Bărbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh (recenzie)

M-am trezit la ora șase pentru a termina de citit cartea. Am refuzat să o termin aseară. Mă aștepta o noapte întreagă de galop printre sentimente și de ce-uri. Am ales să îmi pregătesc o cafea aromată în zori de zi și să termin de citit. Cine este vinovat? Bărbatul care n-a mai sunat. Și ca să fiu sinceră, coperta este și ea vinovată. Când Editura Nemira ne-a cerut ajutorul în alegerea coperții, eu am ales-o pe aceasta. Când a câștigat, m-am comportat de parcă eram singura din lume care votase pentru ea, parcă era meritul meu. Bărbatul care n-a mai sunat – dragoste la prima citire. Un roman înduioșător, sfâșietor și extrem de emoționant. 

Bărbatul care n-a mai sunat este romanul pe care l-am asemănat cu un ou de ciocolată. Oul care ascunde multe surprize în interior. Îl prinzi în mâini, îl răsucești și abia aștepți să te bucuri de lucrul din interior și de gustul ciocolatei. Am luat cartea, am răsfoit-o, am întors-o pe toate părțile și m-am așezat cu intenția clară de a citi numai câteva pagini. Câteva pagini care s-au transformat în vreo sută, apoi încă un capitol. Ieri a fost soare și am profitat de ora liberă pentru a citi. De câte ori mă gândeam să las cartea jos și să fac altceva, hop, se petrecea ceva în carte. Cum să las eu rândul acela fără să îl duc la capăt? Cum, cum? Trebuia să dau de urma bărbatului care n-a mai sunat, să înțeleg de ce a ales tăcerea în locul dragostei, de ce a închis singura ușă dintre el și cea care ar fi putut fi dragostea vieții lui. 

Eram atât de disperată după răspunsuri și după adevăr încât nu m-am gândit nicio clipă la reacția mea când voi afla. La reacția mea și la reacția femeii care îl iubise pe neașteptate pe Eddie, bărbatul care n-a mai sunat. Cine s-ar fi gândit că la 37 – 38 de ani poți iubi cu aceeași nesăbuință adolescentină? Că te poți lăsa mistuit de un foc care a mocnit în tine vreo șaptesprezece ani? Că șase zile perfecte vor fi de-ajuns pentru a-ți da întreaga existența peste cap? Că în vâltoarea micilor drame care te înconjoară, tu, femeie matură, vei sta și vei suspina în pumni după el? 

Am pus reacția ei pe seama tăcerii lui. Mă gândeam că ea nu poate suporta să nu știe, nu putea suporta ușa aceea trântită rapid și zidul care se înălța tot mai mult între ei. Nu era asta. Era mai simplu de atâta. Se îndrăgostise. Complet. Profund. Definitiv. 

Nu vreau să vă dau multe detalii. Asta ar însemna să distrug tot farmecul acestui roman. Știți cum e conceput? Ca un labirint. Eu așa l-am perceput. Sunt zeci de căi către ieșire și pornești pe fiecare plin de speranță și convins că acela este drumul. Exact când crezi că ești aproape, dai peste o fundătură. Un lucru la care nu te-ai fi gândit. Te întorci și spui „ei, bine, la asta nu m-am așteptat”. Simți fiorii dați de starea de euforie care te cuprinde, simți suspansul și misterul năvălind peste tine și peste drumul nou pe care îl începi. Construit cu migală, sensibil și fragil ca o pânză de păianjen, romanul acesta ți se insinuează în suflet fără să îți dai seama. Cauți răspunsuri, dai pânzele la o parte și arunci privirea în toate ungherele sufletului lor. Vrei să vezi dincolo de prezent. Te duci în trecut pentru că știi sigur că acolo sunt răspunsurile. 

Sarah Mackey este fix genul de personaj care îmi place mie. Ambițioasă, bătăioasă și imperfectă. Crescuse în Anglia dar rana ce a distrus nucleul familiei ei a dus-o în America. Un accident teribil de mașină îi distrusese familia și Sarah fusese măcinată de vină. Nu putea să stea în locul unde copilărise alături de Hannah, unde alergase cu ea de mână, unde campase de nenumărate ori și unde Hannah nu mai era. Nu putea să își vadă părinții suferind zi de zi și căutând tot mai mult alinarea în alcool. 

Îl cunoscuse pe Reuben, un american chipeș și ambițios. Era un clovn, unul cu nasul roșu, dar care distra diferit un public diferit. Nu era la circ. Era un clovn-doctor, mergea în spitalele pentru copii și încerca să le aline suferința. Terapie prin zâmbet. Meseria lui pune bazele unei fundații non profit. Amândoi își dedicau viața acestui proiect. Se căsătoriseră și erau împreună de 17 ani. Mult. Mult timp pierdut în încercarea de a se amăgi că erau fericiți. Nu erau. Erau colegi de pat și de apartament, colegi de serviciu, dar nu soț și soție. Se despart amiabil. Le rămân amândurora aceeași cauză și aceiași prieteni comuni. 

Întoarsă în Anglia pentru comemorarea accidentului care îi lăsase răni adânci în suflet, Sarah îl întâlnește din întâmplare pe Eddie. Ea nu se mai simțea acasă în Anglia, natura își pierduse farmecul, era prea mult verde și asta contrasta cu pustiul din inima ei. El era chipeș și extrem de amuzant. Vorbea cu o oaie pe care încerca să o convingă să intre înapoi prin spărtura de gard prin care ieșise. Conversația ce durează câteva minute o smulge pe Sarah din mijlocul frământărilor interioare. Se duc împreună la bar pentru a sărbători reușita lui (reușise să convingă oaia încăpățânată) și cele câteva ore petrecute împreună se transformă în șase zile pline de momente pasionale. Povestea lor se înfiripă treptat chiar dacă se construiește un un fundament nesigur. Ea locuia în America, el avea o viață în Anglia. Ea trebuia să se întoarcă acasă la ea, el avea o excursie planificată în Spania. Se despart cu promisiunea unei revederi, cu promisiunea unor conversații telefonice și cu conștientizarea situației dintre ei: se îndrăgostiseră. Exista un viitor pentru ei, trebuia să existe unul. 

Bărbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh Un roman încărcat de vină și tăcere 

Doar că promisiunile lui Eddie se risipesc în vânt și Sarah este bulversată, furioasă și dornică să știe adevărul. I se întâmplase ceva? Avusese vreun accident? Exista Eddie David cu adevărat sau fusese un escroc care se folosise de ea pentru a-și încălzi așternutul? Trebuie să o însoțiși pe Sarah în descoperirea adevărului. Bărbatul care n-a mai sunat a avut un motiv. Unul al naibii de întemeiat. 

Atât de mult mi-a plăcut cartea asta!! M-a înfuriat, m-a înduioșat și mi-a intrat în suflet. Autoarea a construit cu migală fiecare frază, fiecare întâmplare și a știut să îmi dea peste cap fiecare scenariu cu doar o întorsătură de condei. Mi-a plăcut faptul că nu se urmărește doar povestea lui Sarah și a lui Eddie. Cunoaștem oamenii din viața lor, fiecare cu dramele și luptele sale, le aflăm poveștile și ajungem să empatizăm cu ei. Mi-a plăcut faptul că s-a pus accent și pe trecutul lor și am putut să pătrundem prin hățișul amintirilor prin intermediul unor scrisori dedicate unor persoane speciale, scrisori ce nu fac altceva decât să adâncească misterul și să ridice multe semne de întrebare. 

Am vrut să vă avertizez, dar nu o fac. Vreau să simțiți și voi aceleași emoții, să fiți zguduiți de fiecare răsturnare de situație și să aveți la fel de multe scenarii în mintea voastră. Mă gândesc și știu deja că Bărbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh va fi pentru mine cartea lunii, o carte de zece! 

Vă rog doar să citiți această carte. Este o poveste sensibilă, plină de farmec, o poveste care sfâșie inimi și cucerește suflete. O puteți găsi la precomandă pe site-ul editurii Nemira și costă doar 29 de lei astăzi. V-o recomand cu mult drag!!

 
Despre carte: 
Data apariției: 3 mai 2018
Titlu original: The man who didn’t call
Colecția: Damen Tango
Număr pagini: 336
Traducere: Oana Bogzaru