Lungul zbor spre casă – Alan Hlad, recenzie

Lungul zbor spre casă este un roman desăvârșit. L-am văzut pe Libris și am știut că trebuie să fie al meu. Deși nu a făcut deloc un drum lung până la mine acasă, m-am regăsit de câteva ori numărând clipele. Am simțit de la început că îmi va oferi o poveste caldă și emoționantă, exact genul de poveste după care îmi tot tânjea sufletul de la o vreme încoace. Alan Hlad a reușit să scrie o carte plină de emoție, de gingășie. Un roman care răscolește sufletul până în cele mai adânci locuri ale sale. Luptele, zbuciumul, sacrificiul și dorința de a ajunge acasă. Toate trec printre cuvinte, răzbat dincolo de ele și ajung în inima cititorului. Alan Hlad a scris cu pasiune despre dragoste, război, credință și porumbei.

A fost dragoste de la primul la ultimul cuvânt. Lungul zbor spre casă are o căldură aparte, o poveste care te amețește și te poartă în înaltul cerului. Deși sunt descrise niște episoade dureroase din istoria Marii Britanii și a lumii, Alan Hlad reușește un lucru remarcabil: transmite încredere și speranță. Ajungi să crezi și tu, cititorul aflat în cel mai sigur și mai confortabil loc, că porumbeii vor reuși să salveze Marea Britanie. Există un echilibru perfect între două lumi atât de diferite: lumea îngenuncheată de Hitler și armata lui de roboței perfecți și lumea celor ca Susan, oameni normali, cu locul și rostul lor în lume.

Lungul zbor spre casă – un roman cu o căldură aparte

Dacă mi-ați cere să vă recomand acum o singură carte de citit neapărat în perioada următoare, nu aș găsi una mai potrivită decât Lungul zbor spre casă. Nu știu dacă va avea același efect asupra tuturor, dar sunt convinsă că nu veți rămâne imuni în fața farmecului lui Alan Hlad. Pornind de la fapte și știri reale, autorul reușește să împletească armonios o poveste plină de romantism și suspans. Există atâtea povești nescrise acolo, atâtea destine frânte înainte de vreme, atâtea povești de dragoste spulberate de primul glonț care nu a ratat ținta.

E o misiune grea să redai vocea acestor oameni. Este și mai greu să scrii o poveste demnă de trecutul lor, demnă de scarificiul făcut. Dar Alan Hlad a reușit. Ne-a adus în atenție un subiect nou (așa a fost pentru mine), ne-a purtat alături de personajele sale și ne-a ținut captivi până la final. Și aici trebuie să vă spun că am plâns. Nici nu știu când am plâns ultima dată la o carte. Dar mi-era dor!

    Operațiunea Columba

Operațiunea Columba, operațiune despre care am căutat informații cam toată ziua, a existat în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Tot în timpul acestui război, M.I.14 (01), o ramură a „British intelligence” a dezvoltat un serviciu secret bazat pe porumbei; aceştia erau paraşutaţi în cutii / cuşti deasupra Europei ocupate având ataşat un chestionar. Peste 1000 s-au întors cu mesaje care conţineau detalii despre locuri în care erau amplasate echipamente / instalaţii de luptă, inclusiv rachete V1.” – sursa aici

Dar, în goana mea după mai multe detalii, am aflat că porumbeii au fost folosiți și în alte ocazii, istoria recunoscând aportul lor. Ceea ce m-a impresionat peste măsură a fost știrea despre rămășițele unui porumbel, găsit în hornul unei case. Conform cercetătorilor, porumbelul se afla acolo din timpul războiului, ba chiar avea atașat de picioruș un tub care conținea un bilet codat. Exact scena aceasta o folosește și Alan Hlad în povestea sa. Doar că dă porumbelului un rol și mai special. Ducesa, porumbelul preferat al lui Susan, este martora unei iubiri deosebite. Iar curajul ei, determinarea și pasiunea, fac din povestea lui Alan Hlad una de suflet.

 Iubire și devotament printre bombardamente

În anul 1996, Susan citește știrea care răscolește întreaga lume: rămășițele unui porumbel voiajor sunt găsite în hornul unei case vechi. Mesager al unui bilet codat datat din timpul celui de-al Doilea Război mondial, porumbelul stârnește un ecou fără margini în amintirile femeii. Susan antrenase chiar ea un lot de porumbei voiajori în 1940.

Susan crescuse fără părinți, ghidată doar de dragostea bunicilor săi și de porumbeii din hulubăriile de lângă casă. Rămasă doar cu bunicul, Susan învățase să își prioritizeze misiunile din viața sa. Dar liniștea le este afectată de armata nazistă. Londra este zguduită, noapte după noapte, de bombele care cad fără încetare din pântecele uriașelor avioane germane. Armata britanică avea nevoie de informații pentru a putea ține piept atacurilor nemiloase. Ultima redută: porumbeii voiajori.

Susan și Bertie antrenează sute de porumbei pentru această misiune. Își iubeau țara și erau gata pentru orice sacrificiu. Știau cât de grea și de costisitoare avea să fie această misiune, dar văzuseră prea multe durere pe străzile orașelor, prea multe lacrimi pe chipurile celor lăsați în urmă. Naziștii semănau distrugere peste tot. Nu avea să rămână decât ruine fumegânde și pământ udat cu lacrimi și sânge.

Porumbeii voiajori – eroi cu aripi

Ollie ajunge în casa celor doi columbofili printr-un joc ciudat al destinului. American cu origini britanice, Ollie își dorește să se înroleze ca pilot în armata britanică, dar ajunge să lucreze în hulubăriile lui Bertie. Se îndrăgostește de Susan, dar războiul nemților nu și-a arătat toți colții. Viața îi va supune la grele încercări. Erau nevoiți să supraviețuiască fiecărui raid aerian, obligați să îndure chinurile foamei și ordinele naziștilor. Un drum lung plin de șanse ratate, momente emoționante și durere. O legătură specială, un zbucium care taie adânc în suflet și un joc nedrept al destinului. E musai să citiți cartea asta! Trebuie să le aflați povestea!

Povestea este una frumoasă, dar capătă ceva special datorită porumbeilor. Autorul transmite grija și dragostea lui Susan pentru porumbeii săi. Iar lucrul acesta a contat enorm pentru mine. Mi-a asigurat un cadru credibil pentru tot ce s-a întâmplat ulterior în poveste.

Mi-e greu să redau în cuvinte bucuria și plăcerea cu care am citit această poveste. Simțeam cum, rând după rând, se întipărește de una singură în sufletul meu. E atât de frumoasă în simplitatea ei, atât de ofertantă în drumul aproape drept pe care îl parcurge. Dar emană o aură aparte în jurul ei, o aură care nu-și pierde din strălucire după ultimul rând. Nu are cum. Astfel de povești rămân în suflet, în locul ăla special pe care îl avem noi, cititorii.

Și mi-e și mai greu să vorbesc despre această carte. Așa mi se întâmplă când scriu despre o carte pe care o iubesc. Mă tot învârt pe marginea ei, nedorind să îi strivesc frumusețea și farmecul. Un lucru trebuie să rețineți: e de citit și de păstrat pe raftul ăla special. Eu îi spun „raftul moștenire”.

Lungul zbor spre casă este un roman cald ca o zi de toamnă. Și e perfect pentru a vă lăsa sufletul să se cuibărească în el.

Lungul zbor spre casă – Alan Hlad – poate fi cumpărat de pe Libris. Îl recomand cu tot sufletul!

Detalii:

An aparitie: 2020

Autor: Alan Hlad

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Raftul Denisei

Nr. pagini: 368

Traducator: Rodica Stefan