Dublura este o nebunie de carte! Cum să pui laolaltă patru autori, să le dai libertate și spațiu și să speri la un rezultat coerent, lipsit de rupturi de ritm? Sinceră să fiu, eram mai curioasă să aflu cum au dus la capăt acest experiment decât de povestea în sine. Dar, capitol după capitol, m-am trezit mai ancorată în poveste și mai încântată de ideea că fiecare autoare dă viață unui personaj. Mi se pare cel mai original mod de a conferi calități și defecte personajelor, mi se pare cel mai sigur mod pentru a le însufleți și a le face autentice, credibile. Umane.
„Să aduci la un loc patru autoare de romane polițiste ca să scrie un thriller ar putea fi un dezastru. Însă în cazul Dublurii, acest cvartet a scos-o la capăt cu deplină încredere în sine și s-a mai și distrat.” – The Guardian

Dublura – cât de departe ai merge ca să-ți protejezi fiica?
Nu am putut lăsa cartea multă vreme pe noptieră. Nici măcar nu am așezat-o pe noptieră, sinceră să fiu. Pentru că a venit însoțită de alte cinci surate, toate numai una și una, le-am pozat repejor și am și început să o citesc. Cum să rezist lui Clare Mackintosh, lui B.A. Paris și Sophie Hannah? Cum să nu caut să aflu răspunsuri, cum să nu vreau să aflu povestea din jurul celor patru cupluri mamă-fiică?
Carolyn, Bronnie, Elise și Kendall au un singur lucru în comun: fiicele lor sunt prietene bune și urmează toate patru cursurile Academiei de arte ale spectacolului Orla Flynn. Mă gândeam că sunt femei puternice, mânate de dragoste în lupta pentru siguranța propriilor fiice. Dar am descoperit femei temătoare, măcinate de complexe de inferioritate, afectate de sentimentul de vinovăție și de nesiguranță. Au păstrat aparențele atât cât nervii lor le-au putut permite. Dar, cu fiecare amenințare, secretele au ieșit a iveală și măștile au început să cadă.
Bronnie și Bel
Pentru a vă face o idee despre cele patru perechi mamă-fiică, m-am gândit că ar fi bine să vi le prezint pe rând, după cum le-am perceput eu. Deși Clare Mackintosh știe să construiască personaje puternice, axându-se și pe latura psihologică, cred că Holly Brown – specializată în terapie de cuplu și familie – a avut un rol foarte important în stabilirea profilelor psihologice ale personajelor.
Bel este modelul adolescentei care își dorește să reușească, dar nu ar face orice pentru a obține lucrul dorit. Se aliniază celorlalți și își așteaptă momentul ei de glorie.
Bronnie este mama care așteaptă ca pruncii săi să zboare din cuib pentru a reînvăța să trăiască pentru ea. Obișnuită să aibă mereu ceva de făcut, Bronnie are copii prea mari pentru a sta acasă degeaba. Așa că, Bronnie se angajează costumieră la academia unde învață Bel. Se simțea folositoare, prezentă și ancorată în propria viață. Asta nu înseamnă că nu avea vreun fursec gata pregătit sau vreo tratație dulce pentru vizitele neașteptate.
Bronnie se simțea inferioară în fața celorlalte mame. Nu își găsise vocația, trăise doar pentru copii și nu avea nici acum o carieră de invidiat. Cum să facă față așteptărilor unor femei de afaceri?
Carolyn și Jess
Jess ar fi putut face o carieră strălucită în actorie, dar am simțit de la început că urmează aceste cursuri mai mult pentru mama ei. Jess trecuse în urmă cu un an prin episoade repetate de amenințări și șicane, puse la cale de Ruby, cea care îi devine prietenă în cele din urmă. Competiția era acerbă între ele două și părea că nu este loc pentru două „stele”.
Carolyn lucra în domeniul juridic, dar nu asta îi dicta sufletul. Visa să joace într-un musical, să fie pe scenă, să fie cu totul altcineva.
Își apăra fiica de atacuri și nu o suporta pe Ruby. Era convinsă că exmatricularea ei era cheia spre rezolvarea tuturor problemelor. Și era gata să facă orice pentru a o elimina pe aceasta. Mai ales că este descoperită o cutiuță muzicală cu o balerină mutilată în vestiarul lui Jess. Audițiile finalului de an se apropiau și miza era uriașă. Se pare că cineva o dorea pe Jess departe de competiție. Și era de datoria ei să afle identitatea acestei persoane.
„În acest thriller psihologic captivant, Marile minciuni nevinovate se îmbină cu Thirteen Reasons Why.” – Serial Box
Kendall și Ruby
Kendall și Ruby lăsaseră America pentru Anglia. Deși se lăudau cu acceptul în școli de actorie recunoscute, iată că veniseră în Londra, la Academia Orla Flynn și se luptau pentru celebritate cu alte câteva aspirante.
Deși afișau o prietenie aparentă, celelalte mame se întrebau ce secrete ascundeau cele două și ce schelete ascundeau prin dulapurile de acasă.
Ruby era impulsivă, acționa mereu nebunește și era prima persoană care și-ar fi plătit polițele. Kendall dădea vina pe ea, pe cancerul care le ținuse puțin departe una de alta. Dar era ceva mai mult de atât, o simțeam până în adâncul sufletului. Exista o complicitate dincolo de cea dictată de legătura mamă-fiică. Și vă mai spun doar atât, Kendall este o actriță la fel de bună ca fiica sa.
Elise și Sadie
Elise este mama workaholică, axată doar pe carieră și succes, mai puțin pe viața de familie. Pentru a spăla gustul amar al vinovăției, îi acorda libertate maximă lui Sadie. Dar fiica ei nu de asta avea nevoie. Sadie avea nevoie de dragoste, de sprijin și de ajutor.
Relațiile din familia lor erau reci, nesigure și afectate de stilul lor deschis de viață. Mi-a fost dragă Elise și mi-a fost milă de ea în momentul în care a recunoscut că are o problemă.
Peste toate aceste probleme sosește Imogen Curwood, o nouă elevă a Academiei. Deși ar fi trebuit să aducă suflul optimist al unui nou început, amenințările se înmulțesc și rănile vechi pulsează mai tare și mai virulent. Ce secrete ascundeau, cine era vinovat pentru toată această situație? Imogen este malefică! Dar aflați voi de ce spun asta.
Dublura – jocul cu măștile
„Toate sunt actrițe.
Știi ce sunt actorii? Mincinoși.
Gândește-te puțin: își petrec toată viața prefăcându-se că sunt altcineva, convingând un public că vede ceva adevărat. Ascunzându-se în spatele costumelor, al perucilor, al machiajelor. Schimbându-și vocea, cocoșându-se, șchiopătând, țipând, mințind.
Dar, pe de altă parte, toată lumea minte, nu-i așa? Minciuni mari, minciuni mici, minciuni nevinovate…
Mințim ca să ne apărăm, să ne apărăm unii pe alții, ca să nu ne rănim sentimentele. Mințim fără să ne gândim și mințim din motive aparent mici și nesemnificative, când nu prea contează dacă suntem dați în fapt.
Numai că uneori contează.
Uneori, nimeni nu trebuie să știe adevărul.”
Sinceră să fiu, mă gândeam că îmi va fi mai greu să scriu despre această carte. Multe personaje, multe fire narative, unite într-un ghem al disperării, al nesiguranței și al disperării.
Nu mi-a trebuit mult timp să identific posibilii vinovați. Bineînțeles, am avut vinovatul principal și mă bucur că l-am dibuit atât de rapid. Îmi lipseau doar motivele pentru care cineva ar regiza un așa plan.
Mi-a plăcut cartea. Mi-a oferit ipostaze familiare, momente de tensiune și de suspans. I-am oferit patru stele.
Dublura a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.
Autor: Sophie Hannah, Clare Mackintosh, B.A. Paris, Holly Brown
Nr. de pagini: 368
Titlu original – The understudy
Limba originală: engleză
Traducere de: Alexandra Fusoi
Anul apariţiei: 2021
Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă