Focul este unul dintre romanele la care mi-am dorit neapărat să ajung cât mai repede. Și asta pentru că mi-am propus să călătoresc cât mai mult, să gust din alte culturi, alte civilizații și alte conștiințe sociale. Germania nu se regăsește foarte des în planurile mele literare, mai ales pentru că încă nu simt că am o părere clară despre mentalitatea, metodele și stilul lor de viață. Îi cataloghez – fără vreun motiv anume sau unul întemeiat – oameni reci, greoi în exprimarea sentimentelor, mai atenți le ce să nu greșească decât la ce-și doresc cu adevărat.
Sunt sigură că mai am de citit multe cărți cu influență nemțească, de străbătut mii de kilometri de ținuturi necunoscute și de suflete, de descoperit o mulțime de autori buni. Abia atunci, după ce le voi fi dat voie să mă modeleze după tiparele lor, după ce voi fi gustat din obiceiuri și idealuri, voi putea spune că am crăpat un pic suprafața nemțească. Și voi putea simți dacă inimile noastre bat la fel, după aceleași sentimente și în aceeași cadență.
„Intersectarea trecutului tumultuos cu prezentul tensionat și viitorul tot mai incert dă naștere, în Focul, unui lecturi plăcute și reflexive.“ — Irish Times
Focul – o poveste care merge după propriul ceas
Cel mai mult îmi plac romanele care dau liniștea mai tare, care mă atrag în lumea celor și mă înconjoară cu întâmplări care ajung să dea tonul în realitatea din jurul meu. Daniela Krien reușește să reducă volumul cotidianului, să lase viețile personajelor sale să devină nucleul sufletului celor implicați. Și o face cu o naturalețe aparte, cu lejeritate și blândețe. Am simțit că am pătruns în sufletul lor, de parcă m-aș fi strecurat pe o ușă lăturalnică, sprijinită în amintiri vechi și regrete zbârcite. Apoi, la un semn pe care nici măcar nu l-am surprins de la început, m-am strecurat în intimitatea căminului lor. Le-am numărat temerile și nevoile, le-am dozat cantitățile de vină și limitele până la care m-au și s-au împins unul pe altul.
Focul nu este un roman care arde cu vâlvătaie. Nu pârjolește și nu devorează cu sete. Focul este genul de roman tăciune, care păstrează sub straturi de cenușă o inimă pulsândă, o scânteie care ar putea deveni din nou o flacără firavă, un foc de tabără, un incendiu devastator. Depinde doar de combustibilul cu care este alimentat, de cine manevrează foalele și de cât de mare este dorința de a-l ști din nou aprins.
„Romanul Danielei Krien este un veritabil studiu, atent și deseori emoționant, al unei relații aflate în criză, explorând alchimia misterioasă dintre trup și psihologie, care poate lega un cuplu, la bine și la greu.“ — The Times Literary Supplement
Regăsire sau abandon?
Deși poveștii i-aș mai adăugat câteva straturi sau măcar mai multă savoare, sentimentelor resimțite nu am ce să le adaug. Le-am simțit, le-am văzut încercând să supraviețuiască, să devoreze, să mistuie și să lase urme. Uneori, mai ales când Rahel a fost în prim plan, am simțit durere, apoi spori de încredere și încercări timide de a recupera, de a iubi, de a se simți iubită. I-am simțit setea de adevăr, nevoia de certitudini și răspunsuri, disperarea de a-și găsi radăcinile și tulpinile de care să se agațe atunci când va fi în derivă. Dar cred că Peter m-a impresionat mai tare. De fapt, cred că m-a înduioșat modul în care a ales să se retragă, să-și înghită cuvintele și așteptările, să își retragă brațele și durerile.
Asta nu înseamnă și că am fost de acord cu modul ușor egoist în care s-a apărat. Doar că, dacă suferința lui Rachel a fost fățișă, a lui a fost mai dureroasă, purtată în tăcere și studiu. Personal, consider că le-ar fi fost mai utilă comunicarea, mai senin drumul dacă ar fi ales să-și vorbească durerile, nu să le îngroape. Dar cine sunt eu să le dau indicații? Mai ales că Rahel era terapeut. Ar fi știut de unde să apuce problemele, cum să le găsească o rezolvare sau un sens nou.
” – Nu are rost să judeci animalele din punct de vedere moral. Ele sunt ceea ce sunt. Spre deosebire de noi, care ne prefacem în mod constant că suntem altcineva.”
Focul – momente de cumpănă și de sinceritate
Așa cum v-am spus și mai sus, Focul este un roman care pune mai mult preț pe trăiri, pe focul interior și pe cenușa lăsată de focurile pe care alții le aprind în sufletele noastre. Nu o să vă șocheze prin poveste, nici prin acțiune. Dar o să vă invite în liniștea unui cămin, în mijlocul unor situații intime, în spațiul lăsat liber de tăceri și renunțări. O să fie, pentru o scurtă perioada de timp, locul unde veți iubi după alte criterii, veți suferi după alte canoane și veți fi dispuși către alte compromisuri.
Focul a fost o călătorie interesantă, cu urme trasate și lecții învățate. Eu nu o să-mi mocnesc cuvintele, nici nu le voi lăsa să se stingă. Voi fi atentă la zidurile celor din jur, voi încerca să le cobor și voi aprinde cel mai intens foc de iubire chiar acolo, în spațiul pe care sufletul îl simte ca fiind acasă, acel acasă.
Focul a apărut la Humanitas Fiction și poate fi comandat de aici.
Titlu: Focul
An apariție: 2024
Ediție: I
Colecție: Raftul Denisei
Domeniu: literatură
Autor: Daniela Krien
Traducere: Ramona Trufin
