Recenzie: Minunea – R.J. Palacio

Nu știu de ce am avut impresia că această carte va fi o dramă și că eu voi plânge în pumni. Este o poveste impresionantă tocmai pentru nefericirea ei, nefericire ce are în centrul ei un copilaș special, o minune pe nume August.
Am crezut că voi citi o poveste ce s-ar putea aplica tuturor copilașilor speciali și nu am încercat să îi atribui un chip lui August. August a fost pentru mine si copilașul bolnăvior de altă boală, și copilașul care a suferit vreun accident nefericit, și copilașul care s-a născut cu vreo malformație.
”Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-ați imagina, probabil că este mai rău.”
Despre ce a fost de fapt cartea? A fost despre un set de valori pe care sper să mi le pot însuși. Am învățat despre normalitate, despre bunătate, despre empatie, compasiune și despre oameni mai normali decât cei ce sunt în aparență normali. Mă gândeam, în timpul lecturii, la un lucru. Orice om, la începutul vieții, este o minune a cuiva. Vă dați seama că dintr-o celulă micuță, micuță, o mămică dă naștere unui om complet? O minune este un lucru fantastic. Cum poate o minune să fie defectă? Orice copilaș care, poate, a avut nevoie de mai mult timp pentru a înflori în mod minunat, dar nu l-a avut și a apărut pe lume cu probleme, este tot o minune, una pe care noi o amputăm și o privim cu ochii strâns închiși în fiecare zi.
Da, poate nu sunt ca noi, dar nici noi nu suntem ca ei. Noi ne dăm bătuți atât de ușor, suntem lași și superficiali. Noi privim la soare fără să îi înțelegem măreția, vedem natura fără să îi înțelegem frumusețea, ne apropiem de oameni fără să le simțim căldura. Ei sunt altfel. Sunt copii speciali, sunt super eroi în fiecare zi a vieții lor. Iar noi ne luptăm cu câteva zeci, sau o sută de copii ca ei, în timp ce ei se luptă cu o lume întreagă pentru a-și demonstra normalitatea.
Nu am plâns în timp ce am citit. Am fost cucerită de umorul lui August, de lupta lui pentru a fi integrat în prima școala, de prietenia lui fără margini pe care o putea oferi oricui era gata să o accepte.
August era un miracol din punct de vedere medical. Nu în sensul bun. Supraviețuise zece ani, deși medicii nu îi dăduseră prea multe șanse la naștere. Suferise pâna la vârsta asta 27 de operații și fața lui tot nu arăta normal. În familia lui era tratat ca un copil obișnuit, deși știa că la un copil obișnuit ceilalți nu aveau de ce să se holbeze.
M-am pus în locul lui. Am închis ochii și mi-am imaginat cum ar fi să simt privirile îngrozite ale celor care nici măcar nu mă cunosc. M-am îngrozit, am deschis ochii si abia atunci am plâns. Nu pentru el. Pentru mine. M-am gândit dacă vreodată am făcut și eu asta și m-a durut. Poate am rănit pe cineva, poate i-am provocat tristețe. Știți ce e aiurea în povestea asta? Noi credem că ei sunt defecți, când defecții suntem noi. Autoarea ne spune: ”Nu judeca o carte după copertă, nu judeca un om după chip”. La asta se rezumă tot. Ochii privesc la suprafață, dar sub acest ”ambalaj” găsim adevărata persoană, acolo trebuie să privim. Vom fi surprinși de câte comori zac ascunse.

”Noi, ființele omenești, avem nu numai capacitatea de a fi buni, ci și alegerea bunătății.”

Cartea se citește foarte ușor datorită limbajului simplu și firului narativ cursiv. Povestea o aflăm din perspectiva personajelor care interacționează cu August, personaje care au avut puterea să privească în sufletul lui. Este o carte pentru adolescenți, dar toți avem ceva de învățat din ea.

“Faptele voastre vă sunt monumente. Acest principiu înseamnă că lumea își va aduce aminte de noi după faptele pe care le facem. Faptele noastre sunt cele mai importante dintre toate lucrurile. Sunt mai importante decât ce spunem sau decât felul în care arătăm. Faptele noastre rămân și după ce murim. Faptele noastre seamănă cu monumentele pe care oamenii le construiesc în onoarea eroilor morți. Sunt ca piramidele pe care le-au construit egiptenii în onoarea faraonilor. Numai că nu sunt monumente de piatră, sunt amintirile pe care le au oamenii despre tine.”

Despre carte:
Titlu: Minunea
Autor: R.J. Palacio
Anul publicării: 2013
Număr pagini: 336
Editura: Arthur, Colecția Cărți cu tâlc