Cartea poștală – romanul scris de Anne Berest și apărut la Editura Trei – este o călătorie emoționantă, plină de mărturisiri, dureri mute și secrete bine păstrate prin cotloanele sufletului. Intenționam să încep anul 2023 cu acest roman. Văzusem pe prima pagină un ianuarie și câțiva centimetri de zăpadă și am zis că va fi lectura perfectă pentru prima lună a anului.
„Un secol de istorie în povestea unei familii de evrei. Un roman impresionant, care descrie întâmplări reale și totodată ridică întrebări profunde.” – Le Figaro
Am citit prima pagină și m-am oprit câteva zeci mai încolo. Povestea îmi acaparase atenția, intimitatea și căldura din sânul acelei familii mă fermecase și nu puteam să pun stop. Voiam să aflu mai mult, să descopăr legături și frânturi de istorie, bucăți din viața unei familii greu încercate. Cartea poștală este echilibrul perfect dintre talent scriitoricesc și poveste emoționantă. Un umami al emoțiilor, al trăirilor și al sentimentelor alternante care înfloresc în suflet de-a lungul lecturii.
Cartea poștală – inspirată din fapte reale.
Vi se întâmplă și vouă să oftați adânc la finalul unei cărți? Știți, oftatul ăla de eliberare și ușurare? Am oftat și eu când am întors ultima pagină. Pentru că am simțit că timpul și-a terminat de șoptit povestea, că sufletele celor care nu au reușit și-au găsit liniștea și pentru că am citit asta: „Nu trebuie să-i uit; în caz contrar nu va mai rămâne nimeni care să-și aducă aminte că au existat.”
Și mi-am dat seama că, pe lângă faptul că romanul acesta a deschis portița amintirilor, este și va rămâne o declarație de dragoste. Un fel de: nu veți fi uitați, noi vă știm povestea și am dat-o mai departe. Acum o cunosc și alți oameni și vor purta în ei frânturi din voi și din povestea voastră. Iar faptul că autoarea ne mărturisește că această poveste se bazează pe cercetările mamei sale a fost cireașa de pe tort. A fost exact momentul ăla în care i-am îmbrățișat cu gândul și mai tare pe cei implicați. Pentru că știam că au existat, că sentimentele mele se îndreaptă spre oameni care au suferit, au trăit și au iubit.
O istorie lungă și grea
„Te-ai născut într-o lume a tăcerii, e normal ca noi, copiii tăi, să avem nevoie de cuvinte.”
Și ce frumos lasă Anne Berest cuvintele să curgă și să-și găsească locul! Ce inspirat le alege și ce natural ne atrage și pe noi în poveste! Am mai citit cărți inspirate din realitate, am citit multă ficțiune istorică și am suferit alături de personaje. Dar, de data asta, m-am simțit parte din familie. Era ca și cum eu, în calitate de cititor asistent, întrebasem de această ramură a familiei și acum îmi primeam răspunsurile.
Discuția este naturală, aproape că le poți vizualiza pe cele două femei prin stratul de fum al țigării fumate de Lelia. Îi simți vocea gravă, joasă și explicativă. O vezi pe Anne cum încearcă să așeze frânturile de informație cap la cap, creionând în grabă o moștenire genetică pe care nu o cunoaște, căutându-și rădăcinile și locul în lume.
Cartea poștală – un amalgam de emoții
Cartea poștală este o carte formată din straturi. Amare, dulci, liniștite sau încărcate de întrebări și vinovăție. Toate alcătuind și urmărind o familie pe mai multe generații, toate păzind și încercând să își dezvăluie în același timp secretele.
Lelia era fiica lui Miriam, o evreică obligată să treacă prin ororile dictate de Hitler. Lelia îi pusese multe întrebări mamei sale, dar se lovise de ziduri de tăcere și nu putuse să vadă dincolo de ele. Nu putuse să înțeleagă niciodată de ce Miriam nu vorbea despre viața ei din acea perioadă, de ce nu simțea nevoia să dea glas gândurilor sale bine ascunse. Măcinată de curiozitate, Leila caută singură răspunsurile și găsește o mare parte din ele. Dar nu dezvoltase suficient toate pistele. Se mulțumise cu o privire de ansamblu, înțelesese în sfârșit că Miriam fusese măcinată toată viața de sentimentul de vinovăție. Supraviețuise doar ea și nu se putuse ierta niciodată pentru asta.
Amintirile Leilei sunt deblocate de o carte poștală, una pe care erau trecute patru prenume: Ephraim, Emma, Noemie, Jacques. Erau numele bunicilor săi și ale unchiului, respectiv mătușii sale. Cartea poștală este găsită de Anne, fiica Leliei, și întrebările acesteia deschid cufărul cu amintiri. Lelia avea scrisori, fotografii și multe lucruri de povestit. Iar Anne voia să afle tot, mai ales identitatea celui care ar fi putut expedia acea cartea poștală si motivul pentru care o făcuse.
Încercări, zbateri, moarte
„Iar restul lumii merge mai departe, mănâncă, bea, doarme, își vede de viață, și asta-i tot. A, da, suntem conștienți că unii se bat undeva. Și cum vrei să mă afecteze pe mine, care am tot ce-mi trebuie? Fără glumă, lumea moare de foame acolo, ne spunem, îmbuibându-ne cu delicatese de toate felurile. Dă-i înainte, vreau să ascult muzică și să învârt butonul radioului înlocuind știrile cu vocea fermecător uguitoare a lui Tino Rossi. Ce succes! Indiferenți, complet indiferenți. Refuzând să vedem, candizi și inocenți. Ne certăm, zbierăm mult, ne luptăm, ne revenim, și, în tot acest timp, oamenii mor.”
Șaisprezece ani mai târziu după primirea cărții poștale, Anne tot nu are liniște și încă încearcă să afle cine a trimis-o mamei sale. Primise de la ea toate informațiile pe care le avea, aflase despre călătoria străbunicilor săi, despre încercările lor de a prinde undeva rădăcini. Le fusese alături unchiului și mătușii mamei sale în viața din lagăr și încercase să priceapă cum războiul, cea mai mare mizerie umană, fusese permis.
Nu o să vă spun mai multe. Mi-e greu să îmi aleg cuvintele și să ridic cu grijă elemente care să nu vă altereze bucuria lecturii și plăcerea descoperirii. Trebuie să descoperiți voi singuri, să simțiți căldura și intimitatea acestei familii, nevoia de a-și spune povestea și de nu lăsa uitarea să se aștearnă. Eu sper doar că v-am convins să o citiți.
A primit: Premiul Renaudot al Liceenilor 2021
Premiul Goncourt alegerea Statelor Unite 2022
Marele Premiu al Cititorilor Elle 2022
O găsiți pe site-ul editurii Trei, chiar aici.
Titlul original: La Carte postale
Limba originală: franceză
Autor: Anne Berest
Nr. de pagini: 512
Traducere de: Diana-Alina Ene
Anul apariţiei: 2022
