Secretul Helenei – Lucinda Riley (recenzie, Litera), colecția Blue Moon

Secretul Helenei este cartea care te atrage ca un magnet. Coperta este absolut fermecătoare și vinovată! Am iertat-o pentru căderea mea în păcat pentru că am găsit în spatele ei o poveste care m-a fermecat. Nu este o carte extrem de complicată, ba chiar ușor previzibilă până la un punct, dar, fiind un roman de atmosferă, reușește să te atragă în mirajul poveștii, în mijlocul plantațiilor viticole din însoritul Cipru. ehe, de ar fi fost numai lapte și miere prin carte, aproape aș fi putut să o compar cu o vacanță, una din aia care intră pe furiș la suflet și îți aduce în albumul de neuitat numai amintiri bune de păstrat.

Eu iubesc poveștile. Nu spun nimic nou, nu? Iubesc poveștile alea care sfâșie sufletul, poveștile de viață care par construite din încercările cele mai grele. Nu cred în liniștea absolută de la un punct încolo. Viața poate fi oricum, numai liniștită nu. În cărți caut finalurile rotunde sau măcar cele logice. Secretul Helenei are puțin din toate. Secrete din trecut, o zonă absolut minunată, povești de viață care nu permit timpului să își aștearnă patina și dragostea aceea minunată, dragoste la care visăm cu ochii deschiși. Ei, sufletul ăsta năvalnic și iubitor de istorii romanțate! Ce să faci? 

Secretul Helenei capătă proporții astronomice odată cu trecerea timpului. Nu era un secret care să o vizeze numai pe ea și nu știa dacă era cel mai sigur să rămână păstrat, dar nu avea cum să destăinuie cea mai mare taină a ei. Se bucura de „rezultat”, dacă îl putem numi așa: Alex, minunatul ei fiu. 

Helena crescuse într-un mediu nu foarte prietenos. Mama ei era ocupată cu propriile treburi, dar ea reușea mereu să își găsească liniștea în Pandora, casa nașului ei. Pandora are un nume predestinat și nu întâmplător ales. Zidurile ei fuseseră martorele numeroaselor povești de dragoste, vegheaseră asupra trupurilor sfărâmate de dor și ascultaseră zbuciumul neîntrerupt al regretelor târzii. 

Aici cunoscuse și ea prima dragoste. Își pierduse mințile în brațele unui cipriot frumos și îi purta, chiar și după douăzeci și patru de ani, cele mai frumoase sentimente. 

Deși încerca să își țină trecutul departe de prezentul frumos pe care îl construise alături de William, soțul ei, Helena știe că este o misiune din ce în ce mai grea atunci când primește Pandora drept moștenire. William o cunoscuse la Viena, pe vremea când Alex era micuț și cariera ei de balerină se încheiase, și îi dăruise familia la care visase mereu. În ciuda dragostei pe care i-o purta, Helena nu îi putea destăinui secretul ei. Era prea dureros și și-ar fi schimbat părerea despre ea. 

Prima vacanța de vară de la Pandora se pare că va fi una la fel de colorată ca plaiurile cipriote. Ceea ce începuse ca o vacanță alături de cei trei copii ai lor devina una în care li se alătură (în ordinea de pe tricou): Jules și Sacha, alături de cei doi copii ai lor, Sadie – cea mai bună prietenă a Helenei, acum proaspătă rănită în dragoste, Chloe – fiica din prima căsătorie a lui William. Halal vacanță! O casă pe jumătate aranjată, mobila veche, trecut care arată uluitor de bine (cipriotul din prima tinerețe), o femeie aproape isterică și una care este gata să își vindece inima prin brațele cui se nimerește, un bărbat gelos și șase copii care nu se suportă. Nu vrea să fiu în locul Helenei! Nț, nț…nici măcar pentru cipriot Cipru. 

Povestea este una colorată și gălăgioasă. Avem parte de pagini bonus (așa le-am numit eu) din însemnările lui Alex de la vremea aceea. Deși era un copil inteligent, Alex nu își găsea locul, nu se simțea pe deplin acceptat. Vacanța din Cipru este ocazia perfectă pentru a elimina odată pentru totdeauna sursa durerii lui cele mai adânci: cine era tatăl lui și care era povestea care îl lega de Helena? De ce nu îi spusese mama lui adevărul? 

Romanul debutează în iulie 2016 când un Alex matur revine la Pandora pentru o ocazie specială. Ajuns înaintea tuturor, profită de răgazul acesta și își găsește caietul cu notițe. Caiet care ne permite să deschidem fereastra către trecut. 

Cu acestea, declar pe propria răspundere că am așezat unele evenimente într-o manieră care vă poate induce ușor în eroare. Doar nu voiați să vă ofer totul pe tavă, nu? 

Una peste alta, romanul este unul delicios, perfect pentru o zi la plajă sau pentru un weekend ploios (nu dați cu pietre, Busu zice asta). Deși mi s-a părut ușor grăbită spre final, acțiunea are câteva elemente atent strecurate de-a lungul poveștii tocmai pentru a stârni și mai mult curiozitatea. Autoarea redă un strop din farmecul local și, după cum aflăm din nota autoarei, este inspirat din vacanța pe care ea a petrecut-o la un moment dat în Cipru. 

Personajele sunt veridice, ușor cam impulsive pe alocuri, dar bine așezate și încadrate în această poveste. Mi-a plăcut destul de mult și mă bucur că am cedat tentației!

Despre carte: 
An aparitie: 2018
Autor: Lucinda Riley
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Blue Moon
Editie: Necartonata
Editura: LITERA
Nr. pagini: 462
Titlu Original: The Olive Tree
Traducator: Adina Ratiu, Gabriel Ratiu