Prieten imaginar – Stephen Chbosky, recenzie

Prieten imaginar este o carte înfricoșător de bună! Da, l-ar face mândru pe King – regele acestui gen –  și mulțumiți pe cei care ar alege să ecranizeze povestea. Apropo de ecranizare, soțul meu este un mare iubitor de filme. Îi plac cele de groază, cele atipice. Și i-am povestit despre Prieten imaginar. Întrebarea lui: „au făcut și film pe baza ei? Că îmi place mult ceea ce îmi spui.”

Stephen Chbosky a scris povestea asta în nouă ani. A vrut să fie completă, a vrut să acopere toate golurile și i-a reușit de minune! M-am simțit pierdută în pădurea lui. Am simțit ochii ațintiți ai cerbilor și răsuflarea lor caldă, am auzit crenguțe trosnind, m-am temut și m-am înfiorat. Descrierile lui Chbosky sunt monumentale. Transmit, surprind, ți se insinuează prin toți porii.

„ M-am speriat tare. Fiindcă știu că puterea din lumea imaginară înseamnă durere la fel de mare în lumea reală. Una fără alta nu se poate. Deci, cu cât fac mai multe ființe să trăiască, cu atât eu o să mor mai repede. Deci când îmi curge sânge din nas e sângele lumii.”

Prieten imaginare – hotarul dintre două lumi

„Nu era o voce. Era vântul. Era o șoaptă. Nu aducea a voce. Părea o imitație de voce. Era mai mult o amintire decât o voce adevărată. Venea din pădure.Îl chema.”

Așa m-a chemat pe mine carte asta. Era pe noptiera mea și privirea mi se tot întorcea spre ea. Format diferit, pagini multe, descriere tentantă și un gen literar pe care îl evitam de prea multă vreme. Fiind cititor gurmand, caut să citesc câte un pic din toate genurile.Sunt fan dedicat al poveștilor polițiste, al thriller-erelor, dar nu refuz niciodată o carte bună. Așa cum am spus aseară în altă postare, cred că am deja maturitatea necesară pentru a face diferența între o carte bine scrisă, dar care nu e pe placul meu și una care nu excelează la niciun capitol. Nu o să vă mint, Prieten imaginar mi-a trezit interesul pentru acest gen, dar asta nu înseamnă că am acceptat peste tot întâmplările înșiruite de Chbosky. Aș fi o ipocrită.

Partea mea rațională, cea însetată de adevăruri palpabile și anchete, ar fi vrut o explicație mai umană, mai veridică. Deja îmi cam creionasem un alt fir narativ. Dar Chbosky și-a păstrat propria viziune și m-a atras în lupta sa. Trebuie să recunosc, are un talent nebun pentru a îmbina realul cu imaginarul. Scenele domestice, lumea atât de reală, cu oameni buni și oameni răi, cu pierderi, copii răutăcioși, suferințe și dragoste. Și lumea imaginară cu oamenii ei tip căsuță poștală, cu cerbii supuși, cu doamna șuierătoare, cu domnul amabil cu păr de nori și căsuța fermecată din copac.

Imaginar și real – bine și rău

Chbosky duce la alt nivel dintre bine și rău. Miza luptei este granița dintre lumea imaginară și cea reală. Doamna șuierătoare vrea să o dărâme și să controleze lumea. Și Chbosky îi atribuie acesteia niște arme foarte inteligente. Doamna șuierătoare scoate la iveală toate fricile din oameni. Le folosește pierderile și le influențează deciziile prin folosirea punctelor lor sensibile. Se joacă dureros de tare cu mintea acestora…

„Doamna șuierătare se aplecă și șopti la urechea bătrânei.

– O să muriți cu toții.

– O să murim cu toții, repetă bătrâna.”

Domnul cel amabil are nevoie de ajutor pentru a menține lucrurile pe drumul lor prestabilit. De asta îi cere ajutorul lui Christopher și îi impune să construiască o căsuță în copac. Căsuța avea să fie granița dintre cele două lumi. Dar Christopher are dat niște explicații…

Hotărâtă să-i ofere o viață mai bună fiului său, Christopher, Kate Reese fuge în toiul nopții din casa pe care o împarte cu iubitul ei abuziv. Cei doi se refugiază în comunitatea foarte unită din Mill Grove, un orășel izolat din Pennsylvania. La început, pare locul perfect pentru a lua viața de la capăt. Dar, nu după mult timp, Christopher dispare. Vreme de șase zile chinuitoare, nu e de găsit pe nicăieri. În cele din urmă, Christopher iese din pădurea de la marginea orașului. E teafăr, dar schimbat. Acum îi răsună în minte o voce care îi cere să construiască o căsuță într-un copac anume — altminteri, mama lui și toți cei din orășel nu vor mai fi niciodată la fel…

Christopher este total schimbat după cele șase zile petrecute în pădure. Lucrurile erau mult mai clare pentru el, lumea avea altă savoare și alt înțeles… O iubea pe mama lui, dar îl iubea și pe domnul amabil, omul care îl ajutase să iasă din pădure. Îi datora căsuța aceea din copac și avea de gând să o construiască.

„Dar ceva se schimbase la el.

Nu, nu era posedat, nu fusese înlocuit de vreun impostor sau vreo dublură. Își cunoștea fiul. Era cu adevărat fiul ei. Și totuși… de câte ori nu-l văzuse chinuindu-se să silabisească? Câtă silință nu-și dăduse cu el la aritmetică? Câți ani nu-și văzuse copilul plângând fiindcă nu știa de ce literele i se tot sucesc în fața ochilor. Apoi, brusc, peste noapte aproape, totul se schimbase. Numai că nu se întâmplase peste noapte.

Durase șase zile.”

Lupta dintre forțele binelui și cele ale răului

Călătoria propusă de Stephen Chbosky nu este una lină și ușor de parcurs. Destinația pare construită în jurul rezultatului luptei dintre cele două forțe, dar călătoria este plină de pericole, situații înfricoșătoare, umbre și întuneric. Nu a fost mereu o călătorie ușoară. Nici din punct de vedere al lecturii, nici din punct de vedere al manevrării cărții (foarte greu de ținut). Cele opt sute de pagini sunt pline de întrebări, de situații înfiorătoare și de detalii care fac fiecare fir de păr să stea în poziția de drepți.

I-am dat patru stele pentru că nu am fost de acord cu paralela dintre situația lui și nașterea lui Isus sau divinitate (în general). Imaculata concepție, Dumnezeu cu d mic, „dumnezeu e un ucigaș”… nu mi-au picat foarte bine la stomac.

E o carte bună, a naibii de bună. Recomand!

Prieten imaginar a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici. 

Autor: Stephen Chbosky

Nr. de pagini: 800

Titlul original: Imaginary Friend