„Crede-mă când mint”
Recenzii

Crede-mă când mint – J.P. Delaney, recenzie

„Crede-mă când mint” că am destule cărți. Eu nu mă cred când spun că voi citi cartea asta, apoi asta, apoi asta. Niciodată, sau aproape niciodată, nu îmi iese. Cum să stau departe de J.P. Delaney când am adorat Fata dinainte? Am citit cartea aia într-o singură zi și îmi aduc aminte de toată nesiguranța, teroarea și furia mea. Mi-a plăcut tare mult și abia așteptam să văd ce ne-a mai pregătit autorul!

„Crede-mă când mint”
„Crede-mă când mint”

Am aflat din nota autorului că, acest roman nu este tocmai unul nou. Mai bine zis, ideea de la baza lui a mai folosit-o în altă carte. Încântat de ideea originală dar dezamăgit de impactul pe care l-a avut asupra publicului, J.P. Delaney a vrut să aducă în fața noastră un roman mai bun, mai bine legat. A reușit. Dar în topul preferințelor mele, tot Fata dinainte rămâne pe locul întâi. Are romanul niște răsturnări de situație care se joacă frumos cu mintea cititorului, unele complet neașteptate. Are personaje pe care nu știi dacă să le crezi și unde să le încadrezi. Un criminal sadic, o actriță care ajunge la un sanatoriu de boli mintale, un profesor pasionat de Florile răului, roman semnat de Baudelaire.

„Crede-mă când mint”- cine e mincinosul desăvârșit?

Îmi plac thriller-ele, știți deja că îmi place să fac parte din anchetă. Stăteam și mă gîndeam dacă am citit vreodată o carte despre un criminal care ucide folosind drept „tipar” o poezie. Nu cred. Florile răului, roman dedicat celor două Venus din viața lui Baudelaire, Venus cea Albă și Venus cea Neagră, este un roman încadrat de unii la obscen și agresiv. Poeziile sunt un fel de mărturisiri ale autorului, unele au fost chiar interzise datorită limbajului, înainte de a vedea lumina tiparului.

În New York avem de-a face cu multe crime rămase neelucidate. Crime cu un grad mare de violență și sadism. Cercetătorii încearcă să alcătuiască profilul psihologic al criminalului. Reușesc să facă asta, dar tot nu îl prind. Și se pare că acesta tocmai a lovit din nou.

Claire Wright nu a avut o viață ușoară. A crescut prin case maternale, s-a prefăcut mereu că este bine și a primit toate loviturile pe care viața le pregătise pentru ea. Poate că tocmai capacitatea asta de a se preface a trezit în ea dragostea pentru actorie. După câteva evenimente nefericite, Claire emigrează în America. Este studentă la actorie, se chinuie să plătească o chirie prea scumpă și își desface picioarele de câte ori are ocazia. Fără viză de rezident și fără alte modalități de a câștiga bani, Claire acceptă o slujbă cu iz periculos. Lucra pentru un cabinet de avocatură, specializarea divorțuri, și agăța bărbați infideli prin baruri.

„Crede-mă când mint” – un thriller antrenant

Ultima sa „misiune” se încheie repede și fără succes. Patrick Fogler se pare că nu este un nemernic cuceritor și Claire nu poate înțelege absolut deloc de ce o avertizase înainte soția acestuia. Patrick nu pare nici dornic de aventură, nici periculos și pus pe rele. Bărbatul îi dăruiește lui Claire un volum din Florile răului, ediție tradusă chiar de el, și pleacă. A doua zi, Stella Fogler, soția lui Patrick, este găsită moartă, în camera de hotel. Moartea fusese una violentă și se pare că „sursa de inspirație” era tot o poezie semnată de Baudelaire. Criminalul îndrăgostit de poezie revenise.

Cum pe lista primilor suspecți se află întotdeauna și soțul, poliția are nevoie de Claire pentru a smulge o mărturie de la Patrick. Fusese deja efectuat un profil psihologic al acetuia și cercetătorii află de o serie de dispariții misterioase în zonele în care Patrick ajungea. Să fie el criminalul cu sânge rece?

„Crede-mă când mint” – nimic nu este ceea ce pare

Claire este un personaj alunecos, instabil. Mi-a plăcut curajul ei, dar are o latură a personalității care nu te lasă să o apreciezi, să te apropii de ea. Claire nu joacă rolurile. Se transformă în personajul acela. Îi împrumută stările, îi trăiește emoțiile. Se adoră și se întreabă mereu cum ar juca scenele din viața ei. Am avut impresia că toate faptele sale sunt doar etape din cursa către afirmare.

Nu era periculos un joc al atracției? Patrick are farmecul lui, Claire nu este nici ea o sfântă, dovedește că este capabilă de multe lucruri, multe dintre ele imorale.

Mi-a plăcut modul în care a reușit autorul să se joace cu mintea mea. Mi-a dărâmat multe scenarii, m-a înfricoșsat și mi-a dat de gândit. Toată povestea are laturi ascuțite, pe marginea cărora îți este și frică să calci. Nu știi în cine să crezi pentru că nimic nu este ceea ce pare. Nu știi încotro te vor duce toate ușile deschise. Degeaba par luminate, înăuntru sunt mai întunecate decât noaptea.

„Crede-mă când mint” este o lectură antrenantă, finalul a venit peste mine ca un duș rece. Am avut nevoie de câteva minute pentru a aranja din nou piesele. J.P. Delaney dovedește încă o dată abilitatea lui de a construi romane captivante și impresionante. Romanul a apărut la Editura Litera, colecția Buzz Books.

An aparitie: 2019

Autor: J.P. Delaney

Colectie: Buzz Books

Editura: LITERA

Nr. pagini: 416

Traducere: Dana-Ligia Ilin

 

 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *