Parisul e întotdeauna o idee bună – Nicholas Barreau, recenzie

Parisul e întotdeauna o idee bună. Nu credeți? Nu am fost niciodată la Paris, dar îmi doresc tare mult să merg! Mai ales după ce am citit cartea asta și mi-am imaginat-o pe Rosalie Laurent, o tânără absolut fermecătoare, mergând către micuța ei papetărie.

Rosalie știa să se bucure de un croissant savuros, de diminețile însorite, de micile bucurii ale vieții. Și nu ai cum să nu te molipsești de tot optimismul ei. Acest lucru a oferit o altă aromă romanului și mă bucur că l-am ales zilele trecute! Aveam nevoie de o carte ușoară, plină de culoare, de emoție și de bucurie. Mi-a rămas un zâmbet lipit de suflet toată ziua și aceasta este „scara” mea de valori, dacă pot spune așa. Starea de bine pe care mi-o lasă o carte este adeseori criteriul după care îmi notez cărțile pe Goodreads.

A fost prima mea întâlnire cu Nicholas Barreau, deși mai am acasă Cafeneaua micilor miracole, și sunt sigură că nu va fi ultima noastră întâlnire. Are un stil foarte plăcut, cald și lipicios.

Povestea asta a avut un strop de dragoste, un pic de dramă, secrete din trecut (știți deja că mă dau în vânt după acest subiect). Deși firul narativ este destul de simplu și acțiunea este previzibilă (inclusiv finalul), mie mi-a plăcut povestea lui Rosalie. A fost fix doza de „dulce” după care tânjeam.

Destinul se hrănește cu întâmplări

Destinul se hrănește cu întâmplări, cu coincidențe care sfidează uneori imposibilul și cu momente care ne fac inimile să bată un pic mai repede.

Rosalie nu prea avusese parte de astfel de momente, dar o carte pentru copii și un profesor american de literatură îi vor da liniștea peste cap.

Rosalie Laurent crescuse sub aripa protectoare a părinților săi. Deși se bucurase de o viață tihnită și de înțelegere, Rosalie decide să plece de acasă. Și nu o făcuse din dorința de a-și șoca părinții. Ci numai pentru că dorea să își urmeze măcar o părticica din marele ei vis. Își dorise întotdeauna să picteze, dar mama ei nu o sprijinea în această decizie. Credea că este o ocupație care nu îi va asigura acesteia posibilități financiare și Rosalie este nevoită să renunțe.

Ritualurile dădeau formă vieții și înlesneau organizarea amalgamului existențial și păstrarea lucrurilor sub control. Prima cafea de dimineață. Un croasant de la boulangerie. Plimbarea zilnică cu William Morris. O mică tarte au citron în fiecare zi impară a săptămânii. Paharul de vin roșu după ora închiderii. Coroana de nu-mă-uita când vizita mormântul tatălui ei în aprilie. (…) Da, ritualurile sunt ceva care îți dau echilibru și pe care te poți baza cu încredere.”

Soarta însă îi surâde și Rosalie deschide o papetărie cochetă, un loc unde clienții puteau să își personalizeze felicitările. Tânăra inventa câte un desen special pentru fiecare ocazie, strecura un pic din magia culorilor în fiecare urare și își dorea cu ardoare să poată plăti chiria stabilită de un proprietar oportunist.

Micile bucurii ale vieții se gustă pe îndelete

Max Marchais, un autor cunoscut de cărți pentru copii, este stresat de agentul său în legătură cu o carte nouă, o poveste care ar putea încheia într-un mod minunat o carieră înfloritoare. Deși susține că nu mai are nicio idee nouă, Max îi predă agentului câteva zile mai târziu Povestea tigrului albastru.

Pentru că este un om din vechea gardă, Max Marchais nu renunță la propriile idei. Voia niște ilustrații deosebite, potrivite pentru tărâmul unde numai dorul ne poate purta.

Rosalie este aleasă să dea viață Tigrului albastru și bucuria ei a fost molipsitoare. Dar de scurtă durată… Într-o zi, pe nepusă masă, un american vine la papetărie și susține că povestea Tigrului albastru este a lui, ba chiar că are manuscrisul original și o acuză pe Rosalie de complicitate.

Cum franțuzoaicele nu se dezmint, Rosalie nu se lasă mai prejos și ține piept atacului încrezutului profesor. Cum să arunce acest necunoscut cu noroi în cariera autorului ei preferat? Era aproape căsătorită, dar cărțile lui Marchais, aceleași pe care le citise în copilărie, erau încă aproape de ea. Îi bucurau zilele și îi aduceau aminte de cea mai liniștită perioadă a vieții sale.

Dragoste sau foc de paie?

Rosalie știe că americanul nu poate să aibă dreptate, dar sămânța îndoielii începe să prindă rădăcini în sufletul său. Și cedează impulsului de moment. Nu poate să îi spună domnului Marchais despre acuzațiile acestea urâcioase, dar trebuia să existe o modalitate de a afla adevărul și de a i-l trânti arogantului de profesor în față.

Povestea lor începe să se complice și scânteile nu întârzie să apară. Existau multe secrete ascunse în trecut și nu toate vor fi plăcute… Care era adevărul? Era o simplă coincidență sau povestea unui om nebun? Care era adevărata poveste a Tigrului albastru?

Suspans, emoție, cercetare, acceptare și iubire. Acestea sunt trăirile care se desprind și se lipesc de sufletul cititorului.

Călătoria a fost una plăcută și personajele au fost încântătoare! Veridice, pline de lumini și umbre, ușor de plăcut și de iubit. Vă recomand cărțile autorului, mai ales în momentele în care căutați ceva ușor, care să vă binedispună și să vă relaxeze.

Parisul e întotdeauna e o idee bună a apărut la Editura Paralela 45 și poate fi cumpărată de aici.