„Apă plată cu lămâie
Recenzii

Apă plată cu lămâie – Iulia-Florentina Paciurea

„Apă plată cu lămâie” este cartea perfectă de luat în vacanță. Nu te solicită foarte mult, lucrurile nu sunt foarte complicate, personajele sunt puține și e ușor de jonglat cu ele.

Am descoperit în ultima vreme mulți autori romîni cu potențial. Autori care rup rândurile și încearcă să aducă în fața cititorului subiecte noi și interesante. Așa a făcut și Iulia-Florentina Paciurea. A plasat mare parte din acțiune în Amazon, a presărat câteva faze pline de suspans, a asezonat cu prezența unor triburi. Rezultatul: o carte plăcută la citit, o poveste bună (dar la care se mai putea lucra).

„Apă plată cu lămâie
„Apă plată cu lămâie

„Apă plată cu lămâie” – pierduți în Amazon

Mi-a plăcut mult stilul Iuliei. Simplu, aerisit, curat. Toate capitolele urmăresc o anumită schiță: sunt mici introduceri care parcă „avertizează” cititorul în legătură cu ceea ce urmează să se întâmple. Unele au fost concise și total pe subiect, altele (mă refer la capitolul cu tatuaje) mi s-au părut ușor irelevante. Nu simțeam nevoia de „umplutură” acolo, aș fi preferat mai multe detalii despre triburile menționate sau explicații mai clare în legătură cu anumite elemente.

Dacă tot m-am apucat să vorbesc la general, musai este să închei acest capitol și abia după aia să vă dau câteva detalii despre povestea în sine. Mi-a plăcut jocul dintre personaje. Se simt antipatiile și emoțiile, se vede clar jocul de culise. Tensiunea asta jucăușă este cea care atenuează din gravitatea situației prin care sunt nevoiți să treacă. Deși autoarea mi-a dovedit faptul că știe să descrie locurile și să ne poarte pașii prin lumea închipuită de ea, nu mi-a plăcut că nu s-a concentrat un pic pe personaje. Am apreciat că a jonglat un pic cu întâlnirile lor și a făcut credibilă întreaga situație, dar am simțit lipsa detaliilor despre ei.

„Apă plată cu lămâie” – un roman despre supraviețuire

Mara este personajul de care autoarea s-ar fi putut lega pentru a ajuta cititorul să pătrundă și mai adânc în pădure și în istoria triburilor. Triburile au fost folosite numai ca explicație a unor întâmplări care m-au băgat ușor în ceață, sinceră să fiu. Aduc iar vorba de tatuaj  și spun că tot nu am înțeles pe deplin istoria din jurul lui. Cam atât la capitolul îmi place, nu îmi place. E timpul să vă spun câte ceva despre poveste.

Allison este jurnalist și primește o misiune de la șeful ei: un an de zile, pe banii televiziunii. Nu era așa ușor. Destinația era una aleasă de producător, jurnalistul trebuia să ia „pulsul” locației zi de zi, să transmită informațiile, să sape după lucruri mai puțin cunoscute. În timp ce unii au parte de Tenerife, Costa Rica  sau Bali, Allison se alege cu Amazon. Hectare întregi de pădure, insecte, animale necunoscute, triburi de băștinași. Hmmm, soarta o încerca greu!

Nu era destul că se pricopsise cu Amazonul, Allison începe să și primească niște bilețele de amenințare. Se întâmplase un eveniment nefericit, unul pentru care ea nu purta vreo vină directă. Se învinuia singură deja, de ce trebuia cineva să o mai și amenințe? Se pare că Amazon nu este cel mai rău lucru care putea să i se întâmple.

„Apă plată cu lămâie” – orgolii și conflicte

Călătoria spre Amazon nu este lipsită de incidente. Avionul lor se prăbușește în mijlocul pădurii și toate lecțiile despre supraviețuire par să aibă o mai mare greutate acum. Îi este deja destul de greu să se adapteze la condițiile vitrege, dar pentru Allison problemele nu se termină aici. Mara, o femeie care o însoțea în călătoria ei, cunoștea locurile și leacurile. Dar nu părea să o simpatizeze prea mult pe orășeanca Allison. Nici Tom, șeful expediției, nu este omul cu care să lucrezi ușor. Pare mereu în alertă și e prea serios pentru binele relației cu Allison.

Zilele lor petrecute în pădurea amazoniană sunt zilele care ar fi putut cântări mult la sfârșitul lecturii. Autoarea a avut grijă la detalii, a introdus informații despre fauna și flora locală, dar am tânjit mereu după un pic mai mult. Niște lucruri nu s-au susținut deloc, nu pentru mine: răsăritul soarelui și curcubeul, mușcătura șarpelui. Când vine vorba de naufragii, este nevoie de o atenție sporită, de documentare. Nu poți trece ușor peste elemente.

Finalul mi-a plăcut pe jumătate. Am fost de acord cu alegerea lui Alisson, dar un alt element a dat un aer telenovelistic sfârșitului.

„Apă plată cu lămâie” este o carte drăguță, cu un subiect interesant. Este potrivită pentru un weekend relaxant. Voi ați citit cartea?

„Apă plată cu lămâie” a apărut la Libris Editorial și poate fi cumpărată de aici. 

An aparitie: 2018

Autor: Iulia-Florentina Paciurea

Categoria: Literatura Romana

Editie: Necartonata

Editura: LIBRIS EDITORIAL

Nr. pagini: 247

5 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *