Și-mi plouă – Anca R.

Și-mi plouă în suflet. Îmi plouă și-mi tună
De ce pe necazuri mereu sunt stăpână?
De ce port haos în venele mele?
De ce mă cobor mereu în durere?
Mi-e greu. Și e grea haina lumii din jur
M-apasă pe umeri, pe suflet impur
Aș vrea doar să fug, în urmă s-o las,
E prea târziu, cicatrici mi-au rămas.
Mă simt pustiită, sunt singură oare?
Și inima plânge, și țipătul doare
Sunt mută de-acum. Am pierdut vorbe mii
Ți-am fost, lume dragă. Tu n-ai vrut să-mi fii.