Sanatoriul – La început, n-o să vrei să pleci. Apoi, n-o să mai poți.
Sanatoriul este genul ăla de roman care devine obsesie. Îl vezi, te atrage și vrei să îl ai. Până ajunge acasă la tine, perioadă care nu durează deloc mult, vezi o mulțime de poze în online. Și deja începi să îți rozi unghiile, să te trezești cu el în gând și să întrerupi lectura curentă pentru a te gândi din nou la el. Ajunge acasă și îl începi imediat, nu-i poți rezista.
Te atrage în mijlocul acțiunii, în rândul personajelor și începi deja să te simți ca în romanele alea de groază: știi că e ceva rău după ușă, da nu te poți abține să nu o deschizi. Știi că moartea e aici, în luxosul hotel Le Sommet. Și știi că nu poartă coasă. Poartă o mască neagră, cu un furtun atașat.
Moartea asta este nemiloasă și rece. Răpește pe oricine și nu știi niciodată pe unde va apărea următorul cadavru. Și în timpul ăsta, de parcă nu ar fi de ajuns să simți toți fiorii ăia reci, afară se dezlănțuie iadul. Frig, avalanșe, coduri lansate de meteorologi și vânt puternic. De parcă natura este mână în mână cu acest criminal, de parcă întreaga natura îi șterge urmele. Unde ești în siguranță? În cine poți să crezi?
Sanatoriul – când hotelul devine mormânt
Am început cartea asta cu un entuziasm uriaș. Primele pagini au trezit în mine o avalanșă de emoții. Îmi plăcea, mă speria, îmi ridica semne de întrebare și eram extrem de curioasă să aflu secretele de pe holurile acelui hotel.
Din păcate, pe măsură ce am înaintat, entuziasmul s-a stins ușor, ușor. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut cartea. Tensiunea, apăsarea, semnele de întrebare, nesiguranțele și îndoielile nu am cum să le elimin, nu am cum să le ignor.
„Întunecat, captivant și de-a dreptul terifiant, Sanatoriul este un succes. […] Ce talent extraordinar!“ Sally Hepworth, autoarea bestsellerului Soacra
Am plecat la drum cu aceeași anchetă, dar cu doi suspecți principali. Unul era prea evident și a „căzut” după primele pagini, dar tot i-am păstrat numele pe foaie. M-am gândit că poate ăsta avea să fie elementul surpriză. Și am mai avut un suspect, fix criminalul. Numai că nu-i intuiam mobilul crimelor. Nu știam de ce-ul care se ascundea în spatele tuturor acestor acte sângeroase. Aici a pierdut cel mai mult povestea, din punctul meu de vedere.
Motivația criminalului a fost cea care a scăzut nota finală. Mi s-a părut un motiv aruncat în arenă doar pentru justificare și atât. Cred că trebuia un pic mai mult gândit acest aspect, mai bine elaborat și mai atent exploatat. Până să vă spun alte detalii, aș vrea să spun că m-am prins repede și de povestea lui Elin Warner. Aproape că era acolo toată, scrisă cu litere neon de-o șchioapă. Cred că asta e dezavantajul atunci când citești multe cărți polițiste/misterul/thriller: ești mai greu de surprins. E mai greu să fii dus de nas și „miroși” prea devreme toate dedesubturile.
Crimă – răzbunare sau coincidență?
„La fel de bun ca Shining, doar că acțiunea se petrece într-un hotel plin cu oameni.“ People
Elin Warner nu se afla în cea mai înfloritoare perioadă a vieții sale. Își luase o pauză de la cariera de detectiv, își pierduse mama și devenise sclava rutinei. Fratele ei, Isaac, o invită la petrecerea lui de logodnă și asta ar trebui să o facă fericită, nu? Numai că hotelul ăla era ultimul loc în care Elin își dorea să se afle. Iar Isaac era ultimul om pe care ea dorea să îl vadă. Nu-l iertase niciodată pentru ceva din copilăria lor și avea o mulțime de întrebări rămase fără răspuns. Dar era corect ca ea să îi afecteze petrecerea? Era de bun augur să lase demonii trecutului să își arate colții?
Nu are mult timp la dispoziție pentru frământări interioare, disparițiile oaspeților încep să semene groaza. Și dispare chiar și logodnica fratelui său. În ce piesă de teatru de prost gust erau atrași?
Elin nu se simțise confortabil în hotel încă de la sosire. Le Sommet fusese înainte un sanatoriu și moștenitorul lui se gândise să îi dea un alt scop. Locația era superbă, izolată și înconjurată de munți falnici. Unii ar fi preferat această izolare, dar acum ajung toți să o condamne. O avalanșă îi rupe de restul lumii și forțelor din politie le este imposibil să ajungă la hotel. Oaspeții și angajații sunt toți la mâna unui criminal cu sânge rece. Cine avea să fie următoarea victimă și cum se va încheia totul?
Sanatoriul – anchetă și polițe de plătit
Elin Warner era detectiv, după cum v-am spus mai sus. Dar mă îndoiesc că se număra printre cei mai buni. Unele lucruri au scârțâit rău de tot și aproape că m-au făcut să îmi dau ochii peste cap. Dar oaspeții o aveau doar pe ea și aveau nevoie să se simtă în siguranță. Prinsă între temerile interioare și legile pe care nu le cunoștea, Elin trebuie să fie atentă la fiecare detaliu și să încerce să împiedice un nou atac.
Numai că, mânată de propriile nesiguranțe, poate fi Elin pionul principal în această anchetă? Pot oamenii să se încreadă în ea?
Mi-a plăcut povestea, a fost incitantă și am simțit permanent o stare de tensiune. Așa cum am spus, mi-aș fi dorit ca partea de crime – anchetă să fie mult mai bine nuanțată. Personajele mi s-au părut extrem de potrivite pentru această poveste: toate cu un trecut întunecat, toate capabile de lucruri rele. Diferența e că nu toate erau capabile de crimă. Sau mă înșel?
Sanatoriul a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărat de aici.
Format: Paperback
432 Pagini
Disponibil din: 20 ianuarie 2022