrie...,  Creațiile mele,  Poezii

    Nedreptate – Anca R.

    Bună, iubitule! Ce faci, ești bine? Mai spune-mi, te rog, o vorbă și-atât! De când ai plecat, este gol lângă mine Și umblu inertă, cu sufletul rupt. Copilul ia poza încet și o privește, Oftează din greu și capul și-l pleacă, Nu știe de ce tata nu îi vorbește, Cum să îi spun că toate-o să treacă? Cum să-i spun că tatăl lui nu mai vine Să-l ducă la meciul de fotbal, pe seară, Cum să îi spun când mă vede pe mine Cu lacrimi pe chip chemându-te iară? Cum să încep să trăiesc fără tine, Când lumea mi-era perfectă în trei, Te rog să veghezi, să mă aperi pe…