Recenzii

Chaos (Seria – Am murit din fericire #2) – Theo Anghel (recenzie, Quantum Publishers)

O fi Chaos, da nu-l văd eu! Când vine vorba de Theo Anghel, Chaos-ul nu există! Există doar o poveste care mustește de poftă de viață, adrenalină și personaje spumoase. Îmbinate toate, cu talent, de autoarea noastră. Când citești scrierile sale, ești transportat automat în lumea pe care o face atât de veridică, lumea care ia naștere din condeiul său fermecat (a se citi tastatură, dar putem să ne imaginăm, nu?) și din imaginația ei bogată, la fel de bogată precum au fost și replicile savuroase ale personajelor din acest volum. 

Recunosc, am citit volumul cu sufletul împărțit în două. Stați liniștiți, amândouă părțile au iubit-o pe Oriana și pe creatoarea sa! Prima parte este cea serioasă. Cea care analizează recuperatorii și ceasurile lor cu steluțe magice, așteaptă apariția tartorilor principali și urmărește jocul de ping pong dintre Ama și Abel (dracul și îngerul de pe „umerii” Orianei). Partea mai neserioasă se amuză și mai că se prăpădește de râs când se împiedică de replicile atât de amuzante și de ironice. Are Theo un talent când vine vorba de replici spirituale! Vă jur! Cine ar fi surprins mai bine ca ea ilarul unor situații? Cine s-ar fi gândit să își numească un personaj Nitroglicerină? Am citit de două ori apariția acestor două figuri colorate în peisaj. A fost o gură de aer proaspăt! 

32962763_2089280701338634_2698367247285485568_o

Fără să se aglomereze și fără să introducă în scenă elemente care mai de care mai fantastice, Theo Anghel construiește o lume magică, surprinde într-un mod diferit eterna luptă dintre Bine și Rău și jonglează cu dibăcie cu personajele aflate în cele două tabere. Aproape că pot spune că dracii îmi sunt simpatici!

Oriana este ea însăși o poveste. Moare în ziua nunții sale și este retrimisă pe Pământ ca recuperator de suflete. Îi este repartizat un apartament aproape infect și este însoțită permanent de un drac și un înger, Ama și Abel – entități care ajung să facă deliciul cărții alături de frumoasa brunetă. Oriana dă piept cu lumea și o vede cum nu a reușit să o facă înainte. Nu se comportă o clipă asemenea unui om care nu are nimic de pierdut, aș putea chiar să spun că viața ei se transformă într-o misiune continuă. Era ea moartă pentru lume, dar lumea nu era moartă pentru ea. Fie că vorbim de locuitorii canalului infect sau de prostituatele din cartier, Oriana nu are filtre. Ea ajută, se luptă și se zbate. Apoi doarme. Pentru a uita de ea, pentru a uita ce a pierdut și ce a devenit. 

Nu era de-ajuns că trebuia să dea piept cu urâțenia lumii zi de zi? Chiar trebuia să devină baby sitter pentru un recuperator nou intrat în „grupă”? Gudila nici măcar nu era ușor de temperat. Înclinat către filozofie și istoria numelor, Gudila era o apariție. Nu își lăsa prezența neremarcată și se pare că Oriana are mult de pierdut dacă eșuează în această misiune. 

Dacă îl avem pe Gudila de partea situațiilor neobișnuite, de partea cealaltă stă Marc – vocea sumbră a rațiunii, cel care pare să meargă în echilibru total și care le știe pe toate. Evident, e mereu gata să o mustre pe Oriana și îi oferă informațiile cu pipeta. Deși simte o atracție diferită pentru Marc, Oriana nu îl cunoaște și simte că nu va avea timpul necesar ca să o facă. Lumea recuperatorilor era una dură, una a cărui fund se oprea în Iad și drumul era bine pavat cu misiuni, misiuni din ce în ce mai greu de dus la capăt. 

Există un echilibru fantastic în cartea asta! Deși te determină, să nu spun obligă, să îți pui întrebări după fiecare pagină, acțiunea se domolește ca să se întoarcă din nou la 180 de grade. Știți voi aia cu apele liniștite? E, exact asta se aplică seriei lui Theo. Când crezi că ai prins firul și nu te mai poate surprinde ceva, fix atunci se amuză Theo (și toți tartorii iadului) și schimbă macazul. Ba apare cineva, vba dispare altcineva, ba nu ai văzut cât de sumbră și rece e lumea, ba îți trântește un paragraf pe care ai nevoie să îl digeri și diseci câteva minute bune! Singurul meu regret este că nu am citit mai repede seria asta. Habar nu aveam de ceea ce se ascundea în spatele copertelor frumoase! Bine că m-a salvat Oriana și mi-a „sărit” în brațe! 

Nu ți-am dat 336 de motive ca să citești cartea, dar sper că te-am făcut să o îndrăgești la fel ca mine!

Cartea a apărut la Editura Quantum Publishers și poate fi comandată de aici. 

Despre carte: 

Fabuloasele aventuri ale Orianei continuă în 336 pagini de emoție condensată. Ai 336 motive să citești această carte.

Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…

Autor: Theo Anghel
An apariție: 2016
Nr. pagini: 336

10 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *