Ultima petrecere la care am fost și noi invitați (o petrecere literara, evident), în calitate de bloggeri de carte, ne-a adus în lumină scriitura lui Clare Mackintosh. Eu, mare amatoare de thrillere și finaluri în coadă de pește, abia așteptam să pornesc în aventură! Mi-am luat ținuta de gală, mi-am pus pantofii comozi, un cocktail savuros într-o mână și m-am pierdut printre ceilalți invitați. Glumesc! M-am așezat mai bine în colțișorul meu și i-am pândit pe fiecare, în ordinea apariției lor pe covorul de gală.

Obișnuită deja cu stilul abraziv, lipsit de caractere șlefuite până la perfecțiune, știam deja că autoarea nu va lăsa lucrurile neexploatate. Știam că va săpa până va dezvălui și cele mai mici defecte, și cele mai mici urme lăsate pe masca perfecțiunii.
Așteptam doar momentul în care toate măștile vor cădea, clipa în care voalurile vor fi îndepărtate și caracterele vor fi obligate să lase toate defectele la vedere. Momentul în care tot ansamblul, așa șubred și strâmb, se va prăbuși și-i va permite adevărului să strălucească. Dar nu înainte de a mai arunca o mână de paie pe foc, nu înainte de a mai strecura o mică sămânță de îndoială, nu înainte de a se asigura că ne vom frământa și vom fierbe în suc propriu. Sună deja a Clare Mackintosh, nu?
Ultima petrecere – destine împletite
Ultima petrecere nu pot să spun că este exact genul de roman în care i-aș fi recunoscut imediat stilul lui Clare Mackintosh. Dacă numele nu i-ar fi apărut pe copertă, probabil, s-ar fi aflat mult spre coada listei mele cu candidați. Dar la final, acel final pentru care este recunoscută deja, mi-ar fi răsturnat scenariile și m-ar fi obligat să îmi reconsider opțiunile.
„Straturi de context istoric și social dau profunzime farmecului acestui mystery glacial, a cărui acțiune se petrece în nordul Țării Galilor. Veniți să cunoașteți personajele interesant de disfuncționale; rămâneți să le ovaționați din toată inima.” Kirkus Reviews
Ultima petrecere este, din punctul meu de vedere, un roman care te fierbe la foc mic, care te lasă să ai impresia că îi deslușești tainele doar pentru a-ți da o ultimă lovitură năucitoare. Dacă m-ar fi găsit în perioada în care am nevoie de acțiune și adrenalină în stare pură, romanul ar fi avut nevoie de toate puterile pentru a-mi capta atenția. Acum, cu bateriile răbdării personale puternic încărcate, am avut și timpul, și dispoziția necesară pentru a descoperi adevărul. Am adunat frânturile presărate pe alocuri, mărturiile cusute cu ață albă și mi-am păstrat rolul de Toma Necredinciosul. Nu am crezut în nimeni, nu am perceput nici o acțiune drept bună intenție. I-am privit pieziș, așteptând constant un pas făcut pe lângă drumul drept susținut de minciuni și aparențe.
Sfârșituri și începuturi
Dacă e ceva la care se pricepe de minune Clare Mackintosh, atunci se pricepe la a-ți da lumea peste cap. Deși nu sunt de acord cu violența și prefer să las karma să plătească pentru toate datoriile, cred că a fost prima dată (sau poate a mai fost cândva) când nu am simțit deloc compasiune pentru victimă. Inițial, după șocul descoperirii, am dorit să aflu adevărul, să duc vinovatul în spatele gratiilor, să-l fac să își deconspire planurile malefice.
Însă, așa cum v-am spus deja, Clare Mackintosh iubește să răstoarne normalul și normele. Victima s-a dovedit a fi un bărbat lipsit de scrupule, un individ care lăsase în urma sa un șir lung de nefericire. Desigur, asta nu scuză actul criminal, dar parcă aruncă o altă lumină asupra evenimentelor. Și nu vă grăbiți să mă judecați pentru asta, citiți și descoperiți adevărul pe pielea voastră.
Aici, la granița vechilor războaie (Țara Galilor și Anglia), în mijlocul unei zone absolut minunate, Rhys Lloyd dă glas planurilor sale de înavuțire. Fostă vedetă, actualmente afacerist cu mari speranțe de revenire pe scenă, Rhys construiește pe malul Lacului Oglinzii niște căsuțe de vacanță. Iar asta aduce nemulțumirea sătenilor care nu doresc turiști gălăgioși, mașini scumpe și străzi asfaltate în mijlocul comunității lor. Însă, după cum ni se dezvăluie treptat, niciunul nu-l ura atât de tare, nu până acolo unde s-ar fi putut vorbi de crimă, polițe de răzbunare și planuri criminale.
Cu toate astea, în noaptea anului Nou, chiar la petrecerea organizată de el, Rhys Lloyd este găsit mort în lacul de lângă căsuțele de vacanță. Cineva, iar de asta avea să se asigure poliția, îi făcuse rău. Desigur, motive erau destule. Dar cine dusese lucrurile până la capăt? Cine îl făcuse pe Rhys Lloyd să plătească pentru toate relele?
Ultima petrecere – straturi de adevăr și minciună
Unii spun că în comunitățile micuțe nu este loc pentru secrete. Eu cred că este exact pe dos, că aici, în locurile bine cunoscute, se întâlnesc cele mai mari cuiburi de minciuni, de tensiuni și polițe rămase fără acoperire. Că aici, în spatele căsuțelor cu garduri albe, se cos și se destramă destine și planuri. Că aici, în spatele familiilor perfecte, se nasc istorii ilicite, punctate de întâlniri amoroase clandestine.
Clare Mackintosh nu a scris cea mai bună poveste a sa, dar a scris una cu suficiente ancore pentru a-și prinde publicul target. Povestea și-a desfășurat pe rând straturile, asigurându-se că avem suficiente motive să rămânem. Mie mi-a plăcut cartea și m-am bucurat să îi aflu tainele. Bineînțeles, finalul încă mă bântuie și am creionat deja câteva ipoteze. Le aștept și pe ale voastre!
Mențiuni
Dacă sunteți curioși, vă invit pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Ciobanul de azi, Citește-mi-l, Falled; Analogii, antologii. Aici au apărut deja sau vor apărea articole dedicate.
Romanul a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.
Autor: Clare Mackintosh
Nr. de pagini: 560
Titlu original: The Last Party
Limba originală: engleză
Traducere și note: Liviu Szoke
Format: 130x200mm
Anul apariției: 2024
„Primul volum din seria Ffion Morgan