Secretele familiei Cabrelli – o istorie plină de amintiri. Că îmbracă haina gri a dezamăgirii, pe cea neagră a pierderii sau pe cea verde a speranței, amintirile familiei Cabrelli vă vor atrage într-un carusel amețitor, încărcat cu emoție și sinceritate. Sunt sigură că veți fi și voi, exact așa cum am fost și eu, vrăjiți de frumusețea locurilor în care veți poposi. Că veți prelua pe umerii voștri toată încărcătura emoțională și toate mărturiile. Că vă veți lua cu greu la revedere de la oamenii de aici și că vă veți supune, de îndată ce ultima filă a fost întoarsă, unui amplu proces de introspecție.
Îmi plac mult poveștile astea calde. Care nu pun accent pe o destinație anume. Care prețuiesc mai mult călătoria, lucrurile adunate de-a lungul ei și oamenii întâlniți. Care așază toate „pietrele” găsite în cale și obțin astfel o variantă mai bună a oamenilor care le-au început, poate chiar cea mai bună.
Secretele familiei Cabrelli – povești și urmele lăsate de-a lungul vieții
„Fie ca toți aceia care vor să dobândească viață fără de moarte în rai să țină seama de aceste avertismente:
Atunci când contempli trecutul, gândește-te la aceste lucruri:
Răul pe care l-ai făcut
Binele pe care nu l-ai făcut
Timpul pierdut.”
Am ales cartea asta dintr-o multitudine de motive. Vă spuneam și că m-am pierdut în bogăția și frumusețea detaliilor de pe copertă. Și că am ales-o pentru că este tradusă de Loredana Voicilă, o traducătoare absolut minunată! Reușește de fiecare dată să transfere o parte din sensibilitatea ei, din diafanul care pare să o înconjoare, în traducerile sale. Am ales-o și pentru că mi-era dor de Italia, de după amiezile leneșe, de mâncarea bună și de viața lor de la țară. Am ales-o și pentru că voiam să mă pierd în istoriile altora, să uit de rutina și tăcerea din prezentul meu.
Știm că scriitorii iubesc să caute pe dedesubtul rănilor oamenilor, să găsească forma, istoria, izvorul. Să măsoare cicatricile și să le dea o voce nouă în poveștile lor. Adriana Trigiani a căutat mult se pare, și-a aplecat privirea spre tumultul interior, spre fricile oamenilor care se simt tot mai aproape de sfârșitul călătoriei lor pe pământ. A găsit un filon demn de exploatat, a deschis cufere vechi, pline de praf și amintiri, a creat legături magice între femei și a predat ștafeta de la generație la generație. Însă, când ultimii păstrători ai tainelor se vor prăpădi, cine va mai cunoaște poveștile? Până unde pot rezista secretele și istoriile de familie?
O istorie plină de alegeri și pierderi
„Nimeni nu ar trebui să-și întemeieze o familie până când nu-și cunoaște propria istorie.”
Matelda Cabrelli este o forță a naturii. Poate nu este la fel de volubilă, de determinată și de cutezătoare precum a fost mama sa. Însă a avut o fire încăpățânată, directă și iubitoare. Ajunsă aproape de finalul călătoriei sale pe pământ – deși vă sugerez să nu-i spuneți în față că este bătrână – Matelda ar vrea să predea celor rămași în urmă averea de suflet a familiei Cabrelli: istoriile de viață.
Să nu vă așteptați la niște secrete întunecate, nici la răsturnări alarmante de situație. Avem de-a face cu istoria de viață a unei femei, mama Mateldei, cu bucățile de suflet pe care a învățat singură să și le coasă laolaltă, cu un decor de vis și cu niște momente de cumpănă. Nu sunt secrete de mărturisit. Sunt doar niște borne de marcat pe drumul unei suferințe, al unei reinventări și al unei reîntoarceri acasă.
„Când tratezi cu seriozitate iubirea, trebuie să îți asumi cu aceeași seriozitate că vei lucra la ea. Nu fugi! Nu pleci! Nu dispari! Oricum nu ar ajuta. Nu poți să fugi mai repede decât durerea ta, pentru că aceasta poate fi la fel de încăpățânată precum iubirea.”
Secretele familiei Cabrelli
Dacă Matelda mi-a lăsat impresia unei femei puternice, mama ei a fost zidită direct din stâncile care mărgineau plajele mării sale iubite. Nu știu de unde și-a luat atâta putere și nu știu cum a reușit să rămână cerebrală și atât de verticală în timpul celor mai grele furtuni abătute peste propria-i viață.
Vom descoperi povestea ei prin ochii strănepoatei sale, ea însăși aflată într-un moment de cumpănă. Viața trăită de Domenica a fost una grea, punctată de pierderi, plecări, reușite și înfrângeri. Prin ochii ei am vizitat Franța, Scoția și Italia. Mi-am imaginat aievea bogăția de culori, frumusețea și vitregia naturii.
„Un roman minunat despre puterea poveștilor, despre dragoste, război, religie, dar și despre ceea ce ne definește pe noi toți: familia. Adriana Trigiani s-a autodepășit cu ochiul ei atent, umorul, precum și inima caldă și generoasă.” ELIN HILDERBRAND
Dacă mă întrebați pe mine, cartea asta ar fi fost perfectă dacă ar fi fost un pic mai scurtă. Sau dacă autoarea ar fi găsit un pic mai mult echilibru între cele două planuri temporale. Matelda a avut și ea o istorie interesantă, povestea dintre ea și soțul ei fiind de-a dreptul duioasă, plină de patina iubirilor de altădată, bazate pe respect și înțelegere.
Secretele familiei Cabrelli – în cartea timpului s-a mai scris o filă
„Trigiani scrie despre frumusețea Italiei, greutățile pe care le aduce cu sine războiul, gustul savuros al rețetelor culinare transmise din generație în generație și despre dragostea de neclintit care-i animă pe membrii aceleiași familii.” LIBRARY JOURNAL
În cartea literaturii și a timpului s-a mai scris o filă. Și Adriana Trigiani a scris-o cu emoție și căldură, cu atenție și aplecare către personajele sale. Cu un dram de empatie și cu dragoste.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la povestea asta a fost faptul că am simțit că și noi, cei care nu suntem sortiți să avem vieți remarcabile, aveam dreptul la o poveste: povestea vieții noastre. Că iubirile noastre, așa cum sunt, pot fi prinse într-un buchet pe care să-l oferim lumii. În astfel de povești, simple și fermecătoare, mă simt cel mai acasă.
Secretele familiei Cabrelli a apărut la Leda Bazaar/imprint al editurii Corint și poate fi cumpărată de aici.
Traducător: Loredana Voicilă
Imprint: Leda Bazaar
Data apariției: Octombrie 2023
Softcover
Număr pagini: 528
