Florile pierdute ale lui Alice Hart – Holly Ringland, recenzie

Am găsit pe Libris toate Florile pierdute ale lui Alice Hart și ea a găsit toate emoțiile mele, le-a unit în cel mai frumos buchet și a lăsat vântul să se joace cu petalele lor. Ce mi-a făcut mie cartea asta! M-a durut, m-a secat de vlagă, m-a făcut să plâng, m-a înduioșat, m-a înfuriat și mi-a servit la final o porție de speranță. Fiecare petală, fiecare vlăstar a dat naștere unei emoții noi, acolo unde a ajuns. Dragoste, abuz, femei singure, suferință, pierderi. O cunună de stări. O grădină plină cu povești și sentimente.

Și ce stil de scriere! Poezie? Vrajă? Descântec? Nici acum nu știu unde s-o încadrez, dar știu că va fi cartea lunii pentru mine.

 „Unele lucruri erau greu de spus. Altele greu de amintit. Iar altele erau prea greu de știut.”

Florile pierdute ale lui Alice Hart – o carte magică

Înainte să vă spun orice lucru despre poveste, trebuie să laud (din nou) grafica acestei cărți, grija pentru detalii. Autoarea Holly Ringland a folosit cercurile în tot ce a făcut în această poveste. Și nu mă refer la cele materiale. Holly Ringland a creat un circuit continuu, o ciclicitate. Le-a dat femeilor din fiecare generație o voce, o poveste, o greutate de dus pe umeri. Și, pe linie femeiască, se pare că în familia Hart deznădejdea și suferința sunt lăsate, ani după ani, moștenire.

Spuneam de cercuri. Autoarea ne integrează în poveste, ne tranformă și pe noi în Flori. Și vă spun doar că Florile erau femei care suferiseră orice formă de abuz și care găsiseră un cămin la ferma Thornfield, fermă unde se cultivau flori autohtone. Ele nu doar creșteau flori, ele vorbeau cu ajutorul lor. Cunoșteau și studiau limbajul florilor și studiau Dicționarul Thornfield. Iar autoarea ne prezintă și nouă acest limbaj (mi-a adus aminte de Limbajul florilor). Fiecare capitol poartă numele unei flori. Imediat sub titlul capitolului întâlnim semnificația florii, locul unde crește și câteva detalii despre ea. Dar și un desen al florii.

Grija pentru fiecare detaliu, dragostea, dăruirea, aprecierea – toate acestea răzbat din grafica folosită pentru această carte. Și vă spun că, pentru mine, este cea mai frumoasă carte (strict legat de aspect) din colecția Raftul Denisei. 

Cartea este bogată în flori, dar este bogată și în cultură. M-a impresionat nota autoarei. Veți înțelege și voi de ce.

Swainsona – Să ai curaj, să prinzi inimă

Să ai curaj, să prinzi inimă este mantra femeilor de la Thornfield. Nu aș mai fi plecat din grădina lor, mai ales că am simțit că acolo sunt multe lucruri nespuse. Dar nu am bănuit o clipă că va fi nevoie să merg înapoi cu două generații pentru a înțelege cu adevărat deciziile lui June Hart. Dar mai am câte ceva de spus până acolo.

 „… vinovăția era o sămânță păcătoasă; cu cât o îngropai mai adânc, cu atât mai tare se străduia să iasă la iveală.”

Primele pagini ale romanului m-au durut, m-au șocat, m-au îngrozit.

„Alice Hart, o fetiță de nouă ani, stătea la birouașul său de lângă fereastră, în casa lor de lemn din capătul aleii, și își închipuia cum ar putea să-i dea foc tatălui său.” La propriu. Nu vă grăbiți să o judecați. Alice citise despre Pasărea Phoenix, despre cum arde pentru a renaște mai frumoasă, mai bună. Aceeași, dar diferită.

Tatăl ei avea momente bune, momente în care ochii îi zâmbeau și mâinile sculptau lucruri minunate din lemn. Dar mai multe erau momentele în care pereții răsunau de sunete înfundate. Mai multe erau vânătăile de pe trupul mamei și al lui Alice. Mai multe erau clipele în care lui Alice și lui mami le era teamă să zâmbească sau să se bucure. Tati avea o dispoziție greu de înțeles. Și Alice spera ca focul să îl purifice, să îl facă să rămână tot tati, dar diferit.

Crinul de vanilie – mesager al dragostei

Alice avea puține bucurii în viața ei. Momentele petrecute în grădină, vocea mamei, buzunarele pline cu flori ale acesteia, un cățeluș surd și cărțile. Descoperise, din întâmplare (o întâmplare care a costat-o foarte mult), biblioteca orașului, dar găsise și o prietenă în bibliotecara de acolo. Dar va afla despre tot ce a făcut doamna Sally pentru ea mulți ani mai târziu.

„A scos prima carte pe care a atins-o și a zâmbit când a văzut ce era. O adevărată mângâiere. A apucat-o cu ambele mâini, bucurându-se de forma ei solidă, cu margini drepte demne de încredere, de mirosul său de hârtie, de povestea ademenitoare, de coperta cartonată cu imaginea pe care o studiase ore în șir – a unei fete care avea același nume cu ea și care se rătăcise pe un ciudat tărâm vrăjit, dar care reușise totuși să-și găsească drumul înapoi spre casă.”

Alice ajunge la ferma Thornfield. Un eveniment extrem de neplăcut făcuse asta posibil. Lăsase în urmă coasta unde obișnuia să respire aerul sărat al mării pentru o bunică pe care nu o cunoștea și pentru o grădină plină cu flori de tot felul. Alice se ascunde în spatele muțeniei temporare. Nu voia să mai vorbească, nu voia să iasă din carapacea unde învățase să își ascundă sufletul. Dar Florile lui June știau cum o pot face pe Alice să înflorească. Doar fiecare floare are propriile etape, nu? Și nici nu știm câtă putere stă ascunsă după aparenta fragilitate.

Roata de foc – culoarea sorții mele

Pentru a înțelege și a se înțelege, Alice trebuie să știe istoria familiei sale. Dar June se teme să îi descopere nepoatei sale tot trecutul. Știa că „viața este trăită pe măsură ce mergi înainte, dar e înțeleasă doar privind înapoi”, dar nu era pregătită. Am simțit că se temea. Era de parcă ar fi transferat întregul „blestem” al familiei Hart pe umerii fetei, de parcă ar fi înscris-o automat pe lista femeilor nefericite.

Povestea asta este una complexă. Nu veți afla doar povestea lui Alice, veți afla câte puțin despre fiecare femeie din această familie. Dar veți da piept și cu efectele violenței domestice sau ale secretelor care erodează întreaga existență personală. Pe mine m-a durut cartea asta, m-a făcut să lăcrimez la final, să sper și să vreau să aflu mai multe despre limbajul florilor.

Nu am fost peste tot de acord cu Alice sau cu June, dar le-am înțeles deciziile. E mereu mai ușor să vezi din afară lucrurile, atunci când ești neimplicat în situație. Dar tot le-am iubit. Pe ele, pe Twig și pe Candy.

„Să ai încredere în tine. Să ai încredere în povestea ta. Tot ce poți e să o spui așa cum e, adevărată.”

Florile pierdute ale lui Alice Hart poate fi cumpărată de pe Libris, chiar de aici. Merită fiecare bănuț!

An aparitie: 2020

Autor: Holly Ringland

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Nr. pagini: 396

Traducator: Sinziana Dragos

Detalii-

Florile pierdute ale lui Alice Hart a câștigat General Fiction Book of the Year în cadrul Australian Book Industry Awards 2019 • Selectat în TOP 10 pe listele de bestselleruri din Australia în 2018 și din SUA în 2019 • Ales de Women’s National Book Association pe lista de 20 de romane recomandate pentru cluburile de carte din SUA în 2019 • Nominalizat pe lista lungă la International Dublin Literary Award 2020 • În curs de ecranizare TV • Un roman de debut impresionant, tradus în peste 30 de țări, despre poveștile care ne bântuie și despre cele pe care ni le spunem pentru a supraviețui.