Șoaptele este unul dintre cele trei romane primite, în avanpremieră, de la Editura Litera. M-am bucurat tare mult, mai ales pentru că nu sunt la prima întâlnire cu universul autoarei Ashley Audrain. Am citit acum ceva timp Îndoiala și mi-am adus aminte de puterea ei de a semăna iluzii, neîncredere și capcane.
Până să ascult Șoaptele, m-am oprit puțin să-i descopăr povestea celei cunoscute drept Chiriașa tăcută. O lectură la fel de impactantă, mai ales din punct de vedere psihologic. Ca și în cazul titlului de față, am avut nevoie de câteva zile pentru a nu mă mai gândi la atmosfera întunecată, bolnavă și apăsătoare, pe care autoarele au reușit să o creioneze și să o deformeze după bunul plac.
Șoaptele – ești gata să dai piept cu adevărul?
Cartea asta își trage seva din șoaptele care se pierd cu o singură adiere de vânt, din aparențele pe care iubim să le afișăm, din neputințele, nevoile și temerile fiecăruia dintre noi. Având în vedere că pilonii principali ai întregii structuri sunt femeile și suferințele prin care trec unele dintre ele, vă dați seama că devine mult mai greu de digerat. Și nu e vorba de feminism aici. Empatizezi, te regăsești, încerci să le dai curaj și să speri că vor găsi cea mai bună cale pentru ele.
Minciuna este aluatul în care stau adăpostite și alte „ingrediente”, toate la fel de toxice și la fel de legate. În minciuna se ascund și trădarea, neputința, nevoia de mai mult. Și Ashley Audrain ne invită să fim martorii celor mai cumplite momente de sinceritate, mai ales în finalul romanului. Trebuie să vă spun încă de pe acum că, ultimul rând mi-a stârnit fiori și m-a făcut să rămân pentru câteva minute bune într-o stare de meditație și de negare. Cât rău facem fără ca măcar să ne dăm seama de asta?
„Seducător, nuanțat și temerar, romanul Șoaptele deschide o poartă secretă spre viețile private ale femeilor din suburbiile prospere.” NITA PROSE
Când crapă masca perfecțiunii
Mi-am dorit întotdeauna să locuiesc într-o comunitate unită, cu petreceri în grădină, căsuțe cu gard jos, curți spațioase, pline de copii și jucării împrumutate din vecini. Nu mai vreau. M-a convins cartea asta. Ochii lor nu au fost ațintiți asupra mea, dar i-am simțit permanent lipiți de mine. Am avut senzația că nu sunt unde trebuie, că nu fac ce trebuie și că viața mea urmează curând, curând să fie analizată, că acțiunile mele vor fi tranșate și casa mea va deveni tărâmul de joacă al șoaptelor malițioase și al privirilor încărcate de înțeles.
Nu m-am poziționat în nici o tabără și nici nu m-am grăbit să fiu de partea cuiva. Le-am simțit tuturor amabilitatea perfect deghizată, nevoia de validare, de acceptare și de integrare în cercul celor „perfecți”.
Casă scumpă, gazon verde și proaspăt tăiat, mașină luxoasă, bijuterii, haine de firmă, copii perfecți, corp de invidiat, bărbat șarmant, carieră de succes, bonă pentru copii. O viață ideală, nu? Așa gândesc cam toți despre Whitney, gazda unei petreceri reușite și varianta de trecut în dicționar în dreptul perfecțiunii feminine.
În timpul petrecerii însă, Whitney își pierde controlul și răcnește la Xavier, primul ei copil. Puștiul de doar zece ani îi zdruncinase întreaga existență și îl iubea, știa că îl iubea, dar avea nevoie de timp departe de el, de timp pentru carieră și pentru răspuns la mailurile presante, trimise de clienți. Și nu era prima dată când își pierdea controlul. Nu cu el. O știa și ea, o știau și vecinii. Dar toți mascau ieșirile femeii și ea le oferea tuturor niște explicații care îl trimiteau pe copil direct în cabinetul vreunui terapeut pentru îndreptarea comportamentului.
Vreau. Îmi doresc. De ce ea și nu eu?
Blair este întruchiparea femeii care se reduce treptat și rămâne doar cu statutul de mamă și soție. Nu mai există trepte intermediare și nici timp pentru satisfacerea nevoilor personale, a visurilor peste care se așterne tot mai mult uitarea și praful. Blair simte că personalitatea ei este din ce în ce mai ștearsă, se crede nevrednică de soțul ei perfect și caută alinare în rutina pe care o transformă în propriul cocon. Este o mamă mai bună decât alte femei. Decât Whitney, de exemplu… Dar este asta de ajuns?
Blair este prinsă în propria pânză de păianjen, țesută din nesiguranțe, așteptări și frustrări. Tânjește după viața lui Whitney și crede că ea s-ar fi descurcat mult mai bine. Chiar și cu Xavier, puștiul care îi dă atâtea dureri de cap mamei sale.
Rebecca, alt membru al comunității de care vă spuneam mai sus, este cea care își dorește să fie mamă și nu reușește să își țină propriii copii în viață. Deși rămâne însărcinată și nu există o explicație medicală, Rebecca pierde toate sarcinile. Acum vă dați seama de durerea cu care le privește pe vecinele sale? De nevoia de a așeza la sânul său un boț de carne pe care să-l protejeze, să-l ducă de mână la școală și la petreceri de aniversare?
Șoaptele – cine-i vinovatul?
Lucrurile devin și mai tensionate atunci când Xavier, puștiul mai sus menționat, suferă un accident și este dus de urgență la spital, cu viața pe o muchie de cuțit. Whitney este în stare de șoc și emană vinovăție prin toți porii. Cum să cadă un copil de la fereastră în toiul nopții și de ce să scrijelească și un mesaj pe perete înainte? Adevărul trebuie să iasă la lumină și vinovații pedepsiți.
Printre dramele personale, minciunile și frustrările personajelor sale, Ashley Audrain reușește să țeasă o poveste ruptă din realitate, un portret al femeilor care își doresc mai mult și nu pot, care au destul și nu le ajunge, care nu știu cum să rupă pânza în care s-au înfășurat. Nu știu dacă este cea mai indicată carte pentru cele care au devenit de curând mame, pentru cele care se luptă cu infertilitatea și pentru cele mai sensibile. Însă este o carte care te pune pe gânduri și te repune pe poziții sănătoase, neumbrite de așteptări și nevoi. Ashley Audrain reușește să te facă să te îndoiești de calitatea de mamă a cuiva, te atinge cu această capacitate de a umple totul de neîncredere și de nesiguranță și te lasă fără cuvinte la final… Da, este o carte de recomandat.
O găsiți la precomandă pe site-ul Litera, livrările începând din luna septembrie.
Data Apariției : 4 sept. 2023
Traducere: Irina-Marina Borțoi
Colectie : Buzz Books
Autor(I) : Ashley Audrain
Tip Coperta : Broșată
Numar Pagini : 352
