Prin zăpadă și cenușă – Diana Gabaldon

Prin zăpadă și cenușă, a șasea parte din seria Outlander, aduce cu sine o stare tensionată. E ceva apăsător în fiecare capitol, o greutate presează umerii protagoniștilor. Deși îmi face mereu plăcere să pornesc în călătorie alături de personajele Dianei Gabaldon, de data asta am simțit că nu mai ajung la capătul cărții. Îmi place stilul ei, îmi place maniera minunată în care învăluie elementele reale, îmi plac cazurile medicale ale lui Claire pentru că se simte toată documentarea autoarei. Dar nu înțeleg cum de toate romanele (sau aproape toate) reușesc să aibă în jur de opt sute de pagini per volum. E ca și cum autoarea își dorește să aibă toate rolurile: scenarist, regizor etc. Vrea să redea fiecare detaliu, fiecare cadru. Este de admirat devotamentul ei, dar poate avea efecte adverse.

Stilul ei este cinematografic, ne-a obișuit cu asta deja. Dar am impresia că este un pic prea mult. Detaliile ajută la redarea cu acuratețe a vremurilor invocate, dar deja ne-a dovedit că s-a documentat, că stăpânește bine epoca respectivă. Nu este nevoie să accentueze asta în fiecare volum.

Prin zăpadă și cenușă  – o călătorie fascinantă

Treptat, s-au detașat și personajele în topul preferințelor  mele. Jamie este cel care se apropie cel mai mult de valorile mele, de așteptările pe care le am de la un personaj. El rămâne în sfera veridicului. Cu Claire avem deja alt tipar. Este o eroină numai prin faptul că a călătorit două sute de ani înapoi în timp și a reușit să se adapteze la acele vremuri. Dar autoarea îi împinge limitele cu mult. Toate stările, rănile, accidentele la care aceasta o supune, toate trec. Nimic nu lasă urme. Mi se pare că nu mai este ușor de crezut.

Știu că toată seria (cel puțin până acum) s-a concentrat pe cuplul Jamie – Claire, dar  Brianna și Roger vin tare din urmă. Brianna se aseamănă mult cu Jamie. Este o fire practică, directă, bătăioasă. Și toate astea o fac mai reală, mai puțin suspectă de perfecțiunea de care o bănuiesc pe Claire de atâta vreme. Roger este personajul care continuă să fie o surpriză pentru mine. Am impresia că este precum păpușile rusești. Scoți, desfaci, privești, aduni. Și el tot mai are de oferit ceva. Autoarea nu l-a menajat deloc, nu se sfiește din a-l trece prin site și încercări.

Prin zăpadă și cenușă – dulce revedere cu personajele

Ian îmi este foarte drag și continuă să fie omul cu coloană vertebrală sănătoasă. Mi-a dovedit că este devotat și sincer și mă bucur să îl regăsesc așa.

Fergus, ei, cu el este altă poveste. Este devotat și știu că îl respectă pe Jamie, dar în volumul ăsta am văzut o altă față de-ale lui. Este afectat de handicapul lui și se îndepărtează de Marsali și de copiii săi. Nu știe să dea gals frământărilor sale și asta îi poate aduce un gram de antipatie de la cei din jurul său. Marsali este singura care pare să îl înțeleagă, dar este prea obosită pentru a se gândi la chestiuni banale. Și va da naștere unui alt copil în curând. Problemele lui Fergus mai pot aștepta.

Vă spuneam de starea de tensiune care a plutit de-a lungul poveștii pe tot parcursul romanului. Claire are un anumit avantaj. Știe lucrurile consemnate în istorie. Și știe dinainte de pericolul care planează asupra lor. Dar avest avantaj se poate transforma în coșmar. Istoria nu poate fi schimbată și nu e prea comod să știi că în anul 1775 vei muri în incendiu. Deși încearcă să își ducă viața absolut normal, termenul acesta limită își tot arată colții și își răstoarnă amenințările.

Prin zăpadă și cenușă – istoria nu poate fi schimbată

Nici până atunci viața nu este foarte ușoară. Jamie primește sarcina de a vizita triburile de indieni, din dorința Guvernatorului de a unifica întregul ținut. Jamie știe de la Claire că toate astea nuvor avea deznodământul dorit. Statele își vor căpăta independența, indienii vor fi izgoniți pe drumul care va căpăta ulterior numele de Drumul lacrimilor. Dar Jamie nu se poate împotrivi dorințelor omului care i-a dăruit pământul pentru Fraser s Ridge.

Deși misiunea lor este alta și autoarea are grijă să sublinieze destul de des acest lucru, existența lor este condimentată cu tot felul de întâmplări și de apariții. Cazuri medicale, indivizi care stârnesc teama, povești de dragoste, animale care nu se dau duse de lângă casă, episoade amuzante. De toate dăm în scriitura lui Gabaldon. Și cred că ăsta este motivul pentru care am continuat să citesc această serie. E ca și cum autoarea a a călătorit înapoi în timp, a stat în preajma personajelor și a redat pe hârtie tot ce a văzut. Dar aventura nu se termină aici. Te transportă și pe tine, ca cititor, în vremurile alea. Sunt clipe în care aproape că poți auzi zgomotul cailor, poți simți mirosurile și poți admira țesăturile hainelor. Nu știi niciodată la ce să te aștepți.

Prin zăpadă și cenușă – până unde vor merge lucrurile?

Personaje mai vechi apar și le dau existența peste cap. Claire este răpită și deși e conștientă că Jamie îi va sări în ajutor, se teme pentru viața ei. Sunt mulți bărbați și toți o urăsc. Unii se tem de ea pentru că o cred vrăjitoare, dar asta nu îi împiedică să folosească violența împotriva ei. Acesta este episodul care m-a dat un pic peste cap în ceea ce o privește pe Claire. Știm deja că este o femeie puternică, dar este un episod extrem de violent, cu abuzuri pe toate planurile, și Claire se remontează mult prea repede, din punctul meu de vedere.

Cu toate punctele minus, cartea mi-a plăcut, i-am oferit patru stele. Și sunt tare curioasă de ceea ce ne așteaptă în următorul volum!

Volumul a apărut la Editura Nemira și poate fi comandat de aici. 

A șasea parte din seria OUTLANDER

Suntem în 1772, în pragul Revoluției Americane, străzile Bostonului sunt pline de morți, iar în pădurile izolate din Carolina de Nord cabanele ard din temelii.

Guvernatorul apelează la Jamie Fraser ca să încerce să unifice tărâmul și să îl protejeze în numele Coroanei. Dar acesta știe de la Claire cum se termină povestea: cu independența tuturor statelor americane. Și mai știe, dintr-un ziar apărut în 1776, că el și toți ai lui pier în luptă.

Pentru prima dată, Jamie speră că viitorul se poate, totuși, schimba.

„Al șaselea roman al aventurilor lui Claire și Jamie se concentrează pe experiența înaintării în vârstă, cu melancolia ei implicită, dar, ca de obicei, și pe atenția la detaliul istoric: intrigile se leagă atât de bine între ele, punând problema dificilă a predestinării.“
Toronto Star