Cele șapte surori, Povestea Maiei – Lucinda Riley

„Cele șapte surori, Povestea Maiei” este cartea pe care am așteptat-o cu înfrigurare zilele trecute. Vă spuneam că mi se părea că nu mai dau peste cărți din alea care să mă facă să mă implic total în poveste. Speram ca aceasta să fie alegerea potrivită. A fost drăguță, a redat un strop din farmecul Braziliei și mi-a atras atenția asupra faimoasei statui a lui Cristo. Dar i-a lipsit ceva. La început am dat vina pe traducere. Primele pagini le-am parcurs cu o ușoară stare de iritare. Dialog fără sens, nu simțeam deloc tristețea și durerea personajelor.

Povestea din trecut, momentul care a stabilit întreaga traiectorie ulterioară, este cel care a dat farmec acestui roman. Dar autoarea a ales să lungească povestea și asta i-a știrbit frumusețea, din punctul meu de vedere. Axată pe poveste și pe detalii, Lucinda Riley și-a lăsat personajele de izbeliște. Nu am simțit deloc că le cunosc, poate doar puțin pe Izabela, strămoașa Maiei.

„Cele șapte surori, Povestea Maiei” – un roman plin de secrete

Pa Salt este porecla omului care rămâne un total mister. Cititorul află prea puține despre el, fetele lui adoptate știu tot atât despre cel căruia îi spun tată. Om bogat și misterios, Pa Salt adoptă șase fete (deși voia șapte fete pe care să le boteze după Constelația Pleiadelor) și le construiește acestora un castel frumos, pe malul apei. Maia, Ally, Star, CeCe, Tiggy Și Electra, știu că sunt adoptate, respectă misterul și tăcerea tatălui lor. Fetele încearcă să își găsească fiecare calea în viață, mânate de la spate chiar de Pa Salt. Singura care rămâne la Atlantis este Maia. Ea traducea cărți, iubea limbile străine și păstra un secret tulburător față de toată lumea.

Pa Salt moare. Nu înainte de a trasa niște indicații pentru fiicele sale. Le lasă fiecăreia câte o scrisoare și niște coordonate înscrise pe un astrolab. Aici începe cu adevărat călătoria.

Maia găsește în plicul ei o scrisoare și un triunghi de piatră ce purta o inscripție ce nu era lesne de descifrat. Brazilia se părea că este locul unde ea s-a născut și multe detalii încep să se lege.

„Cele șapte surori, Povestea Maiei” – incursiune în trecut

Dorind să fugă de propriul trecut și de prezentul tulbure, Maia pleacă în Brazilia. Avea doar o adresă, niciun alt detaliu. Dar este un punct de plecare bun. Cercetării ei i se alătură și Floriano Quintelas, un scriitor brazilian căruia Maia îi tradusese cărțile în limbă franceză. Floriano era localnic și istoric, el știa mai bine să descopere relicvele trecutului.

Bătrâna pe care o găsește la adresa respectivă nu îi oferă informații, se ascunde în spatele tăcerii. Dar slujnica acesteia este mai deschisă. Recunoaște trăsăturile Maiei și o bijuterie pe care aceasta o purta. Îi oferă niște scrisori care aparțineau străbunicii fetei și o lasă să țeasă singura legăturile.

După cum v-am spus și mai sus, povestea Izabelei este cea care dă savoarea romanului. Dacă alături de Maia gustăm din atmosfera din Rio, orașul plin de bogați și de locuitori ai favelei, alături de Izabela pășim în Rio chiar în timpul în care se construiește celebra statuie.

Știu statuia, îmi place foarte mult, dar nu știam multe din lucrurile legate de ea. Autoarea m-a ajutat să aflu și mă bucur că am putut fi părtașa unor asemenea întâmplări. După cum am văzut ulterior, sunt detalii pe care aceasta le-a omis, dar mă bucur și pentru cât am primit.

„Cele șapte surori, Povestea Maiei” – secrete de familie

Izabela Bonifacio, urmașa unei familii de italieni, este victima dorinței de parvenire a tatălui său. Afacerist cu spirit de observație, tatăl ei investește în plantațiile de cafea. Asta îi asigură bogăția, dar nu îi și înlesnește acceptarea în marile saloane ale celor din clasa superioară. Izabela este „moneda de schimb”. Bogăția și frumusețea ei sunt armele cu care vor lupta pentru a fi acceptați de mai marii societății. Tânăra atrage atenția lui Gustavo Aires Cabral, moștenitorul unei familii sus puse, dar rămasă fără bani. Căsătoria celor doi ar fi fost târgul perfect.

Izabela nu vrea să facă acest pas, dar nu se poate opune planurilor lui Antonio Bonifacio. Singura amânare pe care o primește este o excursie în Europa, în compania familiei lui Heitor da Silva Costa, arhitectul care avea misiunea de a construi celebra statuie.

Izabela gustă din plin din viața Parisului. Nimic nu pare să o atragă înapoi acasă. Mai ales când îl întâlnește pe Laurent Brouilly, omul care trăiește o viață fără reguli…

Izabela este victima războiului dintre planurile trasate de tată și propriile dorințe. Orice ar alege ea, cineva ar avea de suferit. Pe cine sau ce să aleagă?

Va descoperi Maia adevărul? Își va regăsi familia biologică?

„Cele șapte surori, Povestea Maiei” – o lectură plină de savoare

Mi-a plăcut povestea Izabelei, dar mi s-a părut un pic prea lungă. Gustavo a fost extrem de indecis și de schimbător. Izabela a fost o femeie pasională care s-a abandonat iubirii. Asta i-a schimbat viața pentru totdeauna.

Deși mi-a plăcut planul din trecut, nu mi-a plăcut că nu s-a pus accent pe bunica Maiei și pe mama acesteia. Până la urmă, mama Maiei era veriga cea mai importantă, cea care putea să ofere răspunsurile mult dorite.

Romanul a apărut la Editura Litera, colecția Blue moon.

Număr pagini: 510

Traducere: Gabriela Tănase