Clara citește Proust – Publicat la centenarul morții lui Marcel Proust, pe care îl omagiază, romanul Clara citește Proust a fost distins cu Prix Albert Bichot 2022, „Livres en Vignes“, Prix du Cercle Littéraire Proustien 2022, Prix @ttitude 2022, Prix littéraire des Rotary clubs de langue française 2022.
„Clara citește Proust” este unul dintre romanele pe care mi le-am dorit neapărat. Vizitele mele pe siteul celor de la Humanitas Fiction se termină întotdeauna cu noi titluri adăugate pe lista dorințelor, cu dragoste la prima vedere și cu autori care promit istorii interesante. Romanul acesta m-a atras ca un magnet tocmai datorită faptului că eu nu l-am citit pe Marcel Proust și mă gândeam că mă va convinge Clara să o fac.
Trebuie să recunosc și că m-am îndrăgostit de copertă. Îmi promitea o poveste proaspătă, una care care să-mi aducă o mare de calm într-un ocean de agitație. Și nu știu cum vedeți voi lucrurile, dar nu vi se pare că această copertă surprinde bine liniștea noastră în timpul unei lecturi bune? Nu vi se pare că încapsulează o mulțime de emoții într-o singură privire?
Clara citește Proust – un univers al lecturilor de neuitat
„Proust. Înainte, acest nume mitic era pentru ea ca acela al anumitor orașe – Capri, Sankt‑Petersburg… – unde părea de la sine înțeles că nu va pune piciorul niciodată.”
Marcel Proust (Valentin Louis Georges Eugène Marcel Proust) – n. 10 iulie 1871, Paris, Franța – d. 18 noiembrie 1922, Paris, Franța) a fost un romancier, eseist și critic francez, cunoscut mai ales datorită romanului În căutarea timpului pierdut (în limba franceză À la recherche du temps perdu), operă monumentală de ficțiune a secolului XX, publicată de Gallimard în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. (Sursa: aici). Proust și-a petrecut ultimii trei ani de viață închis în celebra sa cameră cu pereții din dopuri de plută, și a lucrat zi și noapte la încheierea romanului său, rămas în ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat.
Nu l-am citit pe Proust, după cum v-am spus și mai sus. Imediat ce am terminat de citit această carte, am început să caut informații despre celebrul romancier și vreau să vă spun că viața lui bate orice carte. Atâtea întâmplări, atâtea suferințe și atâta dorință de a scrie și de a face lumea mai frumoasă.
Lectura – singura cale care ne poate schimba viața
Mi-a fost clar că acestei povești mă voi abandona, că îmi voi lăsa nebunia vieții de zi cu zi pe pragul primei coperți și voi pătrunde înăuntrul său cu emoție, cu fremătarea specifică unei lumi diverse, neexplorate încă. Îmi erau necunoscute prea multe cărări și eram hotărâtă să descopăr toate hățișurile, toate detaliile și toate pistele care mă vor duce spre locuri, oameni și autori noi, spre trăirile și interpretările altora.
„Cu umor și o bună doză de erudiție, Carlier farmecă prin acest roman diabolic de inteligent și reconfortant, despre puterea literaturii, care ne salvează și ne permite să trăim alte vieți decât ale noastre. Jubilatoriu.“ (L’Arche)
Stephane Carlier surprinde foarte, foarte bine relația noastră cu romanele pe care le citim. Deși experiența de cititor a Clarei se rezumă, în romanul ăsta, la descoperirea universului proustian, m-am regăsit total în trăirile sale. Autoarea trasează limitele normalului, a vieții de zi cu zi, presară acțiuni banale, făcute din automatismul cu care ajungem să ne înconjurăm.
Însă, în mijlocul acestor lucruri normale, firești, umane, așază cartea, îl așază pe Proust. Și ne arată nouă, celor îndrăgostiți de citit, cum i se întorc permanent Clarei gândurile spre cartea pe care o citește. Cum caută să înțeleagă sentimentul precis pe care vrea autorul să-l transmită, cum cuvintele scrise ne transmit la fiecare recitire un alt și un alt mesaj. Proust nu doar că o provoacă pe Clara să-l înțeleagă, Proust îi schimbă viața.
Clara citește Proust. Și nimic nu va mai fi la fel
„Citind aceste pagini, s-a întâmplat ceva puțin magic care, pentru prima dată, a făcut -o să creadă că romanele ar putea fi mai bune decât viața.”
Clara este coafeză în salonul doamnei Habibi. Nimic extraordinar nu i se întâmplă. Trăiește printre programări, ascultă istoriile celorlalți, le cunoaște temerile și gândurile clientelor sale. Într-o zi, pe când viața liniștită din salon își continuă cursul, un bărbat uită o carte pe o etajeră. Vrăjită de misterioasă apariție a bărbatului, Clara ia cartea și speră la o revedere. Habar nu avea că tocmai acea carte îi va deschide cel mai măreț și mai amplu univers: universul cărților lui Proust. Nimic nu va mai fi la fel pentru ea.
„Nu a citit niciodată atât de mult, mai ales seara – nu de puține ori stinge lumina la ora două, inclusiv în zilele lucrătoare. Oare pentru că asta îi permite să uite că este singură? Sau, pur și simplu, pentru că are mai mult timp pentru ea însăși?”
Clara citește Proust – uși noi se deschid
Romanul lui Stephane Carlier a fost ca o madlenă înmuiată în ceai: o îmbucătură dulce, savuroasă și plină de arome. M-am speriat un pic atunci când am văzut paginația romanului și m-am gândit că nu voi primi doza așteptată de poveste și emoție. Însă, spre uimirea mea, am primit tandrețe, iubire, așteptare, recunoaștere, inteligență, zâmbete, entuziasm. Și a fost de ajuns.
Nu este tipul de roman pe care să-l citești dintr-o suflare, nu se întâmplă neapărat lucruri extraordinare. Dar este diferit, se face plăcut tocmai pentru ceea ce îți transmite: dragostea pentru carte. Și, asemeni Clarei, și nouă ne-au adus cărțile oameni minunați, uniți de ceea ce a devenit mai mult decât pasiune, nu-i așa?
Clara citește Proust a apărut la Editura Humanitas Fiction – colecția Raftul Denisei – și se poate cumpăra de aici.
Categorie: carte
Titlu: Clara citește Proust
An apariție: 2023
Ediție: I
Pagini: 208
Colecție: Raftul Denisei
Domeniu: literatură
Autor: Stéphane Carlier
Traducere: Mădălina Ghiu
