Silver Bay – Jojo Moyes (recenzie)

Silver Bay este ultima carte (apărută la noi, pentru că romanul a văzut lumina tiparului în 2007) semnată de faimoasa autoare Jojo Moyes. Cunoscută îndeosebi pentru romanele „Înainte să te cunosc” și „După ce te-am pierdut”, Jojo Moyes mi-a dovedit că este înzestrată cu talent, sensibilitate și atenție pentru detalii. Eu am cunoscut-o pe Jojo prin intermediul romanului „Fata pe care ai lăsat-o în urmă”, roman care rămâne preferatul meu dintre toate cele semnate de ea. 

Silver Bay – Jojo Moyes este cartea – provocare. Am decis cu fetele de pe grupul meu să începem să citim cartea pe 8 martie și să ne adunăm să vorbim despre ea. Mă bucur că am intrat în joc și mă bucur că m-am mai putut relaxa puțin zilele astea. 

Mi-am dorit cartea tare mult încă din momentul în care a fost anunțată. Eram nerăbdătoare să o încep și să mă bucur de ea. V-am spus că sunt răcită și că am traversat o perioadă mai dificilă. Aveam nevoie de ceva care să mă ajute să mă deconectez. Silver Bay părea a fi rețeta perfectă pentru vindecarea sufletului meu. La început nu mi-a plăcut prea mult. Mi se părea prea amețitoare. Parcă eram într-un carusel care se oprea brusc după câteva secunde. Povestea este spusă din perspectiva personajelor și, inițial, nu vedeam legătura dintre ele. Mi se părea un pic confuz totul. 

Încep să se schimbe lucrurile de pe la capitolul cinci și, chiar dacă nu este o carte care să te țină numai cu gândul la poveste sau pe care să simți că nu o poți lăsa din mână, spre final mi-a plăcut mai mult. A avut o întorsătură de situație care au făcut ceva valuri în toată povestea și am putut să recunosc amprenta autoarei. Până nu aduce micile drame în prim plan, până nu dă câteva doze de suspans și până nu îți smulge câteva lacrimi, Jojo nu e Jojo. 

M-am bucurat să citesc un roman care își are bine ancorată acțiunea într-un subiect real și care macină multă lume: dispariția anumitor animale marine. În Silver Bay ele sunt extrem iubite și de apreciate, în special balenele și delfinii. Întregul orășel se dezvoltase de pe urma apariției lor și turiștii dornici de fotografii perfecte sau de excursii în larg, erau cei care încă asigurau existența micilor întreprinzători. 

Kathleen era o legendă în Silver Bay. Când avea numai 20 de ani reușise să captureze cel mai mare rechin taur și asta atrăsese un val de atenție asupra micului golf. Tatăl ei conducea un hotel care devine prosper peste noapte, turiștii erau tot mai curioși și marinarii care făceau excursii în larg cu navele lor erau tot mai mulțumiți. Pe Kathleen o regăsim tot pe insulă și peste cincizeci de ani. Viața ei personală fusese închinată hotelului și amintirii tatălui său. Nu se căsătorise, lucru pentru care eu am judecat-o puțin. Tatăl ei credea că oricine se apropia de ea o făcea pentru averea ei și nu pentru ce ar fi avut de oferit. Kathleen nu vede dincolo de ce spune tatăl ei, așa că refuză orice propunere și asta m-a întristat puțin. Era sociabilă, grijulie și foarte respectată în societatea lor, dar mi s-a părut prea nesigură când vine vorba de ceea ce vrea pentru ea. Mă gândesc că a pierdut mulți ani pentru nimic. Muzeul închinat balenelor și hotelul pe care îl conducea primiseră acel strat de ponosit, de vechi. Nu modernizase și nici nu știa de ce mai ținea deschis, poate doar pentru a cinsti memoria tatălui său. 

Cu Kathleen locuia nepoata ei Liza. Liza locuise în Anglia și se întorsese plină de traume și de secrete în Australia. Lui Kathleen îi fusese extrem de greu să o pună pe picioare. Până la urmă, Hannah, fetița Lizei, fusese factorul declanșator al instinctului de supraviețuire. Liza îi datora dragoste și grija. Secretul care le unea pe amândouă le punea uneori relația în pericol și Hannah știa că nu trebuie să sufle o vorbă nimănui, dar era o treabă prea grea pentru un copil de 11 ani. 

Echilibrul din Silver Bay este dat peste cap de Mike Dormer și planurile lui de investiții. Venise ca un simplu turist, se cazase la hotelul lui Kathleen și se împrietenise cu marinarii și cu Hannah. Când s-au aflat adevăratele lui intenții, s-a declanșat haosul și cetățenii din Silver Bay au fost împărțiți în două. Unii nu doreau modernizarea pentru că puneau animalele marine pe primul loc, în timp ce alții erau convinși că investițiile ar fi însemnat o gură de aer proaspăt pentru micuțul golf. Marinarii profitau de excursiile cu turiștii, dar nu ar fi pus niciodată în pericol echilibrul ecosistemului. Erau convinși că cetaceele ar fi dispărut dacă ar fi simțit o amenințare. Delfinii din golf le erau atât de cunoscuți încât toți primiseră nume. Un complex spa, sporturile nautice, gălăgia și numărul mare de turiști ar fi putut periclita întregul echilibru pe care învățaseră să îl mențină până acum. 

Deși pe coperta scrie despre o poveste de dragoste, m-am bucurat să văd că povestea rămâne pe locul doi. Autoarea pune un accent uriaș pe frumusețea mării, a golfului, dar și pe animalele marine atât de prezente în acest roman. Deși mă așteptam la acest parcurs, aș fi vrut să simt mai mult chimia dintre ei, mai multă emoție. 

Personajele mi-au fost dragi toate, fiecare a avut un rol bine definit în poveste și m-aș fi bucurat să îi cunosc și mai bine. Hannah a fost deliciul meu, un copil hotărât, educat și manierat. Lisa este prinsă într-o plasă de pescuit alcătuită din secrete și traume, vină și auto-judecată. Mike a acționat exact așa cum m-aș fi așteptat de la el și Greg este prietenul săritor și atent pe care oricine și l-ar dori. 

Silver Bay este o poveste emoționantă, un ansamblu de caractere și povești de viață. Silver Bay este o plasă pescărească alcătuită din fire unice, povești de viață, bucăți de realitate puse laolaltă cu talent, dedicare și implicare.  Silver Bay  ne vorbește despre oameni dedicați și despre toate sacrificiile de care sunt capabili pentru lucrurile pe care le iubesc. Vă recomand cartea dacă sunteți în căutare de o poveste frumoasă și relaxantă, dar mai ales dacă sunteți îndrăgostiți de sunetul valurilor și de plimbările cu tălpile goale pe nisip.