Recenzii

Fără pauze…


Fără pauze – Anca R.
Purtăm prea multă toamnă-n noi,
De sentimente suntem goi,
Nu mai uităm, nu mai iubim
Și am uitat toți să trăim.
E frig mereu în fața lumii
Căci alergăm precum nebunii
După iluzii, fantezii
Și credem false erezii.
Uităm ce-nseamna a zâmbi,
Și cât încape-n “a trăi”
Ne ridicăm imperii false,
Și construim întruna case.
Sufletul cine-l renovează?
Cu inima când se lucrează?
Toamna putem s-o alungăm,
Dacă nu mai uităm să dăm.
Dacă-ncetam să ne luptăm
Și armele ni le predăm.
Dacă iubim, dacă zâmbim,
Dacă începem să trăim.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: