Un an nou fericit – Malin Stehn, recenzie

Un an nou fericit. Am vrut neapărat să încep șirul de recenzii din anul 2023 cu acest articol. Asta vă spun și eu: an nou fericit! Să aveți rafturile bibliotecii mereu pline, timp pentru teancurile de cărți necitite și bani pentru tot ce vă dorește sufletul, literar vorbind. Am fost foarte bucuroasă când am văzut ultimele apariții Bookzone. Deși consideram că anul 2022 și-a epuizat toate bucuriile literare, iată că prietenii de la Bookzone au făcut un ultim sprint și ne-au oferit un pachet plin de suspans.

Cele trei cărți magnifice au ajuns la mine chiar în ziua în care ne pregăteam să plecăm spre aeroport. Pentru că deja îmi alesesem o carte groasă și eram convinsă că o voi și termina în noaptea dintre ani, am luat și Un an nou fericit cu mine. Mi se părea cartea perfectă pentru finalul de an și începutul lui 2023. Din păcate, aștrii literaturii nu au fost favorabili cu mine și am plimbat cartea începută peste tot. Dar am terminat-o tot acasă. Așadar, Un an nou fericit a venit doar până în patria mamă (autoarea este suedeză), a respirat un pic aer suedez, i-au înghețat un pic copertele și a venit tot acasă, aici unde îi este locul.

Un an nou fericit – nu aduce anul ce aduce ceasul

Pentru că eram încă sub influența stării de bine din concediu, cartea asta a venit ca o prelungire a șederii în Suedia. Am fost doar de două ori în această țară, în ani diferiți, în anotimpuri diferite. Dar m-am îndrăgostit de arhitectură, de stilul elegant și minimalist, nordic până în cea mai pură fibră. Nu mă satur să întreb despre tradiții, stil de viață, obiceiuri și personalități. Nu mă satur să observ lucrurile exacte și atât de bine gândite și plasate în interesul cetățeanului. Desigur, de pe margine poate părea țara perfectă. Dar, prin ochii personajelor acestei cărți, Suedia este plină de defecte, de răni deschise și de puncte nevralgice.

Așadar, cartea asta a venit mănușă peste tumultul din sufletul meu. Mi-a readus în minte obiceiuri de care am aflat acum, magazine pe care le-am vizitat și eu, mâncăruri tradiționale, dar și un strop din modul în care suedezii se raportează la viață. Am un singur regret acum: că nu am reușit să o citesc chiar în noaptea dintre ani. Poate efervescența poveștii ar fi pișcat strașnic din trăirile mele, poate că emoțiile ar fi avut un impact mai puternic și mai de durată. Poate că aș fi ieșit chiar la balcon și aș fi căutat bărbatul grăbit care se îndrepta spre adolescenta pierdută. Poate, poate, poate.

Fericire, bule, compromisuri

Știm cu toții că autorii nordici au o înclinație aparte spre romanele thriller/polițiste. Poate de vină sunt temperaturile scăzute și întunericul care se așterne foarte devreme în lunile de iarnă. Malin Stehn nu șochează prin crime violente, nici prin detalii macabre. Pe mine m-a șocat prin dezvăluirile la prima mână, dacă le pot spune așa. Simțeam că a tras oblonul peste toată povestea și că nu ne rămâne decât să mai aflăm câteva detalii. Că adevărul era atât de crunt, de violent și de transparent încât nu are nevoie de vreun drum lung și nici de nu știu câte răsturnări de situație pentru a ieși la iveală.

Deși mă simțeam păcălită și un pic dezamăgită de această expunere, am simțit permanent nevoia de a sta lângă personaje, de a trage cu ochiul în intimitatea lor și de a afla secretele cele mai murdare. Nu știu cum sunteți voi, dar mie îmi place să văd adulți adunați laolaltă. Să văd familii reunite și prietene care își prezintă soții și copiii. Mi se pare că acolo, sub falsele și amabilele aparențe, se ascund cele mai întinate și mai tăioase gânduri. Și nici aici nu scăpăm de această complezență. Resentimente, frustrări, minciuni, secrete – toate deghizate în amabilități de fațadă și în „trebuie să…”

Un an nou fericit – mai este loc pentru fericire?

Petrecerile de anul nou sunt pline de rezoluții, de planuri, discuții, începuturi, sfârșituri și cupe cu șampanie. Petrecerea din casa familiei Wiksel era mereu una mult așteptată. Lollo Wiksel știa să dea întotdeauna farmec oricărui spațiu și viața ei părea busolă pentru prietenele sale. Jennifer, fiica lui Lollo, urma să își petreacă anul nou în casa familiei Andersson, alături de Smilla.

Fredrik și Nina Andersson erau invitați, alături de ceilalți doi copii ai lor, în casa impunătoare a soților Wiksel. Adulții ar fi trebuit să aibă aici răgaz pentru toate greutățile adunate peste an, iar tinerii ar fi trebuit să se bucure de clipele fără supraveghere strictă. Smilla și Jennifer erau prietene de mici și asta era prima lor petrecere fără adulți. Totul ar fi trebuit să decurgă minunat, dar Jennifer sparge petrecerea și pleacă mai devreme acasă. Din păcate, nu mai ajunge la destinație. Jennifer dispare și ambele familii încearcă să afle ce s-a întâmplat.

În timp ce Lollo și Max Wiksel sunt devastați și încearcă să înțeleagă unde au greșit ca părinți, soții Andersson caută să repare craterele din sânul familiei lor. Deși erau cumva ușurați că fiica și fiii lor erau în siguranță, soții Andersson resimțeau și ei șocul cumplit primit de cei din familia Wiksel. Iar Fredrik pare cel mai afectat. Dacă ar fi vorbit el, liniștea ambelor familii ar fi sărit în aer.

Un an nou fericit – adevăruri și minciuni

Mi-a plăcut mult povestea! A fost exact ca o cupă de șampanie: efervescentă, înțepătoare și amețitoare. Am simțit de câteva ori că pierd șirul propriilor gânduri, că mă pierd printre detaliile vieților lor și că stau, alături de personaje, pe un butoi cu pulbere.

Personal, mi-ar fi plăcut ca poveștile din trecut să fi avut o durată mai mare sau un impact mai puternic asupra evenimentelor din prezent. Așa, ancorate mult prea în trecut și schițate în câteva cuvinte, simt că nu și-au adus mai deloc aportul. În rest, cartea a fost o călătorie pe cinste, încununată de un final neașteptat!

O găsiți pe site-ul celor de la Bookzone, chiar aici.

Număr pagini: 448

Editura: Bookzone

Autor: Malin Stehn

Anul publicării: 2022

Traducere: Sînziana Demian