Colivia de aur
Recenzii

Colivia de aur – Camilla Lackberg, recenzie

„Colivia de aur” sau cum nu credeam vreodată că îi voi da trei stele Camillei Lackberg. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, nu știu de unde vine abordarea asta, dar sper să se întoarcă repejor la crime. Nici nu știu unde să încadrez „Colivia de aur”. Are accente de thriller psihologic, faze demne de romanele eroscop, cuvinte obscene și un final pe care i l-aș fi atribuit lui Clare Mackintosh.

Colivia de aur
Colivia de aur

„Colivia de aur” pleacă de la un subiect bun. Unul ofertant și la limita granițelor trasate de feministe și reprezentanții bărbaților. Abordarea mi s-a părut în regulă, executarea slabă. Sub standardele cu care autoarea mă obișnuise. Greu a fost să parcurg romanul ăsta. Voiam să aflu finalul (deși îl intuiam pentru că autoarea a avut slaba inspirație de a oferi o frântură din el chiar la început). Ăsta a fost motivul pentru care am continuat. Nu este atât de rea cartea, dar nu e Lackberg pe care eu am iubit-o. Nu mi-a stârnit aceeași stare de suspans, nu mi-a mai bătut necunoscutul la ușă după fiecare pagină.

Colivia de aur – dezamăgirea lunii

Am antipatizat toate personajele. Nu mi s-a mai întâmplat de mult asta. Au fost două personaje care au mai echilibrat un pic situația, dar a durat puțin și aș fi vrut ca prezența lor să fie mult mai exploatată.

Faye, femeia puternică și ambițioasă, inteligentă și devotată, este departe de a fi un personaj preferat de-ale mele. Nu, nu! Îmi plac femeile atipice, puternice, dedicate. Dar nu așa. Am înțeles slăbiciunea ei. Dar nu poți fi deasupra legii și scăpa cu asta. Nu poți să fii chiar deasupra tuturor. Nu poți merge atât de departe fără a lăsa măcar un mic indiciu. De Faye din final mi-a fost frică. Chiar dacă mi-a stârnit un strop de admirație (care s-a spulberat repejor).

Colivia de aur – un roman care promitea multe

Faye este prototipul casnicei care renunță la orice plan pentru binele familiei sale. Jack, soțul ei, era centrul universului pentru ea. Faye îl întâlnise într-o perioadă tulbure. Fugise din Fjällbacka de propriul trecut și venise în Stockholm pentru un nou început. Își schimbă numele și își păstrează cu sfințenie secretele. Nu dădea voie nimănui să afle cine fusese Matilda și ce scheleți păstra în dulap.

Povestea ei din trecut este cea care m-a determinat să merg mai departe. Intuiam anumite chestii, dar încă erau în fum și nu le distingeam complet. Nu s-au adeverit toate, dar am ghicit în mare parte lucrurile. S-au apropiat foarte tare de „clișee”, faze întâlnite în filme sau în alte cărți.

Pentru ca Jack să își îndeplinească cel mai mare vis, Faye renunță la facultate. Câțiva ani după asta, Jack și Faye o au pe Julianne, un apartament de lux, conturi cu multe zerouri și o relație care începuse să scârțâie. Jack mi-a fost antipatic de la început. Mereu stresat, mereu nervos, el dicta, el jignea, el trasa planurile. Faye se lasă condusă. E supusă și îngenunchiază, la propriu, în fața lui.

Relația lor mi s-a părut bolnavă. Iubirea confundată cu supunerea sexuală. Nu știu ce-a fost acolo, dar nu mi-a plăcut deloc de ei ca familie. Faye e oarbă, el e tiran. Julienne are de suferit. El este înnebunit după imagine, nimic nu vrea să fie nelalocul lui. Faye doar urmează ordinele și se supune fără urmă de luptă.

“Colivia” în care Faye este prizonieră este una aurită, dar tot colivie. Doar că ea este obișnuită să fie constrânsă și supusă. Se amăgește cu ideea că este bine, că este fericită și că viața ei este perfectă. Când zăbrelele încep să se prăbușească în jurul ei, va rămâne prizonieră sau va lupta?

Colivia de aur – un roman diferit de stilul lui Lackberg

Schimbarea lui Faye intervine după ce Jack o înșală. Și o alungă din casa lor. Contractul prenupțial o lasă pe Faye fără niciun ban și fără vreun colac de salvare. O are pe Chris, singura prietenă pe care o avusese vreodată. Chris încercase să îi deschidă ochii cândva, dar abandonase lupta. Dar asta nu o împiedica să o ajute și să fie mereu lângă ea.

Planul lui Faye este al naibii de îndrăzneț. Și de dur. Dar asta subliniază și mai tare ideea cărții: femeia se poate reinventa, se poate mobiliza și își poate lua oricând viața în mâini.

Ideea este bună, face cumva dreptate tuturor femeilor abuzate, părăsite, înșelate. Dar nu este la înălțimea seriei Fjällbacka.

Abia așteptam să mă pierd între paginile unei cărți noi de la Lackberg. Dar am terminat cartea de dimineață cu o ușoară stare de iritare și de dezamăgire. Nu aș fi ghicit că este ea dacă nu vedeam numele pe copertă. Știam că are talent când vine vorba de scenele domestice. Și eram încântată de faptul că se duce într-o altă direcție. Voiam să văd cum este Lackerg fără criminali în serie și fără Patrik Hedstrom. Apropo de Patrik, mi-a părut rău că Faye nu mai trăia în Fjällbacka. Nu mai arătau așa lucrurile dacă dădea peste cuplul bombă – Patrik și Erica.

„Colivia de aur” nu a fost ceea ce am așteptat de la Lackberg. Am rămas dezamăgită și mi-a părut rău că m-am lansat în această lectură cu atât de multe așteptări.

Autoarea își păstrează stilul puternic. Reușește să creeze veridicitatea fiecărui lucru, fiecărei scene. Crezi, vizualizezi, simți…dar nu a fost pe placul meu.  Nu a reușit să mi se strecoare în suflet. Deși primele pagini au fost amuzante  și interesante. Autoarea a surprins foarte bine tonurile „lumii bune”: decadență, superficialitate, promiscuitate. Cam asta a fost întâlnirea mea cu noul roman semnat de Camilla Lackberg. Abia aștept să văd și alte păreri despre el!

Romanul la Editura Trei, eu l-am luat de la Bookfest, dar poate fi cumpărat și din librăriile online.

 

6 comentarii

  • Burda Dana

    Interesanta recenzie! La inceput si eu am abordat cartea cu asteptarile legate de celelalte romane din seria Fjallbacka. Dar destul de repede am realizat ca este un alt gen de roman, unul care diseca criza specifica multor familii care pornesc de la o stiuatie modesta si au apoi o ascensiune sociala uluitoare in mare parte datorata abnegatiei sotiei, unui management bun al resurselor si relatiilor si curajului sotului. Doar ca averea si anii care trec au un efect pervers asupra cuplului care nu rezista bogatiei asa cum a rezistat saraciei. Aici se situeaza Jack si Fay in roman. Si totul este natural si autentic inclusiv slabiciunea lui Jack pentru filmele porno. Daca incercati sa va aduceti aminte de diverse scandalui si cancanuri din societatea nostra veti vedea ca asa se intampla cel mai adesea in cazurile in care sotia este prea increzatoare, prea convinsa ca sunt nu doar un cuplu ci si parteneri. Si dusmania lui Fay si dorinta ei de razbunare sunt ca o un fel de tornada. Este pe masura a ceea ce investise in relatia cu Jack. Dar finalul cartii nu este ceva ce nu am mai intalnit in literatura recenta. Un final asemanator si aici dau spoiler, are si romanul lui A.S.A. Harrison, Sotia tacuta. Ma voi margini doar la acest roman. Faptul ca scriitoare de varste diferite si de pe continente diferite ajung sa aleaga astfel de finaluri prin care femeia victima nu mai accepta sa ramana victima este cred un specific al acestui moment istoric. ( vezi #me too,# balance ton porc, # cade una, cadem toate si multe alte abordari feministe ale momentului.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *