Prin zăpadă și cenușă – Diana Gabaldon, recenzie

Prin zăpadă și cenușă este cea de-a șasea parte a îndrăgitei serii Outlander. Din fericire, eu am stat comod acasă și curierul mi-a adus cartea. Pe caniculă. Fără zăpadă, fără cenușă.  Am găsit-o pe Libris, la un preț foarte bun, și nu i-am putut rezista. Și cum să o fac când văd încăpățânarea cu care autoarea scrie? Diana Gabaldon nu obosește. Taie, scrie, lipește, adună laolaltă, înlătură și elimină complet personaje și episoade. Cred că își iubește foarte mult personajele. Pare că nu este pregătită să le dea drumul în lume, departe de ochii celor care le urmăresc, volum după volum, aventurile și trăirile.

De Claire și Jamie, și de toate micile drame care vin la pachet cu ei, nu te poți sătura ușor. Chiar dacă, așa cum am spus și cu alte ocazii, autoarea este mai mult decât atentă la fiecare detaliu, chiar dacă pare să nu se grăbească deloc nicăieri. Scenele domestice sunt descrise până în cel mai mic amănunt. Lucrurile primesc atenția cuvenită. Personajele vin și pleacă, aducând cu ele contribuția lor, mai mică sau mai mare. Cunoaștem alte substraturi ale istoriei, ne familiarizăm cu amănunte îngropate de multă vreme, descoperim culturi și obiceiuri. Diana Gabaldon se pierde în detalii, dar construiește o lume nouă. O lume completă. O lume cu drumurile ei, cu natura, cu așezările sale și cu oamenii care iubesc să se urască sau iubesc să își arate recunoștința și dragostea. Contrabandiști, oportuniști, prostituate, pirați, marinari, comercianți de sclavi, proprietari de plantații, tipografi, rivali, scoțieni mândri și englezi tari de cap, preoți, indieni, vrăjitoare, oameni simpli. Pe toți îi vom găsi aici. Și toți se mișcă după cum imaginația sclipitoare a Dianei Gabaldon dictează.

Prin zăpadă și cenușă – lupta cu demonii proprii

Claire m-a fascinat de la început. Diana Gabaldon nu putea să găsească personajul mai potrivit pentru povestea asta. De la meseria ei la personalitatea puternică, doamna Fraser a fost întotdeauna un caracter ușor de plăcut. Au existat și momente în care am suspectat-o chiar eu de vrăjitorie. Unele „pățanii” au fost la limita imposibilului, dar ce nu face omul pentru dragoste și din dragoste? Dacă a fost capabilă să călătorească prin pietre, să țină piept clanului și să se adapteze la condițiile din noul mediu de viață, pot să trec mai ușor cu vederea restul.

Suspiciunile de vrăjitorie nu dispar nici aici. La Dame Blanche pare să fie urmărită de ghinioane peste tot. Măcar nu mai este singură. Are lângă ea familia reîntregită și viața la Fraser”s Ridge începe să prindă contur.

Cu Claire treci de la o fază la alta. În calitate de medic, Claire este serioasă și neobosită. Mă impresionează de fiecare dată puterea ei de adaptabilitate. Să încerce să aducă avantajele medicinei moderne în lumea coordonată de religie, asta da curaj și nebunie! Claire nu plânge după mijloacele avansate. Încearcă să le reproducă aici. Doar că, pe oriunde merge, se lovește de minți obtuze, de oameni nepregătiți și superstițioși. În calitate de doamnă a casei, Claire este amuzantă și practică. De la rolul de soție la cel de bunică sau bucătar, Claire ne oferă momente delicioase și replici spirituale. Simt că o cunosc mai bine decât am reușit să o fac în volumele anterioare, dar știu că mai am tot pe atâta de descoperit.

Jamie – loialitatea față de rege sau loialitatea față de oamenii săi?

Jamie nu se dezminte. Rămâne același scoțian încăpățânat și sincer. Nu există a doua șansă, cale de mijloc sau amânare. Pe Jamie, Diana Gabaldon l-a așezat în mijlocul lucrurilor serioase, a uneltirilor politice. Îmi lipsește implicarea lui activă din sânul familiei. Aproape că nu se mai pune accent pe asta. Da, e același tată iubitor, același bunic zăpăcit, dar parcă s-a maturizat mult prea mult. Era și timpul, ar spune unii. Da, era. Dar Jamie cel mereu pus pe șotii era mai simpatic. Prins între îndatoririle de la Frasser”s Ridge și lupta cu demonii interiori, Jamie rămâne pe lista personajelor pe care eu le apreciez pentru statornicia lor, pentru verticalitatea pe care reușesc să o păstreze, în ciuda tuturor piedicilor.

Cu Jamie nu prea te poți juca. Și unii o vor afla pe pielea lor în acest volum. Abia așteptam să aflu deznodământul! Ah, Malva, mică ticăloasă! ups, mai bine tac!

Brianna – fiica celor doi Fraser, este un personaj care capătă contur și greutate de la un volum la altul. Pentru ea, viața în anul 1776 este și mai grea. Dacă nu ar fi venit aici, nu ar fi fost mamă. Dar dacă ar fi rămas acolo, nu l-ar fi cunoscut pe Bonnett și toate complicațiile vieții pe munte. Nu mă așteptam la mai puțin de la focoasa Brie. Îmi place din ce în ce mai tare de ea și sper că autoarea i-a pregătit ceva uimitor. Mai ales pentru puterea ei de sacrificiu din ultimele pagini ale acestui volum. Vă avertizez: Brie a moștenit căpoșenia tatălui și duritatea mamei. Fix combinația letală!

Prin zăpadă și cenușă – sfidând moartea și timpul

L-am lăsat la urmă pe preferatul meu: Roger. Cred că am mai menționat asta, dar tot o voi spune. Roger a fost „băiatul mămăligă”. Eu așa îi spuneam. Părea nepregătit, limitat la siguranța pe care i-o ofereau cei patru pereți ai casei sale. Dar Roger din anii 1770 nu este același cu Roger care călătorește prin pietre, mânat de curiozitate și de dragostea pentru Brianna. Capabil să supraviețuiască și să se impună, tânărul Roger mi-a predat lecție după lecție. Știe când să își ofere sfatul, știe să țină predici capabile să lumineze mințile încuiate ale enoriașilor săi. Și știe să iubească. Fără limite și fără reguli. El este partea emoțională a familiei. Blândețea luji îndulcește un pic vitregia aventurilor cu care ne-au cam obișnuit scoțienii.

Aventurile familiei Fraser sunt nenumărate. V-am spus că personajele își aduc fiecare o contribuție la frumusețea poveștii (și la mărimea ei, dacă e să fiu sinceră). Diana Gabaldon preia bucățile favorabile din istorie. Își plasează atent povestea și personajele, îi leagă de ele cu fire atent meșteșugite și le rescrie fiecare pas. Nu este o misiune deloc ușoară, sunt convinsă. Dar cred că îi place să se complice singură. Unele ipostaze puteau fi eliminate. Dar cred că autoarea dorește să acopere fiecare por, fiecare crăpătură a timpului. Este un risc pe care și l-a asumat cu fiecare volum. dar și o dovadă a capacității sale de a născoci drame, legături și subterfugii. Acestea sunt motivele pentru care voi continua să devorez seria, volum după volum. Bine, m-ați prins! Și pentru Roger. Ok, am recunoscut.

Mi-era dor de atmosfera tensionată și de aventurile pe care Diana Gabaldon le pregătește cu multă pricepere. Singurul regret este acela că va trece ceva vreme până ce va fi tradusă următoarea parte. Și cine știe ce se va întâmpla în lipsa mea?! Nu? Știe cineva dacă tunelul dintre pietre mai este deschis? Cred că aș da o fugă până acolo. Oare să le duc niște antibiotice?

Prin zăpadă și cenușă, a șasea parte a seriei Outlander – scrisă de Diana Gabaldon – poate fi cumpărată de pe Libris

An aparitie: 2020

Autor: Diana Gabaldon

Categoria: SF & Fantasy

Colectie: SF & Fantasy

Editie: Necartonata

Editura: NEMIRA

Format: 200 x 130 x 45 mm

Nr. pagini: 800

Titlu Original: A breath of snow and ashes

Traducator: Gabriel Stoian