Darul stelelor este un roman plin de căldură. Mi-a intrat în suflet, chiar lângă trilogia care o are ca protagonistă pe Louisa Clark. Un roman cu note puternice, tușe feminine și personaje extrem de bine conturate. Autoarea vine în fața cititorilor săi cu o altă voce, mult mai apropiat ca stil de Fata pe care ai lăsat-o în urmă și Ultima scrisoare de dragoste.
Știm că trilogia „Înainte să te cunosc” are stropul său de dramatism, dar are o notă fină de amuzament. Cumva, optimismul rămâne prezent pe tot parcursul lecturii. De data aceasta, în Darul stelelor, Jojo Moyes jonglează cu un alt soi de subiect. Păstrând dulceața poveștilor clasice, autoarea aduce în fața noastră cinci femei puternice, toate reunite sub cupola unei acțiuni despre care eu nu știam nimic: bibliotecile mobile din estul Kentucky-ului. Proiectul acesta s-a desfășurat între anii 1935 și 1943, când 100.000 de locuitori din zonele rurale au avut acces la cărți. Un proiect măreț, unul care ar trebui să se repete, mai ales că avem decretat și anul cărții în România. Desigur, în 1935, piedicile nu au lipsit, dar există și oameni determinați, din fericire.

Darul stelelor – un roman plin de căldură
Jojo Moyes se inspiră din acest subiect și brodează în jurul lui o poveste care nu te poate lăsa indiferent. Surprinde obiceiurile vremii, vitregiile vieții de la munte și aruncă sub lampă teme importante: relația bărbat-femeie, relația albi-negri, diferențele dintre bogați și săraci. Nu sunt exploatate intens, dar sunt mereu prezente și autoarea știe cum să le facă remarcate. Mi-a plăcut tare mult modul în care autoarea a reușit să concentreze în jurul pionului principal atâtea povești secundare. Și a avut un stil care mi-a adus aminte de cât de mult o iubesc. Nu toate cărțile ei au ceva-ul acela special, nu pentru mine. Cu Darul stelelor a reușit să ajungă la inima mea. Și vă spun cu toată sinceritatea că nu îmi doream să se termine cartea. Voiam să mai stau în biblioteca micuță, să le mai însoțesc pe fete în călătoriile lor.
Deși avem cinci femei care joacă un rol important în acest roman, Alicia și Margery sunt vocile pregnante ale acestei povești. Total diferite, dar dedicate și pline de dragoste, cele două femei sunt polii către care tind să vină celelalte fete. Alicia habar nu are de cât de puternică poate fi. Dar bine că există o Margery O”Hare!
Personaje calde și povești de viață
Alicia Wright a fost preferata mea. Și asta pentru că tot timpul mi-a dat impresia că are nevoie să fie ținută în brațe. A plecat de acasă, și-a luat în bagaje toate speranțele și promisiunile de iubire. Și a sfârșit într-o altă colivie, condamnată de doi bărbați fără coloană vertebrală, la o viață care nu ar fi făcut pe nimeni fericit. Alicia venea din Anglia, fată de oraș, cu accese de personalitate și păreri bine formate. Accesele ei sunt văzute drept pete ale rușinii și părinții ei se bucură când frumosul Bennett Van Cleve o cere de soție și o duce departe, tocmai pe pământ american.
Bennett trăiește în umbra amintirii mamei sale și sub papucul tatălui său. Este distant cu Alicia, pretinde doar să fie ascultat și nu vede cu ochi buni stângăcia Aliciei. Tânăra lui soție nu se integra deloc în viața așezării de la munte, nu avea prieteni și părea că așteaptă mereu mai mult de la el.
Alicia știe să profite de singura oportunitate care i se oferă. Margery punea bazele unei biblioteci mobile și avea nevoie de fete care să o ajute să ducă toate cărțile. Oamenii puteau uita de problemele lor dacă aveau povești în care să se afunde. Și ele vor să le ofere cărțile potrivite. În ciuda împotrivirii socrului său, Alicia reușește. Biblioteca reprezenta pentru ea portița care o ajuta să iasă din colivia aurită. Și avea să afle curând că există oameni buni, oameni care au nevoie de ea și de prietenia ei.
Darul stelelor – darul prieteniei
Margery este motorul acestei povești. Dură, rece, dar cu miez moale și plin de substanță, Margery pară să trăiască fără să îi pese de gura lumii. Ducea de gât o greutate care nu îi aparținea: „bunul” renume al tatălui său. Nu era sigură de prea multe lucruri în viața ei, dar știa că nu o să se mărite niciodată și că va lupta întotdeauna împotriva lui Van Cleve și planurilor lui de exploatare a subteranului.
Alături de Margery și Alice vin alte trei fete. Beth, o prezență…spumoasă și colorată. Ea a fost condimentul acestei echipe. Izzy, tânăra care părea să fie acolo împotriva dorințelor ei, dar care s-a dovedit în final a fi o prezență plăcută și necesară. Sophia, tânăra de culoare, este personajul pe care l-aș fi vrut un pic mai prezent. Mi-a plăcut mult siguranța ei. Nu se sfia să își impună punctul de vedere și sunt sigură că aveam mai multe de învățat de la ea.
Darul stelelor – să crezi în tine! Poți străluci!
Darul stelelor este o poveste care surprinde viața, fix așa cum este ea. Plină de lucruri frumoase, umbrită de acțiunile noastre sau ale altora, asezonată cu dragoste și oameni care au darul de a te readuce pe linia de plutire. Este un roman despre prietenie și despre lucrurile pe care suntem dispuși să le facem în numele ei. Este o poveste plină de personaje puternice, de voci care își aduc aportul, de lucruri pline de duioșie și de frumos. Eu v-am trasat doar liniile principale. Și mă tem că am păstrat multe pentru mine. Veți vedea ce frumos a împletit autoarea detaliile. Le-a pus unul în completarea celuilalt, piese importante cu ajutorul cărora a transmis un mesaj puternic: să crezi în tine, să crezi că poți realiza mai multe decât îți spun cei din jurul tău. Mai ales dacă ai lângă tine oameni al căror suflet vibrează pe aceleași note cu al tău.
Finalul a fost unul emoționant. Și aici nu spun asta doar pentru că s-a terminat fix pe gustul meu. O să zâmbiți. De fapt, eu am râs cu poftă. Mi-o și închipuiam pe Margery povestindu-le fetelor despre acel episod. Mi-a plăcut mult, tare mult!
Darul stelelor a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
An aparitie: 2019
Autor: Jojo Moyes
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Blue Moon
Editie: Necartonata
Editura: LITERA
Nr. pagini: 400
Titlu Original: The Givers of Stars
Mie Jojo Moyes îmi place foarte mult, deși am citit păreri contrare și mi-a fost recomandată în schimb Kristin Hannah. Uite, aseară am terminat „Un nou început” și pot spune că prefer „Darul Stelelor”. Rezonez cu poveștile lui Jojo mai bine, cele ale lui Kristin m-au răvășit prea mult. Probabil într-o altă perioadă a vieții mele o să la pot reciti fără să mă crispez. Probabil… Recenzia ta este minunată Anca, felicitări! <3
Oare mă crede cineva dacă spun că nu am citit nimic de Jojo Moyes încă? Am seria Înainte să te cunosc, dar e necitită și acum, iar cartea de față îmi face rău cu ochiul – coperta mă termină, în sens bun, desigur.
Se afla si pe lista mea de viitoare lecturi. Mulțumesc pentru recomandare!