Recenzii

Vinovatul – Lisa Ballantyne

wp-image-2130410943
 
Ah! De unde să încep? Cu ce să încep? Pentru mine, aceasta este cea mai controversată carte citită în ultima vreme. Mi-a plăcut, mi-a displăcut, am închis-o, am deschis-o, am urât personajele inițial, le-am înțeles mai apoi.
Deși este un subiect dur (omuciderea – și nu oricum…un copil este presupusul criminal), cartea reușește să aducă în lumină mai multe teme: maternitatea, compromisul, afecțiunile psihologice dobândite în urma supunerii unor comportamente nefirești pe timp îndelungat, iertarea, sacrificiul. Luate așa pe rând, toate ar fi demne de un roman de sine stătător, în care fiecare să fie ”vedeta”. Adunate așa laolaltă au creat în mintea mea un fiasco general. Au existat pasaje în care autoarea a distrus din inocența aceea atât de caracteristică unui copil (Sebastian, suspectul principal, avea doar 11 ani!!!) și comprehensiunea mea a fost aproape de nivelul zero.
Am știut de la început că va fi o provocare pentru mine această carte. Poate ăsta este și motivul pentru care am pus-o în coș. După primele pagini mă gândeam serios dacă să închid cartea și să o abandonez pentru totdeauna sau să o citesc în continuare.
 
*** O crimă îngrozitoare zguduie liniștea unui cartier. Doi copii, aparent prieteni, ajung din parteneri de joacă…victimă și agresor. Reținut pentru uciderea lui Benny Stokes, Sebastian trebuie să reia întregul film al acelei zile fatidice.
Sebastian este primul personaj copil pe care l-am antipatizat la prima vedere. Atâta sadism și atâta stăpânire de sine nu am văzut niciodată. Sebastian era un copil extrem de inteligent dintr-o familie bună, o familie putredă pe sub luciul poleit cu aur și haine de firmă de la suprafață. Tatăl un afacerist prosper, mama o victimă a agresiunilor tatălui. Sebastian cunoștea violența tatălui și deseori voia să își ajute mama. Am înțeles că era un copil afectat de tensiunea din casă, dar nu am înțeles atracția lui către sânge, crime și moarte. Mă gândeam că fiind înconjurat de rău și cu o inteligență sclipitoare ar fi trebuit să fie opusul tatălui său.
 
„Daniel era un avocat experimentat în cazuri cu adolescenți: din postura de avocat apărase puști de cinsprezece ani acuzați de împușcarea membrilor unor bande și câțiva adolescenți care se dedaseră la jafuri pentru a-și procura droguri. Dar nu avusese nicicând de-a face cu un copil – niciodată nu apărase un băiețel. Propria sa copilăria reprezenta unica lui referință în legătură cu acest subiect.”
 
Acțiunea sare din prezentul lui Sebastian în trecutul lui Daniel, avocatul acestuia. Daniel fusese el însuși un copil problemă. Spre deosebire de Sebastian care avea o mamă care putea să îi poarte de grijă, Daniel trăise pe fugă. Mama lui era dependentă de droguri. Anturajul și bărbații care defilau prin viața lor își lăsaseră amprenta asupra ei și asupra personalității lui Daniel. Pe când era micuț fusese încredințat asistentelor maternale de unde fugea aproape întotdeauna. Sau dacă rămânea, avea grijă să fie o pacoste. Rănea, distrugea, vorbea urât și se comporta ca un golan. Visul lui era să ajungă la Londra să fie hoț de buzunare.
Ajunge la Londra, dar nu ca hoț. Devine avocat pledant. Minnie, ultima lui asistentă maternală și femeia care avea să îl adopte ulterior, îl ghidase cu grijă și cu pricepere de partea cealaltă a baricadei. Drumul le fusese greu, presărat cu multe încercări și pahare de alcool, pentru că Minnie în ciuda faptului că era un om minunat, era o bețivă. Ascundea propriile traume în suflet iar alcoolul devenise refugiul ei.
Povestea lui Sebastian, stăpânirea lui și sângele rece de care dădea dovadă, mi-a cam dat fiori. Am continuat lectura datorită poveștii lui Daniel. Am vrut să îi văd transformarea sub mâinile lui Minnie și să înțeleg care a fost motivul pentru care el îi întorsese spatele femeii acesteia. Daniel nu îi ascultase nici măcar ultima rugăminte de pe patul de moarte. Trebuia să descopăr ce făcuse atât de grav femeia aceea care îl cuprinsese în brațele ei după fiecare atac de furie al lui. Poate că fusese o bețivă, dar fusese mai mamă decât mama lui.
 

Iertarea trebuie să o obțină atât Daniel, cât și Sebastian. Dar nu era prea târziu pentru asta? 

Cartea este bine scrisă, menține curiozitatea, dar firul narativ este plictisitor pe alocuri. Trecerea din prezent în trecut s-a făcut un pic prea brusc, după părerea mea, și am avut nevoie de câteva minute pentru a-mi da seama de ceea ce se întâmpla. Povestea este dură și nu pentru toată lumea, chiar și eu fiind sensibilă la cărțile în care sunt implicați copiii, mai ales în astfel de împrejurări. Finalul m-a debusolat total. Am rămas uimită și stupefiată de-a dreptul. Alt aspect care mi-a plăcut a fost lipsa detaliilor avocățești deși am fost purtați ba prin camerele de investigații, ba prin sălile de judecată. Limbajul avocaților știrbește pe alocuri din mesajul și frumusețea unui roman. Pentru mine lucrurile simple și prezentate pe înțelesul tuturor valorează mai mult.
 
Dacă v-am făcut curioși găsiți cartea pe site-ul celor de la targulcartii.ro cărora le mulțumesc și eu pentru exemplarul oferit!
Despre carte: 
Editura: Trei
Colectia: Fiction Connection
Anul: 2013
Limba: Romana
Coperta: Brosata (paperback)
Numar volume: 1
Numar pagini: 498
Traducator: Lucian Popa
 
Pe targulcartii.ro ne bucurăm iar de reduceri!!
21685972_1481532881937347_2082338427304761523_n.jpg
 

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *