Ferma de perle negre este prima mea întâlnire cu autoarea Liza Marklund. Am dat de carte absolut întâmplător pe Libris și mi-a stârnit curiozitatea descrierea ei. Deși am câteva zile de când am terminat cartea, iată că sentimentele mele sunt la fel de împărțite ca și în momentul în care am întors ultima pagină.
Sunt prinsă între lucrurile pe care autoarea le-a punctat uluitor de bine și cârligele pe care le-a aruncat pentru a vedea ce se agață în ele. De un lucru sunt sigură. Prima parte a fost preferata mea. Partea unde am simțit dragostea pentru apă, pasiunea cu care numai un băștinaș poate vorbi despre natură. Kiona, personajul central al romanului, aseamănă lumea subacvatică cu o catedrală. Respectul pentru apele care îi asigurau traiul, liniștea pe care ea o simțea în adâncuri, dragostea. Magistrală comparație. Mi-a rămas în suflet.
Ferma de perle negre – o altfel de poveste de dragoste
De altfel, autoarea reușește să împletească suficiente elemente despre religie de-a lungul poveștii. Am simțit că a apelat la toate aceste lucruri pentru a sublinia nevoia Kionei de a ști cine este și încotro se îndreaptă. Era destinul ei legat doar de această insulă? Totodată, agățarea ei de credință mi-a insuflat dorința ei de a fi iertată. Se simțea vinovată pentru lucrul care le dăduse complet viața peste cap. Oricum privești, Kiona nu are o viața ușoară. Și autoarea nu îi face deloc misiunea mai ușoară.
Kiona locuia pe insula Manihiki, alături de familia sa. Până să fie invadați de oamenii albi și obiceiurile lor, insularii nu știau despre bani și valoarea lucrurilor. Natura le oferea necesarul, toți aveau ceea ce le trebuia. Tata Tane avea o fermă de perle. Habar nu aveam că perlele se reînsămânțează sau că se pun pe funii lungi, ancorate de greutăți, pentru a-și „crește” liniștite perlele.
Ferma de perle negre – adevăr și minciună
Viața pe insulă era simplă și frumoasă. Dar lucrurile nu vor rămâne așa pentru multă vreme. Naufragiul unui iaht aduce iubirea în viața Kionei. Blondul suedez care manevra iahtul este grav rănit, dar supraviețuiește îngrijit de Mama Evelyn. Erik Bergman își revine treptat și nu pare să vrea să plece de pe insulă. Își oferă serviciile de contabilitate insularilor și inima Kionei. Au amândoi doi copii, trăiesc liniștiți și fericiți până niște bărbați înarmați vin și îl iau pe Erik cu forța de pe insulă. Kiona rămâne cu multe întrebări, cu o valiză încuiată și cu sufletul rupt în două. Să rămâmă alături de copii și să îi protejeze? Sau să își caute iubitul și să își capete răspunsurile?
Valiza ascundea o sumă mare de bani și documente care îi aparțineau lui Erik. Dar se pare că nu acesta era numele lui adevărat. O mințise? De ce? De ce nu îi spusese adevărul?
Ferma de perle negre – o poveste despre limite
Călătoria începută de Kiona nu este una ușoară. Din Rarotonga la Los Angeles sau Dar Es-Salaam, Kiona va fi neobosită, se va agăța de fiecare lucru care o putea duce la următorul nivel. Îl caută pe el, dar se reinventează pe ea. Pentru o insulară, care nu părăsise deloc insula pe care trăise, Kiona se descurcă al naibii de bine. E drept, autoarea scoate în calea ei oamenii potriviți. Chiar și așa, am dat peste anumite întâmplări care m-au făcut de vreo câteva ori să îmi dau ochii peste cap.
Am apreciat faptul că autoarea păstrează cumva acțiunea liniară. Frământările Kionei sunt aceleași, fie că se află într-un oraș uriaș, fie că se află pe insulă. Drumul ei este presărat cu o serie de lucruri care mi s-au părut un pic forțate. Era loc mai mult de „joacă” pe domeniul paradisurilor fiscale sau ale evaziunii fiscale. Ar fi putut introduce pe lângă elementele enumerate (pe baza cărora se simte că s-a documentat temeinic) și altele mult mai realiste, mai reci. Lumea banilor nu este o „turmă fără stăpân”. Prea ușor a găsit ea răspunsurile, prea ușor și-a dat seama de jocul de culise.
Partea cu Los Angeles-ul mi s-a părut cel mai puțin relevantă pentru acțiunea cărții. Poate s-a dorit sublinierea ambiției Kionei de a descoperi adevărul. Înțeleg că așa au intrat oamenii potriviți în viața ei, dar chiar și așa…
Ferma de perle negre – frământări
Kiona dă dovadă de o inteligență nativă. Dacă pe insulă Kiona se supune și nu luptă pentru ceea ce crede, în marile orașe, Kiona se transformă. Este șireată, atentă și încăpățânată. Dacă la ea se simte o ușoară evoluție, fie ea și inconsecventă, la Erik nu se simte nimic. Erik face parte din categoria „cârligelor” de care vă spuneam mai devreme. Aruncat în „apă” pentru a vedea ce poate aduce la mal. El este marele absent al cărții, din punctul meu de vedere.
Una peste alta, mi-a plăcut ideea cărții și îndepărtarea de firele principale când vine vorba de o astfel de poveste. Doar că am simțit constant nevoia de încă ceva. Este un ceva care i-a lipsit. Încă nu l-am identificat pe deplin, dar nu mă las păgubașă.
Cartea a apărut la Editura Trei, o găsiți pe Libris și o puteți cumpăra de aici.
An aparitie: 2019
Autor: Liza Marklund
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fiction Connection
Editura: TREI
Nr. pagini: 592
Titlu Original: Parlfarmen
Traducător; Liviu Szoke
