Grădina cu fluturi – Dot Hutchison, editura Herg Benet

Grădina cu fluturi este un dans. Un dans al frumuseții, al minților rătăcite și al unor fluturi. Niște fluturi reali. Fluturi care au fost femei, dar care au fost răpite de un om dezechilibrate și pasionat de colecția lui. Femei care au fost smulse din sânul familie lor și închise într-o grădină unde ar fi putut fi fericite. Ar fi putut dacă nu li s-ar fi șters propria identitate și li s-ar fi dat un nume nou. Ar fi putut dacă nu ar fi fost supuse unui ritm nesănătos de viață. Ar fi putut dacă nu le-ar fi fost tatuate pe spate o pereche de aripi. Ar fi putut dacă nu ar fi devenit fluturi de harem, după cum le-am spus eu, Dacă nu ar fi fost folosite pentru sex de Grădinar și de fiul său. Ar fi putut dacă nu ar fi rămas însărcinate. Ar fi putut dacă media lor de viață în grădină nu ar fi fost prestabilită: cinci ani. Cinci ani, atâta considera ele că durează frumusețea. Le elibera? Le lăsa să zboare? Nu. Le expunea într-o vitrină. Prinse in sticlă și rășină. Expuse în așa fel încât aripile să fie vizibile, ele rămâneau doar purtătoare de aripi, neînsemnate și neimportante. 

Aș putea foarte bine să mă opresc aici. Dacă elementele de mai sus, nu te-au convins deja să citești cartea, atunci nu știi ce ai de pierdut. Am citit thrillere. Ușoare, sadice, antrenante. Pe scurt, dătătoare de emoții și de bătăi extra pe minut.Am plâns, am ieșit la vânătoare, am căutat criminali și indicii, am dat verdicte și am căutat motivul. 

Grădina cu fluturi tot mi-a făcut-o. Mi-a dat de la început deznodământul (nu per total, veți avea parte de surprize pe toate planurile), mi-a oferit motivul și identitatea autorilor acestor fapte. Ce m-a șocat? Povestea. Povestea care a dat un ocol minții mele și mi-a poposit pe suflet. Ușor, ca un freamăt de aripi de fluture. Povestea nu este una colorată și pudrată cu dragoste, nu poartă multicolorul aripilor de fluture. Poartă cele mai întunecate tonuri și zboară, așa, cu cicatrici și aripi frânte. 

Eleganță și crimă. E o infamie să le pui în aceeași propoziție, Nu când vorbești de Grădină. Grădina pornită dintr-un motiv greșit, grădina care le-a făcut pe fetele astea să prindă rădăcini în alte locuri decât cele familiare, grădina asta care nu le dădea voie să se bucure de dansul în aer liber. 

Afli totul din mărturiile Inarei. Un fluture care învățase să își poarte aripile și să își păstreze spiritul neînfrânt. Asta fusese mantra care îi păstrase sufletul întreg. Poliția descoperise locul în care fuseseră ținute și acum se năpusteau ca păsările de pradă asupra lor pentru detalii. De când? De ce? Cum? Inara le oferea informații. Bucăți de pudră catifelată care o făceau pe Maya, fluturele, să dispară și să reînvețe să fie Inara. Dar și Inara ascundea secrete. Dansul ei prin viață nu fusese unul lent și diafan. Fusese unul zbuciumat, plin de abandon și sacrificii. O luptă continuă pentru supraviețuire.

Mă gândisem că Grădinarul exact pe asta miza. Pe fete al căror trecut era plin de umbre. Fete pe care nu avea cine să le caute. Dar nu era așa. Le alegea pentru frumusețea lor. Știa să aleagă tonurile tatuajului uriaș care va trona pe spatele lor. Le purta de grijă, le respecta și le venera după ce le prinde în rășină. Grădina devenise insectarul lui. Mama lui de catifea în care își înfigea boldurile, În timp ce colecția cu bolduri era predispusă pierderii și timpului, dușmanul mut, colecția lui de fluturi din vitrină avea să reziste.

Și stai și te întrebi cât de mari sunt granițele minții umane? Cât de anormal este comportamentul unui om care emană putere și normalitate prin fiecare por? Cât de mare este puterea unui om care poate menține ascunsă o grădină secrete? Când devenim complici? Cât de periculoasă poate fi tăcerea?

Când mă gândeam că nu mai pot fi surprinsă, am avut parte de o surpriză. Zborul unui fluture a descris un arc perfect de cerc. Inara mi-a arătat cât de frumos poate fi parcursul unui fluture care a fost la început larvă. Ea a semănat cel mai mult cu un fluture. A extras din coconul larvei, din hidoșenia lui, tot ce era mai frumos. A învățat să zboare. Aripile nu îi vor mai fi frânte niciodată. Învățase să se prețuiască mai mult. Un final minunat pentru o carte pe care am adorat-o indiferent cât de greși vi se pare că sună asta!

Cartea a apărut la Herg Benet și poate fi cumpărată de aici. 
Despre carte: 

Lângă un conac impresionant se află o grădină.

În această grădină cresc flori luxuriante, arbori seculari și… o colecție de prețioși fluturi: tinere femei care au fost răpite și atent tatuate pentru a semăna cu noile lor nume date. Supraveghetor este Grădinarul, un bărbat aspru, delirant și întunecat, obsedat cu capturarea și păstrarea specimenelor sale atât de prețioase.

Atunci când este descoperită grădina, o supraviețuitoare este adusă pentru interogatoriu. Agenții FBI Victor Hanoverian și Brandon Eddison sunt însărcinați cu descurcarea ițelor unuia dintre cele mai lugubre cazuri din întreaga lor carieră. Însă fata, cunoscută doar sub numele de Maya, este ea însăși un puzzle care trebuie descifrat.

Pe măsură ce povestea ei avansează, aruncând lumină asupra vieții în Grădina cu Fluturi, Maya dezvăluie vechi dușmănii, noi izbăviri și faptele tulburătoare ale unui bărbat care nu pregetă cu nimic în a-și proteja propria sa versiune asupra frumuseții. Iar cu cât mai multe detalii ies la suprafață prin povestea fetei, cu atât mai mult agenții se gândesc la ce încă oare le mai ascunde ea…