Anca scrie...

Scrisoare către mine


Dacă aș avea timp și curaj, aș pregăti o cană cu ceaiul aromat preferat și m-aș așeza la masa de scris. Aș scrie o scrisoare adresată mie. Destinatarul sunt eu, cea de azi, și expeditorul as fi tot eu, dar varianta aceea pe care o doream mai bună. De ce “o doream”? Pentru că nu știu cât am reușit.
M-aș așeza și mi-aș scrie. Când a suflat vântul abandonării peste visurile mele? Când mi-am scuturat praful colorat de pe umeri? Când mi-am lăsat baltă toate dorințele și unde mi s-a terminat ambiția?
Aș întreba când mi-am pierdut culoarea din suflet și sclipirea din privire? Când am învățat să contorsionez noțiunea de fericire?
Sunt mulțumită? Să fiu sau să nu?
Când am încetat să mă mai bucur de soare și când m-am așezat ultima oara pe o bancă, am lăsat totul baltă și am privit dansul frunzelor de toamnă?
Când am înlocuit scrisorile pe care le compuneam cu vârful peniței cu lucrurile astea impersonale și reci?
Când am înlocuit “îmi pare rău” cu “e vina lui sau a ei?”
Când m-am lăsat păgubașă și când am încetat să mai sper? Unde sunt toate pornirile acelea energice ce făceau pieptul să zumzăie de parcă adăpostea un roi de albine? Unde am încetat să mai văd culori și de ce m-am acoperit de nuanțe sumbre?
Unde m-am pierdut pe mine și ce m-a transformat în ceea ce sunt? Ce am putut să stric și ce am pierdut din vedere?
Unde am încetat să îmi plec genunchiul spre meditație și când am început să amân pe mai târziu?
Dacă aș avea curaj, mi-aș scrie. Mi-aș scrie și m-aș certa. M-aș certa atât de aspru încât sufletului îi va trebui mult timp pentru a putea reînnoda toate ițele de care l-am tras. Pe unele fire le-aș anula definitiv, pe altele le-aș lăsa așa înnodate și pe altele le-aș întinde la nesfârșit.
Când am încetat să mai fiu și m-am resemnat? Când mi s-au afirmat mie zidurile de netrecut? Unde mi-am pierdut curajul și spiritul de luptător?
Mi-aș scrie și m-aș certa. M-aș certa așa cum nu am fost certata vreodată. Aș face un bilanț și aș încerca să reechilibrez balanța. Mai pot să îndrept lucrurile, trebuie doar să ridic privirea către cine sunt și cine speram să fiu. Să lupt mai mult pentru mine.

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *