Puiul de cuc este cel de-al unsprezecelea volum al seriei Fjällbacka. Așadar, vă rog să-mi permiteți, în numele celor de pe aici, să vă spun „Bine ați (re)venit în lumea crimelor și a lucrurilor bine orchestrate!” Mi-era dor de seria asta, atât de dor încât mă gândeam (și o spun foarte serios) să reiau lectura primelor volume. Nu de alta, dar Camilla Lackberg știe cum să șocheze, să coasă cu fire grosolane povești care lasă urme, să ascută și mai mult muchiile răului. Cazurile anchetate de Patrik Hedstrom și Erica Falck sunt întotdeauna din categoria celor care te lasă fără cuvinte. Iar asta, dragi iubitori de romane thriller, nu este puțin, o știm prea bine.

M-a bucurat tare mult vestea apariției acestui volum, dar m-a și speriat reîntoarcerea în Fjällbacka. A trecut ceva timp de când nu le-am trecut pragul celor doi, de când i-am  urmărit în liniștea căminului lor, de când m-au șocat cu nasul fin și atenția pentru detalii, mai ales pentru cele bine ascunse sub pietre prea grele și prea bine ancorate în mâlul minciunii.

Așadar, vestea că vom prelua acest volum în blogtoururile noastre de la Crime Club a adus un soi de nostalgie, dar și un strop de neliniște. Nu știam cum a trecut timpul peste familia lor, nici ce au mai anchetat în ultima vreme, nici pe unde i-au purtat pașii curioși, ce legături au mai format și pe cine au în vizor.

Puiul de cuc
Puiul de cuc

I-am regăsit așa cum îi știam: cutezători, încrezători, ancorați bine în realitate și în rolul atribuit de autoare încă de la început. La fel de nebunatici în liniștea dormitorului lor, la fel de ironici și de inteligenți, cu replici acide plasate atunci când e nevoie de ele. V-am spus și în alte articole că mi-a plăcut mult echilibrul pe care autoarea îl stabilește între domeniul profesional și cel conjugal.

Cumva, cu bună intenție, îndulcește un pic din muchiile ascuțite pe care ne tot poartă pașii. Avem de-a face cu crime șocante, incisive și dătătoare de fiori, dar ne întoarcem acasă, temperați de cărămizile obișnuințelor, de recunoașterea rutinei personale, a scenelor domestice, uzuale.

Puiul de cuc – umbra păcatelor

Pentru că îmi era dor de personaje și de locurile pe care am ajuns să le simt familiare, m-am reîntors cu bucurie în Fjällbacka. Însă nu mi-am dat seama de trecerea timpului, de momentul mai puțin bun, de stilul „nou” atacat de autoare. Am pus în cârca autorului Henrik Fexeus direcția și abordarea nouă a cazurilor. Alături de el, după cum probabil știți, Camilla Lackberg a scos o altă serie, la fel de întunecată și de complicată precum cazurile anchetate în seria Fjällbacka.

Însă, rând după rand, mi-am dat seama că ea s-a schimbat, că adaugă în poveștile sale noile curente, că vrea să pășească pe marginea corectitudinii, fie și la granița acesteia. Nu am ales nici momentul potrivit pentru o lectură atât de densă, cu atât de multe trimiteri în trecut și cu o paradă atât de vie de personaje, obiceiuri și personalități. Am pus pe pauză lectura acum ceva timp și m-am temut de faptul că aș fi avut prima carte de Camilla Lackberg neterminată. Însă, la îndemnul colegilor de la Crime Club și din dorința de-a mai păși o dată, cu inima deschisă și cu entuziasmul la purtător, am reluat lectura. Și bine am făcut!

„E clar că Läckberg s-a distrat de minune când s-a întors în Fjällbacka. Ca autor, s-a dezvoltat mult în cele aproape două decenii care au trecut de la debutul ei și face deja parte din istoria genului crime suedez.” – T VEDESTRANDSPOSTEN

Anchete, crime și acuzații din trecut

În cărțile sale, după cum ne-a obișnuit, Camilla Lackberg pune accent pe trecut. Acolo, în generațiile anterioare, în viețile altora, plasează ea epicentrul cutremurului. În prezent, aici unde desfășoară numai anumite evenimente, suficiente cât să ne transporte pe axa timpului, avem de-a face doar cu „replicile” cutremurului de odinioară. Ele devin ca niște benzi transportoare, dătătoare de fiori dar născute anume pentru a face lumină în straturile de tăcere de altă dată.

Așa face și în Puiul de cuc. Șochează cu violența une triple crime, omoară un fotograf care se pregătea de o expoziție importantă, amestecă scenele domestice și detaliile familiale. Dar acestea alcătuiesc doar vârful aisbergului. Adevărata baza, la fel de șocantă și de violentă, o va descoperi Erica Falck, cea care face cercetări în legătură cu uciderea unui transsexual la Stockholm în anii 1980.

Aparent, cazurile nu au nici o legătură. Însă, după cum bine intuim, plasa răului este alcătuită din fire de diferite dimensiuni, cu diferite texturi și culori. Punctele în care se leagă firele sunt cele care „pulsează” și este interesant de urmărit cum se împletesc și ce rețea a răului formează între ele.

„Läckberg are un simț de observație deosebit și o pasiune pentru stări sufletești, personaje, dialog, detalii și intrigă captivantă care au făcut-o Regina genului crime. Și confirmă 100%. Iar noua ei carte, Puiul de cuc, din seria Fjällbacka, nu este o excepție.” – BTJ

Puiul de cuc – dileme, probleme și legături nebănuite

Dacă prima parte a fost ca o călătorie în care am bătut pasul pe loc și nu mă simțeam deloc confortabil, cea de-a doua mi-a dat lumea peste cap. Avalanșa de evenimente și de destăinuiri mi-a readus un pic din sclipirea Camillei Lackberg, cea pe care am considerat-o (și o consider încă) regina romanelor crime.

Deși știam de capacitatea și de abilitatea autoarei de a complica lucrurile, trebuie să spun că nu m-am așteptat deloc la deznodământ. Prea multe direcții, prea multe lepșe ale vinovaților. Adevărul s-a rostogolit ca un bulgăre și a distrus totul în calea sa. Iar noi, în calitate de cititori și martori de onoare, am asistat la nimicirea anilor de tăcere și minciună. Am fost uimită de anumite întorsături de situație și m-am bucurat atunci când măștile au picat și adevăratele intenții au ieșit la lumină. Pentru o astfel de poveste, cu impact și răsfrângeri asupra prezentului, era nevoie de Camilla Lackberg. Asta e clar.

PS: genial titlul! Puiul de cuc, străin în cuibul altor case, nevoit să trăiască fără părinți. O să faceți voi legăturile mai târziu.

Dacă sunteți curioși, vă invit pe blogurile colegilor mei, acolo unde au apărut sau vor apărea articole dedicate: Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Ciobanul de azi, Citește-mi-l, Falled, Literatura pe tocuri; Analogii, antologii.

Puiul de cuc este disponibil la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.

Autor: Camilla Läckberg

Nr. de pagini: 456

Titlu original: Gökungen

Limba originală: suedeză

Traducere: Cristina Ekholm

Format: 130x200mm, paperback cu clape

Anul apariției: 2024

 

2 COMENTARII

Lasă un răspuns