Ultimul Crăciun la Paris, romanul scris de minunatele autoare Hazel Gaynor și Heather Webb, s-a strecurat pe lista de lecturi a lunii decembrie. Deși intenționasem să îi ofer atenția mea în luna magică, uitasem că acest roman se odihnește pe rafturile mele. Bine că am prieteni care mă mai trag de mânecă sau care îmi aduc aminte de titlurile pe care le las de prea multă vreme în așteptare.

Știam că poveștile scrise de cele două autoare sunt încărcate de emoție și căldură. Celălalt roman pe care l-au scris împreună, publicat tot la Leda Bazaar, Ne vedem în Monaco!, mi-a adus o poveste plină de dragoste. Multă vreme mi-a stăruit în minte, sufletul fiindu-mi inundat de iubirea dintre cei doi protagoniști, de bogăția de detalii și de întregul ansamblu construit pentru a-i ajuta să înflorească, să iubească și să își caute locul în lume.

Ultimul Crăciun la Paris
Ultimul Crăciun la Paris

De data aceasta, pentru a-și surprinde cititorii și pentru a le oferi o poveste diferită, cele două autoare schimbă total registrul. Pașii ne sunt purtați înapoi pe firul istoriei și al timpului, în mijlocul unor evenimente neplăcute, zguduitoare și pline de dramatism. Însă nu acesta este elementul surpriză. Cele două autoare au scris un roman epistolar, alcătuit din scrisori emoționante, toate încărcate de mărturisiri și declarații, de iubire și prietenie, de moarte și episoade șocante.

Gânduri, moarte, frică și tranșee

Deși am tot citit povești inspirate din Al Doilea Război Mondial, mi-am dat seama că Primul Război Mondial este un teren pe care nu simt că-l cunosc îndeajuns. Știu câteva detalii istorice, dar, după cum știți deja, mie îmi place să descopăr istoria prin ochii oamenilor care au trăit evenimentele, prin penița autorilor marcați și mișcați de poveștile auzite, de ancorele găsite în alte cărți sau în volumele de istorie.

„Poate că în vremurile astea tulburi trebuie să căutăm cu toții ceva de care să ne atașăm. Uneori am senzația că, dacă nu mă țin strâns de ceva solid și neschimbător, voi fi luată de vânt precum semințele acelea de păpădie…  Nu-i de mirare că acum ne înghesuim cu toții la biserică duminica. Găsim alinare în sentimentul de permanență pe care ni-l oferă zidurile vechi de secole și vicarul aproape tot atât de bătrân.”

Nu răsfoisem deloc această carte înainte, nici nu citisem vreo recenzie despre ea. Am păstrat-o ca pe o bomboană dulce, numai bună de savurat în perioade tulburi. Desigur, bănuiam că nu va fi o poveste peste care să trec ușor cu vederea. Știm cu toții încărcătura emoțională care vine la pachet cu poveștile acestea, smulse din vortexul istoriei, de pe axa timpului, din cartea istoriei lumii. Însă, în ciuda greutății pe care o așază pe umerii mei, exact aceste povești sunt cele pe care le caut atunci când sufletul îmi este tensionat. Mă ajută să mă concentrez asupra altor destine, să urmăresc alte etape și alte decizii, să ascult alte mărturisiri și să înfrunt alte alegeri.

Ultimul Crăciun la Paris – o ultimă promisiune

Deși mă pregătisem emoțional, întreaga poveste m-a surprins și m-a obligat să îi ofer întreaga mea atenție. După cum vă imaginați deja, faptul că avem de-a face cu un roman epistolar reprezintă și o provocare. Nu din punct de vedere al parcurgerii lecturii. Pentru că totul a fost încununat de curiozitate și de nevoia de a ști mai multe. Scrisorile mi-au devenit a doua casă și le citeam de parcă toate mi-ar fi fost adresate. Ci pentru că a trebuit să spicuiesc răspunsurile, să așez în ordine frânturile de informație, să încerc să umplu spațiile goale.

Mi-a fost ușor să descâlcesc firele întregii povești și mi-a plăcut la nebunie să fac parte din acest cerc intim, încărcat de iubire și promisiuni, de speranță și de cuvinte așternute cu atâta grijă și drag. Dacă vă așteptați la o poveste plină de romantism, de declarații siropoase și asigurări de viitor, nu acesta este frontul pe care le veți găsi. Aici totul este mai amar, mai lipsit de orizonturi, mai sumbru și mai trist. Însă, pe deasupra tranșeelor, a bubuitului salvelor de tun și al încrâncenării baionetelor, dincolo de frig și foame, de scrisori cenzurate, trupuri și minți mutilate, de cadavre ciopârțite și de telegrame aducătoare de vești rele, există un crâmpei de speranță, o promisiune, un gol și un dor.

Povestea debutează în preajma Crăciunului, în Paris, orașul în care se întoarce Thomas Harding pentru a îndeplini o ultimă promisiune. Aici, în ciuda timpului și parcă anume pentru a-l sfida intenționat, pe Thomas îl așteaptă o ultimă scrisoare, cea care va încununa o poveste așa cum nu au existat multe.

Ultimul Crăciun la Paris – scrisori, amintiri, porți spre trecut

Thomas Harding are cu el toată corespondența dintre el și frumoasa Evie Elliott, sora celui mai bun prieten al acestuia. Scrisorile erau așezate în ordine și evocau amintiri pe care Thomas încerca să le păstreze într-un sertar special, unul în care nu puteau pătrunde răul, cruzimea, despărțirea și moartea.

Dar tot scrisorile sunt și porțile către un trecut punctat de evenimente tragice, marcat de luptele femeilor, lupte care își pierd din importanță în fața actelor de eroism și sacrificiu înfăptuite de bărbați.

„Chiar dacă războiul purtat de femei nu este pe câmpul de luptă, el poate fi câștigat prin mici victorii zi de zi.”

Romanul epistolar cred că este unul dintre cele mai sincere. Aici nu există măști, portrete fermecătoare și cuvinte meșteșugite. În fața morții, goniți de groaza războiului și obligați de iubirea și devotamentul față de țară, bărbații dau glas sentimentelor care-i pot înfățișa drept vulnerabili. În fața unui viitor amputat de ordine strigate de alții, presate de riscuri și măsuri pe care nu le înțeleg, forțate să tacă și să rămână pe margine, femeile caută măsuri pentru a doborî liniile frontului și de a purta propriul război.

Ultimul Crăciun la Paris – emoție și aduceri aminte

Mi-a plăcut mult povestea! Iar finalul a fost redat în aceeași notă, încărcat de intimitate, încredere și speranță. Recomand cu drag această poveste și mi-aș dori ca ea să ajungă la cât mai mulți dintre voi. ❤️

Ultimul Crăciun la Paris a apărut la Leda Bazaar și poate fi cumpărat de aici. 

Hazel Gaynor

Heather Webb

 

Traducere: Carmen Ion

Colecție: Leda Bazaar

Data apariției: Noiembrie 2022

Softcover

Număr pagini: 400

Lasă un răspuns