” – Nu așa funcționează lumea? Șansă, întâmplare…
-Și alegere. Poate că lucrurile se schimbă accidental – … Apoi însă trebuie să facem niște alegeri. Cu asta vom fi nevoiți să trăim: nu cu întâmplarea, cu accidentele, ci cu alegerile pe care le facem din cauza lor. Pentru că ele ne conturează destinul.”
Așa aș putea sintetiza și părerea mea despre destin. Cred că există un tipar, un contur ca o schită în alb-negru pe care noi o putem colora cu fiecare decizie pe care o luăm. La final vom avea tabloul complet al vieții noastre și vom reuși să punem în balanță greșelile și alegerile înțelepte.
Romanul de față este prima lucrare semnată de Douglas Kennedy pe care o citesc, dar pot spune că nu va fi și ultima. Am fost spectatorul unui act tragi-comic, o poveste de dragoste dulce-amăruie care m-a înfuriat, înduioșat și marcat cu fiecare pagină. O succesiune de acțiuni, de alegeri, de momente dramatice. O țesătură impresionantă de piedici, de compromisuri și de greșeli în numele iubirii. Caractere imperfecte predispuse greșelii, ambițiilor și orgoliilor. Puneți tot ce ați aflat până acum laolaltă și veți descoperi ce reprezintă acest roman. Sau ce a reprezentat pentru mine.
Iubesc să găsesc recomandări de carte pe grupurile dedicate pasionaților de cărți. Accidental am dat peste această carte și sunt extrem de mulțumită. Cred că aveam nevoie de o astfel de lectură. Are un fir narativ nu foarte complicat, dar extrem de încărcat de sentimente, de dramatism. Dacă nu ar fi fost cam crud deznodământul vieții celor două protagoniste, aș fi fost tentată să spun că povestea pare ruptă din realitate. Da, știu că viața nu este întotdeauna plină de tonuri de roz și de vată de zahăr, dar eu sunt adepta echitabilității.
Am apreciat foarte tare capacitatea autorului de a pătrunde în mintea femeilor și de a scrie cartea la persoana întâi din perspectiva unei femei. A intuit și a descris perfect toate stările atât de specifice urmașelor Evei. Am rămas impresionată și de capacitatea de a descrie cu aceeași măiestrie atât ceea ce ține de suflet, cât și ceea ce ține de real. Dacă am putut simți dragostea dintre cei îndrăgostiți, nesiguranța și suferința lor; am putut remarca și examinarea unei societăți avide după control, un adevăr neșlefuit despre păturile sociale și etichetele impuse de ele.
Personajele cărții sunt vinovate de câteva fire de păr alb. Le-am apreciat, le-am urât, le-am condamnat, am trântit cartea, apoi am plâns și m-am înfuriat pe destin. Câte piedici mai au de trecut? Când învață ea lecția? Când înțelege el?
V-am făcut curioși? Eheee, dacă veți citi cartea…mă veți înțelege!
Romanul debutează cu o scenă tristă. O tânără femeie își îngroapă mama. Nu avusese un parcurs fericit până la vârsta asta. Tatăl ei murise înainte ca ea să aibă propriile amintiri cu el, fratele ei se înstrăinase de casă și de familie, se căsătorise, dar divorțase și avea un băiețel frumos. Acum își înmormânta mama. Nu mai avea nici lacrimi, nici nu mai suferea starea de compasiune în care se scălda. Viața o învățase să fie mai pragmatică. Am avut impresia că ea va fi piesa centrală a poveștii. Așteptam să se îndrăgostească, sau să mă facă părtașa poveștii de dragoste între ea și fostul soț.
Cine ar fi crezut că doamna respectabilă cu păr cenușiu și statură semeață care era prezentă la funeralii se va transforma în eroina romanului? Eu nu.
Sara Smythe, așa se numea respectabila doamnă, era o persoană necunoscută lui Kate, dar aceasta va afla în curând de rolul Sarei în viața familiei sale.
Sara încearcă în câteva rânduri să aibă o discuție cu Kate. Adevărul se cerea elucidat după mai bine de patruzeci de ani. După refuzul lui Kate de a dezgropa fără sens secretele trecutului, Sara îi trimite un manuscris pe care îi cere să îl parcurgă cu atenție. Manuscrisul era povestea vieții ei, iar printre protagoniști se aflau și părinții lui Kate, chiar și ea și fratele său.
Care era legătura dintre cele două femei?
Sara crescuse într-o familie plină de reguli și conservatorism. Fratele ei, Eric, era un tânăr extrem de inteligent, cu rezultate bune, dar cu un comportament libertin și cu o gândire nu tocmai pe placul părinților. După ce fratele ei pleacă în Manhattan, Sara rămâne etalonul copilului perfect și mândria părinților. Deși o vedeau urmând toate indicațiile lor, Sara le dejoacă planurile în momentul în care îi anunță că vrea să scrie pentru o revistă și că intenționează să se mute în Manhattan. Bineînțeles că este refuzată. Tatăl ei știa că Eric era comunist și că nu era o persoană morală, așa că îi interzice Sarei să locuiască împreună cu el.
Eric voia să fie scriitor. Îi plăcea să scrie piese de teatru și își încerca norocul pe oriunde apuca. Numai că succesul întârzia să apară. Era cunoscut în diverse cercuri sociale și atrăgea ca un magnet oamenii în jurul său.
Sara își urma și ea visul. Era ambițioasă și extrem de hotărâtă. La petrecerea de revelion din casa fratelui său își întâlnește marea dragoste. Jack Malone era un bărbat arătos și inteligent. Avea replici scurte dar încărcate de șarm, așa că nu îi este greu să o seducă. Amândoi se simt atrași inexplicabil unul de altul. Ea – o scriitoare aspirantă, el – jurnalist trimis pe frontul din Germania să scrie despre victorie. Nu exista mâine, exista doar azi. Nouă luni avea să stea departe de Manhattan, apoi avea să revină. Dar oare se întorcea pentru ea?
O noapte de pasiune. Asta e tot ce au și câteva jurăminte de dragoste rostite în șoaptă. După ce se topește de dorul lui și după nenumărate scrisori fără răspuns, Sara înțelege…fusese păcălită și înșelată. Succesul de pe planul profesional îndulcea cumva eșecul din viața personală. Primește mult mai târziu o telegramă de la Jack, una care o lasă și mai nedumerită.
”Îmi pare rău. Jack”. Ce ascund aceste cuvinte?
Resemnată cu pierderea din viața ei, Sara se concentrează pe cariera sa. Tocmai când credea că a reușit, pe drumul pe care fugea de destin și de trecut, îl întâlnește pe el. Jack Malone era căsătorit, avea o soție frumoasă și un copil încântător. Apariția lui fulgerătoare în viața ei dărâmă toată resemnarea în care se zidise și deși îl refuză inițial, Sara cade pradă farmecului lui din nou.
Pentru dragostea lui trebuia să plătească un preț prea mare. Eric nu îl suportase. Jack era căsătorit. Societatea nu va privi cu ochi buni aventura ei. Și totuși… el era aici după atâta timp. Atunci soarta îi despărțise. Acum trebuia să facă alte alegeri. Dar putea ea să își construiască fericirea pe nefericirea altcuiva?
Eu v-am trasat doar conturul poveștii. Pentru a-l umple…trebuie să citiți povestea. Veți găsi acolo decizii proaste, suferință, pierderi și jocuri ale destinului. Este un roman remarcabil care te uimește prin poveste și te cucerește prin mesaj.
Dacă sunteți curioși, găsiți cartea pe targulcartii.ro, chiar aici!
Mulțumesc mult targulcartii pentru exemplarul oferit!
Despre carte:
Nume engleză: The pursuit of happiness
An apariție: 2008
Număr pagini: 720
Editura Trei
Traducere: Monica Șerban (pe care o felicit din toată inima)
Foarte frumoasă recenzia!
[…] Kennedy s-a propulsat rapid pe lista autorilor mei preferați. Am citit Jocurile destinului și Clipa și am înțeles că este un autor care scrie pentru sufletul meu. Sensibilitate, emoție […]
[…] de când am închis coperta de la ”Jocurile destinului” am știut că vreau mai multe cărți semnate de Douglas Kennedy. Dacă în romanul mai sus […]
[…] Jocurile destinului – Douglas Kennedy O primă întâlnire fascinantă! […]
Nu-mi pot lua ochii de la semn . Felicitări pentru recenzie!
Semnul este minunat! L-am primit si eu si iti dai seama cata bucurie, mai ales că este și plastifiat 🙂 Multumesc!
Felicitari Anca pentru recenzie. Nu stiam cartea spre rusinea mea, dar oricum e imposibil sa le stim pe toate, dar ma mira pentru ca este o carte pe gustul meu, care m-ar atrage 🙂
Asa e, Ancuta! Este imposibil sa tinem pasul cu ele!
Felicitări pentru recenzia minunată! <3 Nu știam cartea, dar îmi place foarte tare descrierea acesteia, așa că mă tentează foarte tare…
Este un roman deosebit, cu multe nuante. Nu are cum sa nu te prindă!
Foarte frumoasa recenzia. De carte am auzit, dar nu m-am convins sa mi-o iau. Mersi pentru tentație!
cu mult drag! Mi-a plăcut surprinzător de mult!
Poate o voi lua si eu. Cert este ca m-ai ispitit cu cartea asta.
Daca nu o găsești, ti-o imprumut pe cand ai timp. E voluminoasă:))
Ok. Mersi fain. Îți dau de știre.