Sentința de la miezul nopții nu avea cum să nu ajungă la mine acasă. După ce mi-a atras atenția cu Portocala sângerie, Harriet Tyce a intrat pe lista autorilor de urmărit. Spuneam atunci că: „Harriet Tyce a reușit să mă înfioare, să îmi stârnească sentimente de repulsie și antipatie față de personajele sale. M-a obligat să stau în scaunul unui judecător nemilos, dar în față căruia părțile au adus dovezi nu prea solide, bazate pe minciuni, dependență, pofte carnale, consum de alcool, acuze și vorbe tăioase.”
Exact așa a fost și acum. Harriet Tyce pare să nu aibă strop de milă pentru personajele sale. Nu trasează clar linii între bine și rău, între negru și alb. Totul are o nuanță pronunțată de gri, toate personajele sunt capabile să facă rău, există minciună, răzbunare și greșeli pentru care nu s-a plătit încă prețul cerut.
Sentința de la miezul nopții – trecutul își cere tributul
Nu poți cunoaște cu adevărat un autor după doar o singură carte citită. Portocala sângerie îmi trasase cumva o schiță, dar nu știam dacă Harriet Tyce o va păstra și o va folosi pentru romanele sale viitoare.
Nu există foarte multe elemente comune, dacă pot spune așa. Cu amestecul acela tulbure de griuri și de rele, cu tensiunea care pare să se lase precum o ceață peste mințile lor și ale noastre. Cu astea m-am regăsit în primul și al doilea roman citit de la Harriet Tyce. Știam că va amesteca lucrurile. Nu era o certitudine, era o presimțire doar. Știam că mă va păcăli și va juca din nou cartea aparențelor.
„Inteligent gândit și structurat, și chiar mai întunecat decât Portocala sângerie.“ Sarah Vaughan, autoarea bestsellerului Anatomia unui scandal
Și tot nu am fost pregătită pentru o răsturnare de situație. Cumva, la periferia gândurilor mele, aș fi putut să o prevăd, dar nu m-am gândit la ea. Nu am vrut să o exploatez. Voiam să descopăr adevărul și voiam să știu cine este cel mai priceput la mințit, dar și ale cui sunt cadavrele găsite de poliție.
Prezentul alterat de trecut
„Am devorat acest roman deosebit de captivant în două runde de lectură, într-o cursă rapidă către finalul șocant.“ Alex Michaelides, autorul bestsellerului Pacienta tăcută
Și eu am vrut să ajung mai repede la final. Voiam să știu dacă ceea ce îmi imaginam eu era adevărat, voiam să văd dacă presimțirile mele în legătură cu Tess erau adevărate. Bine, sinceră să fiu, nici în Sylvie nu am avut mai multă încredere. De fapt, încrederea nu a fost ceva ce am putut acorda vreunui personaj din acest roman. Am avut impresia că fiecare are ceva de ascuns, semnalele de alertă au tot scos sunete de avertizare, acțiunile lor au avut mai mereu dublu tăiș.
Tess vrea să se elibereze de povara trecutului. Viața, spune ea, e pe cale să i se scurteze și timpul nu îi mai este un prieten bun. Bolnavă și părăsită de soțul mult iubit, Tess pare să își întindă plasa nefericirii peste toți din jurul ei. Vrea ca Marcus să se întoarcă acasă, să își refacă amândoi jurămintele de dragoste și totul să fie ca înainte. Și vrea ca Sylvie, cea mai bună prietenă a ei, să o ajute.
Adevărul costă…
Tess și Sylvie erau acum femei împlinite și puteau trece oricând drept exemplu în dreptul cuvântului succes. Sylvie era avocat și țintea spre postul de judecător. Dar mai avea drum lung de parcurs, un drum pe care trebuia să îi impresioneze pe cei care aveau putere de decizie. Nu își poate permite nici măcar o singură greșeală. Viața ei trebuie să fie un exemplu, cazurile să fie doar câștigate și reputația să rămână intactă.
„Personaje șocante, răsturnări de situație înșelătoare și o lovitură năucitoare la final. Harriet Tyce nu dezamăgește niciodată.“ John Marrs
Există însă în trecutul comun al celor două niște lucruri pe care nu avuseseră puterea să le rezolve. Trecutul este făcut pentru a fi lăsat în urmă, nu? Da, dar daca nu afectează prezentul tău sau al altora. Și, în cazul de față, Sylvie și Tess ar avea de niște polițe de plătit. Tess își dorește să fie iertată și eliberată de povara trecutului. Ea nu ar avea nimic de pierdut, nu? Sylvie ar fi cea mai afectată. Era oare pregătită să plătească?
Sentința de la miezul nopții – răzbunare și recompensă
Mi-a plăcut povestea. Mai ales pentru starea de tensiune și pentru marea sa de personaje complicate. Nu știu dacă sunt de acord cu finalul. De fapt, nici nu știu cum aș fi văzut eu încheierea. După cursa asta nebună către adevăr, după ce simți că puterile ți se sfârșesc și răbdarea se evaporă, cred că te poți „mulțumi” cu oricare variantă.
Sentința de la miezul nopții are o poveste convingătoare, punctată de destăinuiri și dezvăluiri, de dragoste și răzbunare. E de citit, mai ales dacă sunteți în căutarea acelui strop de adrenalină.
Sentința de la miezul nopții a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
Data Apariției : 7 iul. 2022
Autor(I) : Harriet Tyce
Numar Pagini : 336
Colectie : Buzz Books
Traducator(I) : Dana-Ligia Ilin
