Suflete goale – Guillermo Del Toro & Chuck Hogan, recenzie

Pentru Suflete goale aș vrea să dau vina pe autor. Nu știu dacă vouă v-a fost mai ușor, dar eu m-am chinuit un pic să îmi amintesc unde mai auzisem acest nume. Guillermo Del Toro a scris și Forma apei, un roman pe care l-am devorat și l-am păstrat viu în mintea mea multă vreme. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult și nu mă așteptam să găsesc acolo emoție și lacrimi.

„Fanilor lui Guillermo del Toro și Chuck Hogan le va plăcea la nebunie că în centrul poveștii se află niște creaturi nemaivăzute… Primul volum dintr-o serie care îi va ține cu sufletul la gură.” – Associated Press

Dar trebuie să recunosc că și descrierea m-a atras foarte tare. Starea mea din zilele astea mă determină să aleg povești neobișnuite. Am descoperit combinațiile astea între două sau mai multe genuri literare și am cam devenit victima lor. Sunt surprinzătoare și nu știu niciodată la ce să mă aștept.

„Îmbinarea dintre stilul clasic din poveștile de groază ale lui Algernon Blackwood și o intrigă cât se poate de actuală este absolut surprinzătoare și de mare efect.” – Washington Post

Suflete goale – un criminal care sfidează veacurile

Guillermo Del Toro și Chuck Hogan ne oferă o combinație de horror, suspans și fantasy. Suntem atrași într-un vortex de întâmplări și entități, nu știm ce ne așteaptă pe pagina următoare și nici cum va evolua situația.

Personal (și nu o spun ca o amatoare de thriller și romane polițiste), aș fi preferat ca autorul să insiste mai mult pe marginea cazurilor. Mi s-au spus prea puține lucruri despre aceste Suflete goale și acțiunile lor au fost doar trecute în revistă. Informațiile au venit destul de târziu și detaliile au fost aruncate în vânt, lăsate la voia sorții.

Nu mai spun că m-am simțit prinsă între nume, locuri și ani. Mă simțeam păcălită, dusă într-o pădure acoperită de ceață și lăsată acolo. Prima mea reacție a fost: bun, și acum încotro? Și cine sunt aceste patru Suflete goale? Și ce vor? Și cine le capturează? Și cum pt fi oprite? Înțelegeți voi confuzia din mintea mea.

Crime și suflete goale

Au trecut câteva zile de când am terminat de citit cartea. Ba chiar am mai citit una între timp. Am avut nevoie de liniște și de timp pentru a le da voie informațiilor primite să se așeze. Dacă anchetele ar fi fost mai pronunțate, dacă autorii s-ar fi axat mai mult pe acțiunile acestor suflete, cred că povestea ar fi ajuns printre preferatele mele.

Asta nu înseamnă că nu am citit fiecare rând cu tensiunea bubuindu-mi în timpane, cu sufletul înfricoșat și îngrețoșat. Și mi-am adus aminte de alt roman: Atingerea. 

Odessa Hardwicke este trimisă să oprească un act de răzbunare. Toate pistele cazului nou duceau către un bărbat care se afla deja în atenția forțelor de poliție. Misiunea de salvare se transformă într-o acțiune fără precedent. Odessa își împușcă partenerul. Fusese obligată de situație. Fără motiv și fără vreo avertizare, Walt Leppo – celălalt agent FBI – începe să se manifeste agresiv. Ba chiar ia arma crimei și încearcă să facă rău unui nevinovat.

Odessa trage asupra lui și vede cum o ceață se ridică din corpul acestuia imediat după incident. Era posibil sau mintea îi juca feste? Nu poate investiga și mai mult pentru că se deschide o anchetă internă care o vizează. Cum să le spună ce văzuse în ochii celor doi bărbați implicați? Cum să spună despre prezența fantomatică? Și cum avea să își îmbrățișeze propria carieră eșuată?

Odessa și Earl Solomon

Solomon era un agent care ar fi trebuit să se pensioneze de multă vreme, dar se încăpățânase să rămână acolo, în micul birou, înconjurat de benzile sale pentru magnetofon. Solomon nu era un bătrân neputincios, era omul care cunoștea identitatea celui ce ar fi putut fi ultimul apărător al omenirii împotriva unei forțe malefice.

Odessa nu pune mare preț pe cuvintele agentului, dar o conving cunoștințele acestuia despre prezențele fantomatice. Așa apare în viața ei Hugo Blackwood, un om care susține că trăiește de secole și că are misiunea de a captura sufletele goale, cele vinovate de acest val de crime neașteptate.

Nu vă spun decât că sufletele goale aveau capacitatea de a ieși și intra în oameni, că îi împingeau să facă gesturi disperate pentru că erau dependenți de adrenalina aceea. Și v-am spus asta pentru că vreau să vă fie mai ușor atunci când citiți cartea.

Mi-a plăcut această primă parte, dar nu sunt convinsă pe deplin că voi continua seria. Simt că este diferită față de ceea ce îmi place să citesc în mod normal și nu mă simt confortabilă printre paginile ei.

Suflete goale a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici. 

Autor: Guillermo del Toro, Chuck Hogan

Nr. de pagini: 360

Guillermo del Toro este unul dintre cei mai creativi și mai vizionari artiști ai generației sale. Și-a dovedit talentul remarcabil ca regizor, scenarist, producător și scriitor. Născut la Guadalajara, Mexic, s-a bucurat de recunoașterea mondială odată cu Cronos, un film horror cu accente fantastice. În 2004, a regizat și a fost coscenarist al thrillerului science-fiction Hellboy. Labirintul lui Pan a însemnat încă un succes internațional, filmul câștigând peste 40 de premii. În 2018, Forma apei a câștigat Premiul Oscar pentru Cel mai bun film.

Chuck Hogan este scenarist, producător de televiziune și autor de bestselleruri New York Times. Cel mai cunoscut roman al său, Prince of Thieves, care a câștigat în 2005 Hammett Award, a fost numit de Stephen King una dintre cele mai bune cărți ale anului și a stat la baza filmului The Town. Povestirile sale au apărut în antologia The Best American Mystery Stories, iar articolele sale au fost publicate în Esquire și New York Times.