Când mâine nu mai vine este primul volum din seria Thorkild Aske. Nu știu voi, dar eu când mă plictisesc, dau o tură virtuală pe Libris și mă las ghidată de impulsul de moment. Nu mi-am propus neapărat asta, dar încerc să descopăr în fiecare lună un autor nou. Heine Bakkeid a avut două puncte bonus: a scris thriller și este autor nordic. Cred că știți slăbiciunea mea pentru autorii nordici. Mi se pare că sunt cei mai buni când vine vorba de tot ce înseamnă crime și suspans.
Când mâine nu mai vine a fost o lectură diferită. Cu accente de horror (deși poate fi un pic prea mult acest termen), cu apariția câtorva fantome (și nu mi-a fost frică de ele, yey pentru mine!) și cu un personaj pentru care nu am simțit gram de empatie. O să vedeți voi de ce…
Când mâine nu mai vine – existențe fără speranță
„În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.”
Cred că sunt mai curioasă de evoluția personajului principal decât de poveștile pe care Heine Bakkeid ni le poate aduce în volumele următoare. Sinceră să fiu, autorul are mult de muncă pentru a mă convinge să îl simpatizez pe Thorkild. Nu știu dacă a vrut autorul să ne aducă un personaj total diferit față de alți polițiști din romanele care abordează același gen literar. Nu știi dacă să îl încadrezi în rândul pacienților pentru psihiatrie sau în rândul justițiarilor. Nu știi dacă să crezi în ideile sale sau dacă să te îndoiești de rodul minții sale afectate. E un univers în sine acest Thorkild. Tăios, măcinat de vină, închis într-o carapace protectoare. Numai Frei poate pătrunde stratul său protector. Dar Frei e moartă și răspunsurile nu mai ajung la el. O așteaptă, o simte, o cheamă. Dar ea se duce tot și tot mai departe. Era reală această senzație? Era doar produsul unui creier afectat sau al tratamentului cu medicamente puternice?
Un polițist care tocmai a ieșit din închisoare
Thorkild ar fi ultimul personaj pe lista oamenilor de încredere. Cândva, Thorkild avusese o funcție importantă în poliție. Maestru al anchetelor, dat afară din poliție, proaspăt ieșit din închisoare. Are o leziune craniană, un tratament cu medicamente extrem de puternice (de care cam face abuz) și dorește moartea. Sau nu neapărat moartea. Dorește să fie alt Thorkild. Unul care nu mai poartă cicatricea aceea mare pe față, unul care nu mai face gesturi nebunești pentru a o simți pe Frei, femeia pe care ajunsese să o iubească.
Nu există un post potrivit pentru el. Apelează la serviciile de șomaj pentru a-și găsi o ocupație, dar se pare că îi era scris să rezolve un ultim caz.
O mamă disperată apelează la el. Fiul ei dispăruse și nimeni nu știa nimic despre el. Fusese găsită barca acestuia, dar nu aveau vreun indiciu despre locația acestuia sau despre ultimele sale activități. În mod normal, Thorkild ar fi trebuit să fugă. Dar este obligat de un soi de cod al onoarei să accepte și să plece în căutarea danezului. Era convins că va rezolva repede toată tărășenia.
Când mâine nu mai vine – fantome și crime
Deși Thorkild nu cunoștea pe nimeni aici, află curând că veștile rele circulă cel mai repede. Prins de o furtună la farul lui Ramus, tânărul pe care îl căuta, Thorkild sună la poliție pentru a semnala apariția unui cadavru. Marea îl aruncase pe mal. Dar, cadavrul dispare câteva ore mai târziu. Thorkild jura că un scafandru îl purtase înapoi în mare. Dar cine putea să aibă încredere în el? Cine ar fi fost capabil de asta?
Marea ascunde mai multe secrete și se pare că nu este pregătită să le destăinuie oricui. Curând, alte două dispariții zdruncină orășelul din nordul Norvegiei. Și toate drumurile duc spre Thorkild. Deschisese el vreo cutie a Pandorei sau era un posibil criminal?
Prins între lupta cu demonii interiori, apariția unei fantome care vrea ceva de la el și situația presantă, Thorkild își cam pierde busola și bifează rateu după rateu în ochii celor din jurul său. Mie nu mi-a plăcut deloc să văd starea asta deplorabilă în care autorul se încăpățânează să îl abandoneze. Și, înainte să îmi închei părerea despre Thorkild, trebuie să spun că m-au disperat actuzalizările despre constipația fostului polițist. Nu cred că am văzut un raport mai detaliat despre lupta stomacului pentru a elimina materia de prisos…
Demoni interiori și vină
Nu am citit mereu cu sufletul la gură și am avut momente în care priveam cartea fără să îmi doresc să continui lectura. Greoaie alăturarea de elemente, greoi modul în care autorul a ambalat povestea. Cred că a fost un prim volum plin cu prea multe detalii din prea multe genuri. Personajele au apărut deodată și eu am fost obligată să le rețin numele și să trasez legăturile dintre ele. Am apreciat faptul că autorul ne-a oferit instantanee din trecutul lui Thorkild, trecut în care o cunoscuse pe Frei și se bucurase de viață. Sper să primim mai multe informații despre activitatea sa în poliție. Poate că vom primi o revenire a sa în rândul anchetatorilor.
Ps: și aș aprecia dacă ar înceta elementele din mediul acesta al clarvăzătorilor. Știu că sunt oameni care cred și oameni care simt aceste spirite. Dar nu cred că astfel de episoade merg perfect mână în mână cu anchetele polițiștilor. Vreau să văd suspecți, anchete, mobile ale crimei și anchetatori abili.
Când mâine nu mai vine – Heine Bakkeid – poate fi cumpărat de pe Libris.
An aparitie: 2020
Autor: Heine Bakkeid
Categoria: Literatura Universala
Categoria: Carti horror
Colectie: Crime Masters
Editie: Necartonata
Editura: GRUPUL EDITORIAL ART
Nr. pagini: 400
Traducator: Silviu Genescu
