Tura de noapte
Recenzii

Tura de noapte – Michael Connelly, recenzie

Tura de noapte este primul volum al unei serii care se anunță a fi una incendiară. Michael Connelly mi-a atras atenția cu thrillerul său juridic, Avocatul din limuzină, și am știut că nu voi mai rata niciun roman semnat de el. Mă bucur că Editura RAO a venit în întâmpinarea fanilor autorului cu această serie nouă. Am crezut că pe Harry Bosch (din seria cu același nume), simpaticul detectiv, nimeni nu îl poate întrece. Dar Renee Ballard are toate șansele. Renee este un personaj care promite multe. Este hotărâtă, complicată, curajoasă, determinată. Și autorul a pus-o foarte bine în lumină.

Tura de noapte
Tura de noapte

Tura de noapte este un roman polițist. Are un subiect destul de interesant, intriga este bine construită și suspansul este la el acasă. Nici nu avea cum să fie altfel. Michael Connelly știe să  construiască romane interesante, pline de răsturnări de situație. Și a știut și de data asta să mă inducă în eroare. Nu mi-au folosit la nimic scenariile mele, listele pline cu vinovați și motive. Și nici în ruptul capului nu aș fi ghicit că există o conexiune între niște cazuri care nu au aparent mobile comune sau orice urmă de legătură.

 Tura de noapte – adrenalină, piste și atacuri armate

Un card furat, o prostituată bătută crunt și un atac armat. Ce au în comun aceste cazuri? Poate doar faptul că toate se întâmplă în aceeași zi. Așa am spus eu. Dar Renee Ballard are fler. Că de-asta ea este personaj detectiv și eu sunt doar cititor. Bine, la prima vedere, nici ea nu identifică legăturile. Are doar „norocul” de a se afla de fiecare dată aproape de locul incidentelor.

Tura de noapte era plină de polițiști nedoriți pe tura de zi sau de polițiști mutați disciplinari. Doar partenerul lui Ballard, Jenkins, este excepția de la regulă. Ceruse să lucreze pe timp de noapte pentru a-și putea îngriji soția bolnavă, pe timp de zi.

Acesta era mărul discordiei dintre ei. Lucrau în tura de noapte, „ultimul spectacol”, trecând de la un caz la altul, erau chemați oriunde era nevoie de un detectiv care să întocmească raportul inițial sau să înregistreze sinuciderile. Dar nu păstrau niciun caz.

Renee Ballard își supărase superiorii. Neavând susținerea partenerului de la acea vreme, detectiva fusese mutată disciplinar pe tura de noapte. Și asta pentru că îndrăznise să depună o plângere pentru hărțuire sexuală. Era un polițist bun, dar nu prea apreciat sau dorit. Puteți traduce asta prin „ghimpe în coastă”. Era încăpățânată și nu se lăsa intimidată. Și mi-a arătat că are destule metode prin a ocoli regulile instituției. Dar întotdeauna pentru o cauză nobilă.

Nu mai contau dovezile, procedura legală sau motivul. Asta îi spunea instinctul. Nimic din viața ei nu întrecea acest moment. Trecuse mult timp de când nu mai simțise asta în tura de noapte, dar acum știa în adâncul ei că acesta era motivul pentru care nu va renunța niciodată, indiferent unde o vor trimite sau ce vor spune despre ea.

Un detectiv curajos

Ramona Ramone – prostituată transgender, găsită aruncată într-o parcare, bătută crunt cu boxurile (inele de alamă purtate peste pumni) și lăsată să agonizeze. Din fericire, este găsită la timp și dusă la spital. Din nefericire, medicii o țin în comă indusă și indiciile pe care le au polițiștii sunt foarte puține. Dacă Jenkins are și altceva la care să se gândească, Ballard se dedică trup și suflet cazurilor ei. Nu avea decât o bunică, un cățel și dragostea ei pentru placă și apă. Și un strop de nebunie. Deși teoretic trebuia să predea cazul detectivilor de pe tura de zi, pentru anchetare, Ballard trage de timp. Știe că este mai mult decât o bătaie, știe că nu un client nemulțumit ar face asta.

Deși are deja de lucru cu cazul Ramonei, Ballard se implică și în cazul unui atac armat. Cinci oameni fuseseră uciși într-un club. Motivul rămăsese necunoscut. Dar ea văzuse ceva. Detectivi care se ocupau de probe, lucru care nu era de competența lor. Ascundeau ceva? Era implicat unul de-al lor? Ce sau pe cine acopereau?

Nebunia crește când fostul ei partener, Chastain, este găsit împușcat, în propria-i mașină. Ballard nu îi mai purta pică pentru trecut, dar nu trecuse peste acel lucru. Mai ales că avalanșa din viața ei fusese provocată de acel episod. Olivas, șeful ei direct, o urăște și nu se sfiește din a i-o arăta tot timpul. Renee ajunge pe lista suspecților în cazul Chastain. Nu doar pentru animozitatea dintre ei. Vorbise cu Chastain înainte ca acesta să moară. Și nu voia să spună nimănui despre ce, îi scormoniseră prea mult în viață. Asta nu înseamnă că va fi lăsată în pace. Și trebuie să se ocupe și de czazurile ei.

Tura de noapte – polițe și răzbunare, polițiști corupți și crime

Tura de noapte este un roman foarte reușit. Bine executat, plin de indicii și detalii care țin strict de activitatea polițiștilor, romanul pare a fi tabloul complet al unei anchete care nu lasă nici măcar o singură pistă neexploatată. Nu toate duc undeva, unele se înfundă prea devreme, dar toate sunt promițătoare. Ballard este tipul de detectiv cuminte în viața reală. Nu își șochează colegii sau cititorii, nu aduce povești sumbre în prezent. Nu deocamdată. Renee știe să se facă plăcută. Este dură, a văzut destul de multe în poliție, dar autorul lasă să se vadă și partea ei vulnerabilă. Și sunt sigură că această zonă nu va rămâne neexploatată.

Mi-a plăcut modul în care a reușit să mă păcălească autorul și pentru faptul că am trăit toată cartea într-o tensiune continuă. Simțeam fiecare întorsătură, mă înfuriam când lucrurile păreau să nu ducă nicăieri și când amenințările planau asupra tuturor. Recomand!

Romanul Tura de noapte a apărut la Editura RAO și poate fi cumpărat de aici. 

Traducere: Cristina-Mihaela Tripon

Număr pagini: 352

 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *