Doamna Nobel
Recenzii

Doamna Nobel – Lisa Stromme, recenzie

Doamna Nobel și-a făcut apariția, în ținuta ei de gală, pe site-ul celor de la Libris. Nu i-am putut rezista, vă dați seama. Și nu știu dacă e vremea vinovată sau doar starea mea, dar caut din ce în ce mai des cărțile din colecția Raftul Denisei. Sunt lecturi antrenante, pline de substanță și de stări. Au povești complexe, cu subiecte puternice și autori recunoscuți pentru forța scriiturii lor. Deși ai nevoie de o anume stare (pentru unele dintre ele), după terminarea lor simți că au adus ceva în viața ta. Pe scurt, după cum le spun eu, sunt povești cu greutate.

Deși știu că adevăratele informații și trăsături ale unui personaj celebru nu le voi găsi în romanele de ficțiune, acestea mi se par mai accesibile. Autorii se axează, de cele mai multe ori, pe latura umană a acestora. Le recunoaștem meritele și le putem descoperi aportul în domeniul care i-a consacrat. Putem afla informații despre munca lor, despre studiile sau invențiile lor. Dar cum rămâne cu viața dintre două pietre de hotar? Cum rămâne cu clipele acelea care nu merită a fi amintite în biografie? Chiar dacă nu au adus ceva folositor comunității, au adus emoții în viața protagoniștilor. Și ăsta cred că este un motiv suficient de bun pentru a dori să îi descoperim și în această ipostază.

Doamna Nobel
Doamna Nobel

Doamna Nobel – o poveste aproape imposibilă

Alfred Nobel a fost chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce oferă anual faimoasele Premii Nobel.

Alfred, cel mai bogat vagabond al Europei (după cum Victor Hugo, prietenul său, îl numea), a primit un altfel de portret. Lisa Stromme îi recunoaște munca, dar nu se axează pe cariera acestuia. Pentru a da esență poveștii dintre el și Sofie Hess, poveste care a existat în realitate, autoarea recurge la partea mai puțin cunoscută a omului de știință.

Nu l-a construit nemaipomenit. L-a construit uman, defect cu defect, măcinat de vină și supus unor norme care ar fi putut trece drept de neînțeles pentru alții. Omul care vine la o florărie, cu un cupeu superb, cumpără crini și sfârșește prin a oferi ajutorul unei fete simple nu este același cu omul pe care îl voi descoperi mai târziu.

Alfred Nobel m-a înduioșat și m-a supărat. Am crezut că o îndrăgește pe Sofie, femeia căreia i-a trimis 216 scrisori. Apoi, când începusem să fiu martora momentelor sale tulburi, am crezut că vede în ea o altă invenție. El spunea mereu: „dacă totul e cum trebuie, se pot întâmpla tot felul de minuni.” Și am crezut că asta era Sofie pentru el. Un lucru care putea fi șlefuit, ciopârțit și pus în valoare.

O poveste de dragoste. Blestem sau binecuvântare?

Vezi tu, lucrul care ne-a distrus familia este munca mea de o viață.

Asta pare să fie greutatea pe care Alfred o poartă după el. Deși era pregătit oricând pentru munca în laborator sau pentru procesele care i-ar fi protejat invențiile, Alfred nu este pregătit pentru iubire, pentru viața în doi. Deși se învinuia pentru că simțea că pune mijloace de distrugere în mâinile unor oameni lipsiți de scrupule, Alfred nu putea să renunțe la ceea ce îl făcea cu adevărat fericit.

Pentru scurtă vreme, Alfred a găsit fericirea în brațele lui Sofie. Și eu am crezut la fel. Am crezut că în brațele ei, ar fi putut uita de episoadele  depresive, pline de îndoieli și de nefericire. Dar pe Sofie a iubit-o în felul lui, nedorind sau neștiind să o păstreze.

Sofie Hess este omul căruia i se permite să creadă în minuni. Și în dragoste fără margini. Nu aș vrea să credeți că Alfred a fost un jucător pasional și atât. Nu. Povestea lor a fost un tango în care fiecare dintre ei a avut momente în care a condus dansul, a sedus și s-a impus. Sofie s-a lăsat trasă în lumea lui Nobel, s-a lăsat vrăjită de toată strălucirea lumii care îi fusese refuzată până atunci.

Doamna Nobel – colac de salvare

Alfred Nobel și Sofie Hess au fost colac de salvare unul pentru celălalt. Sofie avea nevoie de un dram de noroc pentru a ieși din lumea aceea fără oportunități. Înfrumuseța viața altora cu buchetele desăvârșite de flori, dar cum rămânea cu propria viață? Se îndrăgostește de Alfred Nobel, omul care o îndeamnă să studieze, să citească. El este cel care îi deschide ușa spre o viață mai bună. Dar el este și cel care o condamnă la nefericire. Avea momente în care nu o mai dorea, dar nu o eliberează niciodată. De fapt, dacă stau să mă gândesc, ea nu a dorit să fie eliberată. Abia spre final am simțit că Sofie renaște. Am simțit că se ridică din propria cenușă, că ia atitudine și devine conducătorul propriei vieți.

Sofie Hess a fost punctul de stabilitate al lui Alfred. Ea fusese singura care nu-l judecase și nu-i ceruse prea multe. Voia doar să o lase să-l iubească. Într-o lume de presiuni, pierderi și moarte, Sofie rămâne farul lui. Unde era Sofie, era și liniște.

Mi-a plăcut povestea lor. Și am apreciat faptul că autoarea nu le oferă niciunuia dintre ei un parcurs desăvârșit. Amândoi au avut propriile momente de derapaj, amândoi au greșit și au învățat să meargă mai departe.

Doamna Nobel este o poveste caldă, plină de stări. Sofie este exemplul perfect pentru omul care este dispus la orice pentru iubirea lui. Alfred Nobel este exemplul perfect al omului capabil de orice sacrificiu pentru visul său. Cine îi poate condamna?

Doamna NobelLisa Stromme – a apărut la Humanitas și poate fi cumpărată de pe Libris. 

An aparitie: 2020

Autor: Lisa Stromme

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Editie: Necartonata

Nr. pagini: 352

Titlu Original: Madame Nobel

Traducator: Carmen Patac

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: