Fiica greșită – Dandy Smith, recenzie

Fiica greșită nu avea cum să treacă pe sub radarul meu. Are o copertă interesantă, o descriere care funcționează mai rău decât un magnet și un subiect care promite mult, foarte mult. Fix genul meu de roman! Nu este o poveste cu o premiză nemaiîntâlnită, știm deja că este destul de greu pentru autori să vină permanent cu subiecte noi, originale și nemaivăzute.

Însă, spre bucuria mea, Fiica greșită este un roman cu un fir narativ lipsit de întreruperi de ritm. Dandy Smith a apăsat cu aceeași presiune și constanță pedala de accelerație și nu s-a oprit decât atunci când zidul adevărului a fost izbit violent. Evident, acesta este și momentul în care toate scenariile cititorului se vor face țăndări.

Știm că evenimentele pot îmbrăca ținute exagerate, țipătoare și extravagante. Însă, după cum veți afla pe pielea voastră, povestea asta a avut un extra strat: un voal de șoc. Voal care a fluturat strașnic peste gândurile și sufletele celor implicați. Pentru că nu ai cum să fii altfel decât în șoc atunci când descoperi modul în care poveștile se îmbină. Recunosc, eu nu mă așteptam la așa nebunie! Și nu, nu pot oferi mai multe detalii. E de ajuns să știți că, undeva, poveștile se vor intersecta, că au puncte comune și doze diferite de mister.

Fiica greșită – cine minte, cine spune adevărul?

„Felul în care Smith tratează aspecte precum criza identității, trauma și adevărul transformă romanul de față într-un thriller deosebit de profund. Scriitoarea surprinde și descrie cu atâta minuție trauma, durerea și pierderea, încât cititorul nu doar că va fi pus pe gânduri, ci va și simți tot soiul de emoții.” Vocal

Am citit cartea de cum a apărut în dosarele redacției Corint. V-am spus că sunt un om slab atunci când vine vorba de tentații literare. Am niște puncte sensibile, puncte pe care anumite descrieri le activează și eu nu pot (și nu vreau) să rezist în fața lor. Așa cum am spus mai sus, cred, Fiica greșită nu vine cu un subiect nemaiîntâlnit, dar vine cu un ambalaj șocant, imprimat cu minciuni și puncte de neîncredere. La ele voiam eu să ajung. La ele și la modul în care autoarea folosește ambalajul, la modul în care alege să ascundă în spatele lui „cadoul” pentru cititori.

Deși am apreciat împletitura asta de fire narative, recunosc că mi-ar fi plăcut un pic mai multă forță în mânuirea lor la final. Poate dacă ar mai fi șlefuit un picuț autoarea povestea celor doi frați, poate dacă nu ar fi împins limitele atât de mult, dacă nu ar fi legat atâtea tinichele de coada lor. Pentru un așa parcurs, fluid și catifelat, rece și alunecos, aș fi preferat un final la fel de „mătăsos”. Și nu în sensul de roz, sclipici și bucăți de curcubeu. Aș fi vrut doar să nu se fi produs ruptura aia de ritm. Sau poate că a fost așa doar pentru mine.

Fiica greșită – vinovăție sau dor?

Două familii, două case, două atmosfere. Pe de-o parte avem doi frați (băiat și fată), amândoi crescuți într-un mod foarte strict de unchiul lor, care fie îi iubește, fie îi îngrijește pentru averea moștenită de la părinții lor, greu să-ți dai seama de adevăratele sale intenții. În conacul impunător în care locuiesc aceștia, atmosfera este una putredă, nesănătoasă și nepotrivită. Relația dintre cei doi frați este una pe care eu am catalogat-o ca fiind bolnavă, de o dependență cum rar mi-a fost dat să văd.

Capitolele care prezentau povestea lor nu au fost preferatele mele. Și nu pentru că am avut ceva cu ei. Ba chiar am simțit compasiune la un moment dat pentru neputința în care se zbăteau. Însă, așa cum am spus mai sus, nu vedeam cum s-ar putea integra acestea în atmosfera atât de diferită din casa celor două surori.

De partea cealaltă, în sânul familiei Arden, totul este ușor diferit. Deși nu lipsește tensiunea nici de aici, date fiind circumstanțele în care îi cunoaștem, ei mi s-au părut mai apropiați de noțiunea de familie, de normalitate. Familia Arden trăia de șaisprezece ani un coșmar. În urmă cu 16 ani, într-o noapte absolut banală, pe când se bucurau de o seară a adulților, soții Arden se întorc acasă în cel mai negru scenariu: cel al unui film de groază.

Olivia, fiica mai mare a familiei, dispăruse fără urmă. Caitlin, fiica mai mică, văzuse un bărbat care purta o mască venețiană. Văzuse cum o amenința pe Olivia să iasă din siguranța propriului cămin. Atunci, alimentată de sperietură, mintea lui Caitlin se blocase și nu ceruse ajutor. Știa că nu procedase bine. Oare ar fi putut schimba situația? Oare ar fi putut-o salva pe Olivia?

Fiica greșită – tu pe cine crezi?

Șaisprezece ani mai târziu, tot pe nepusă masă, Caitlin primește un telefon: sora sa s-a întors, e acasă. Și așa este. Olivia, sau o persoană care susține că este Olivia, este acasă, în dormitorul neschimbat, în brațele părinților lor. Ceea ce ar fi trebuit să fie motiv de bucurie se transformă într-o suspiciune continuă, mai ales când apar atâtea indicii care o fac pe Caitlin să o vadă pe Olivia ca pe impostoare, nu ca pe sora regăsită.

Sau se întâmplă totul doar în mintea lui Caitlin? Să fie geloasă pe atenția pe care o primește Olivia? Sau are un alt interes?

Mi-a plăcut povestea. A fost antrenantă, plină de pericol și tensiune. O recomand cu tot dragul!

Dacă sunteți curioși, vă invit pe blogurile colegilor mei: Biblioteca lui Liviu; Analogii, Antologii, Ciobanul de azi, Fata cu cartea, Citește-mi-l, Literatura pe tocuri; Cărțile mele și alți demoni. Aici veți găsi și alte articole dedicate acestui roman.

Romanul Fiica greșită a apărut în imprintul Leda Bazaar și poate fi cumpărat de aici.

Traducător: Roxana Brînceanu

Imprint: Leda Bazaar

Mystery & Thriller, Romance, Dramă, Contemporary

+16 ani

Data apariției: Martie 2025

Softcover

Număr pagini: 464