De la zero este cartea pe care mi-am dorit-o cel mai, cel mai tare în ultima vreme. Încă de când am văzut mini-seria adaptată de Netflix, m-am îndrăgostit de această poveste de dragoste, de personaje, de Sicilia văzută prin ochii lor, simțită, iubită și păstrată de ei în inimă și-n gânduri. Sinceră să fiu, habar nu aveam atunci că exista și o carte și că Editura Trei o avea în plan. Cred că pe aici s-a destrămat de tot dorința mea de a mai urmări filme sau seriale fără să fac o cercetare minuțioasă înainte.
Știam deja că este povestea lor de viață, că Tembi Locke nu avea nevoie de elemente de ficțiune pentru a face totul să capete proporții amețitoare, sfâșietoare și emoționante. Viața lor deja părea desprinsă din scenarii de poveste, de film, încărcată până la refuz de dragoste, durere, pierdere, negare, acceptare, conciliere.
De la zero – de la dragoste și viață la dragoste și doliu
Nu știu dacă au fost imaginile de vină sau primul impact cu povestea, dar mini-seria parcă a surprins mai bine istoria lor pasională, venită pe neașteptate, arzătoare și condimentată precum mâncărurile Siciliei. Le-am simțit mai bine stângăciile, personalitățile și visurile. Le-am călcat pe urme și i-am însoțit în procesul de îndrăgostire, adaptare, acceptare. Am trăit mult mai intens fiecare pas și am plâns cât pentru zece vieți. Mi se părea că îmi smulge cineva inima din piept, îmi venea să strig permanent că nu-i corect, că astfel de povești sunt scrise pentru a fi trăite în umbra lui „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…”
Cartea începe cu finalul, știm deja ce se va întâmpla. „Destinația” ne este clară, dar avem nevoie să îi cunoaștem itinerariul, punctele forte și pe cele de atracție. Personal, aș fi vrut ca autoarea să se axeze mai mult pe partea frumoasă a relației lor, pe povestea de iubire și pe legătura unică pe care au creat-o cu micuța lor.
Doliul – dorul de tot ce nu vom mai trăi
Era normal să-și plângă pierderea, să fie sinceră și să-și arate relația exact așa cum a fost, umbrită de diferențele culturale, de culoarea pielii și de mentalitatea unor oameni cu gândirea adânc înrădăcinată în pământul natal. Sicilia este un pământ sărutat de divinitate, bogat în locuri frumoase și oameni solari. Dar este și un loc în care patriotismul clocotește și granițele nu se doboară ușor. Sicilienii par ei înșiși un popor aparte, renegați de italieni și iubiți de Dumnezeu. Și nu e deloc ușor să le tulburi credințele, așteptările și legăturile.
„Sunt mulți oameni , poate chiar mii, pe care îi poți iubi. Dar sunt puțini oameni, a continuat el accentuând fiecare cuvânt, poate doar unul sau doi pe planetă, pe care să-i poți iubi și cu care să poți trăi în pace. Partea cu pacea e cheia.”
Iubire, viață, boală
Am simțit această poveste ca pe un fel de omagiu adus celui care i-a adus dragostea, bucătăria și Sicilia mai aproape. Un fel de declarație de dragoste care să călătorească prin lume și să vorbească despre doi oameni care s-au iubit în ciuda tuturor diferențelor, despre doi oameni care au reușit să pună la aceeași masă două familii extrem de diferite, chiar dacă baza reală a întâlnirii a fost boala care le răpea omul pe care-l aveau în comun.
Doar că, dincolo de povestea de dragoste, am avut impresia că Tembi Locke pare să nu își dea jos hainele de doliu, că întoarce povestea tot timpul spre ea, spre cum a trebuit să lupte, să trăiască, să se chinuie. Am simțit de multe ori cum alunecă de la ei doi spre ea văduvă, ea obligată să se descurce, ea obligată să așeze de una singură celelalte piese de puzzle.
Pe Saro l-a strecurat prin poveste, dar nu i-am simțit cu adevărat impactul, nici măreția, nici puterea. Aș fi vrut un pic mai mult. I-aș fi vrut prezența mai intensă, poate mai mult înainte de boală, poate gândurile lui și istoriile despre Sicilia, poate mai bine surprinsă dragostea pentru bucătărie sau propriul război atunci când a trebuit să se rupă de pământul natal pentru a-i permite ei să înflorească acasă, acolo unde șansele îi erau mai mari și lumea mai plină de facilități.
„În timp ce aluneca în somn, i-am făcut și alte promisiuni, genul de promisiuni pe care le fac cei vii celor aflați pe moarte, când își dau seama brusc că de fapt cu toții suntem „pe moarte”. Că viața e trecătoare, gata să o ia oricând în altă direcție. Și atunci, ne întindem din toate puterile spre viață.”
De la zero – dragostea în toate formele sale
În Sicilia, se spune că fiecare poveste începe cu o căsătorie sau o moarte – în cazul lui Tembi Locke, au fost ambele variante. De la zero este povestea ei cu Saro, povestea ei cu pământul străin, povestea ei cu o mamă care învață să-și trăiască pierderile, povestea ei ca văduvă și ca mamă singură, povestea ei despre cum toată viața va fi împărțită între America și Sicilia.
„În debutul ei literar, Tembi Locke își scrie memoriile despre dragoste, pierderi sfâșietoare și vindecare… O poveste captivantă despre iubirea pierdută și regăsită.” – Kirkus Review
Mi-a plăcut povestea și nu am simțit-o ca pe o carte de memorii. Are dialog, capitole încărcate de destăinuiri sincere și intime, de locuri minunate pe care simți că le poți cuprinde cu mintea și ochii. Mi-a făcut un dor teribil de Sicilia și rețetele de la finalul cărții au venit perfect! Intenționez să pregătesc una de acolo, un fel de omagiu pentru Saro, un om pe care nu l-am cunoscut personal, dar care m-a cucerit cu puterea din dragostea lui. ❤️
Traducerea a fost una de excepție,. completând farmecul poveștii și al Siciliei ❤️
De la zero a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici.
Autor: Tembi Locke
Nr. de pagini: 432
Titlu original: From Scratch: A Memoir of Love, Sicily, and Finding Home
Limba originală: engleză
Traducere de Alunița Voiculescu
Format: 130 x 200 mm, paperback cu clape
Anul apariției: 2023
