Heart Bones – Colleen Hoover, recenzie

Heart Bones, cel mai nou roman scris de Colleen Hoover, ne povestește despre agonia unor inimi frânte. Colleen Hoover îmbină într-un mod echilibrat și duios momentele de sinceritate și durere cu unele de vulnerabilitate și protecție. Nu e ușor să iubești, nu-i ușor să îți găsești locul pe pământ, mai ales când acasă nu încape în tiparele arhicunoscute și atent urmărite de societate. Cum faci față presiunilor și privirilor piezișe? Cum vindeci o inimă care nu a simțit niciodată că este iubită? Cum alini sufletul unui om care nu a fost niciodată îmbrățișat?

”Când ești cel mai rău dintre pământeni, descoperirea laturilor negative ale celor din jur devine o strategie de supraviețuire. Încerci să scoți la lumină sufletul întunecat al oamenilor în speranța că vei reuși astfel să-ți ascunzi propriile zone întunecate. Asta a făcut mama toată viața. A încercat să scoată la iveală tot ce-i mai rău în oameni. Chiar și în cazul propriei fiice.”

Inimi rănite și suflete hoinare

Multă vreme m-am învârtit pe lângă cărțile lui Colleen Hoover. Am început cândva să citesc Ugly Love și am lăsat-o deoparte, simțind că nu ajung nicăieri cu ea. Nu știu dacă vinovată era doar starea mea de atunci sau doar alesesem momentul nepotrivit pentru ea. M-am întors la Colleen atunci când prietenele mele mi-au spus că ar fi cazul să citesc Verity, o combinație între thriller și roman de suspans/dramă. Eu mă număr printre cei care s-au declarat fermecați de povestea din Verity și îmi aduc aminte că am lăsat cu greu romanul din mână.

”Poate că are dreptate. Poate că inimile noastre sunt din oase. Dar cum o poți afla dacă nu prin agonia unei frânturi?”

Am continuat de Dintotdeauna tu și Colleen Hoover a mai primit o bilă albă. Și m-am trezit dorindu-mi toate cărțile sale. Din punctul meu de vedere, elementul surpriză nu este neapărat subliniat de povestea în sine. Elementele surpriză sunt tema romanului, categoria literară în care se încadrează, publicul țintă. Colleen Hoover pare că scrie de fiecare dată altceva și cititorii săi primesc drame, povești de dragoste pentru adulți (fără a fi eroscop, să nu vă gândiți la asta) sau adolescenți (așa cum este romanul de față).

„Nu-i convine să răspundă la multe întrebări. Și asta mă face și mai curioasă. Nu întâlnesc prea mulți oameni care își păstrează secretele cu aceeași înverșunare ca și mine. Majoritatea au nevoie de un ascultător. O persoană căreia să-i mărturisească totul. Samson nu are nevoie de un ascultător. Cum nici eu nu am nevoie. De aceea, discuțiile dintre noi sunt cu totul diferite față de cele pe care le port cu alți oameni.”

Beyah – o viață fără prea multe opțiuni

Deși romanele cu și despre adolescenți nu sunt mereu în topul lecturilor mele preferate, Heart Bones a urcat în clasamentul meu personal. Și nu neapărat pentru prima parte a cărții, parte în care am regăsit adolescenți răniți de deciziile adulților, cât pentru a doua parte și pentru punctele de suspensie pe care eu le-aș fi adăugat la sfârșitul poveștii. Deși Collen Hoover nu le-a pus, eu mi-am permis să visez la final, mi-am lăsat imaginația să zboare și m-am gândit și la ce va urma. Mai ales pentru că nu a existat un epilog, un punct final.

Și am apreciat lipsa lui. Piedicile vor apărea întotdeauna, viața nu este o călătorie pe o apă calmă, lipsită de curenți și furtuni. Viața este plină de oameni, de greșeli, de pierderi și alegeri, de indivizi mai buni sau mai răi, de bogați și de oameni care mănâncă o felie de pâine de pe jos pentru că nu știu când vor avea următoarea masă.

„Am nevoie de un crâmpei de acasă care să-mi aducă aminte că orașul, casa și camera asta nu reprezintă realitatea mea.”

Despre alegeri și aripi frânte

Nu îți poți alege familia în care te naști. Dacă ar fi putut, Beyah nu ar fi ales o mamă narcomană și un tată absent. Ar fi ales altă casă în locul rulotei murdare și un alt parcurs în locul celui punctat de sărăcie și relații clandestine. Apucase un drum propriu și încerca să rămână pe el, oricât de greu i-ar fi fost.

Reușise să obțină o bursă și nu simțea că datora asta cuiva. De aceea, Beyah prefera să păstreze secretul pentru ea.

„Sunt extrem de discretă cu viața mea. Secretele sunt singura mea avere.”

Doar că Beyah rămâne singură. Mama ei moare și fata este nevoită să apeleze la singurul om care ar fi putut să o ajute: tatăl ei. Nu era tocmai locul ei preferat, dar cum ar fi putut să plătească de una singură datoriile și chiria? Beyah are de îndurat numai o vară. Atât. Și apoi își poate continua viața.

Dar acolo dă piept cu minciunile spuse de mama ei și cu reproșurile pe care ea însăși le avea la adresa tatălui său. Un zid înalt și periculos de secrete și tăcere, un zid care ar prinde pe mulți sub dărâmături dacă s-ar prăbuși.

Beyah și Samson – inimi făcute din oase

Nu există cartea perfectă fără un strop de dragoste și relații interumane. Ce altceva ar putea oferi poveștilor acel strop de căldură și de comoditate? Beyah învață să se cunoască și să cunoască; să accepte și să se accepte. Nu e ușor, dar întâlnește pe cineva care vorbea aceeași limbă: limba celor dezamăgiți, lăsați în urmă înainte de a fi capabili să își ridice propriile aripi în cursa spre viață.

Beyah găsește aici un tată, o soră vitregă, prieteni și un om pe care l-ar putea iubi: Samson, alt suflet hoinar.

Mistuiți de o legătură mult prea puternică pentru a o mai putea nega, Beyah și Samson acceptă să stea pe „malul” unei aventuri de-o vară. Beyah nu realizează însă că o furtună nimicitoare amenință să măture malul fragil pe care stă, purtându-i inima în largul mării.

„Care este rolul unui an sabatic? îl întreb apoi.
-Se presupune că te regăsești, îmi răspunde, îmbrăcând ultimele cuvinte într-o nuanță de sarcasm.
-Și te-ai regăsit?
-Nu m-am pierdut niciodată.”

Mi-a plăcut povestea lor, o poveste plină de farmec și de dragoste. Există o dpză mare de tristețe, de amar și de gri. Dar există și un curcubeu aruncat peste toate.

Heart Bones a apărut la Epica Publishing House și poate fi cumpărată de aici.