Cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania
 
nujeen.jpg
 
Astfel de cărți au puterea să mă scoată din zona mea de confort, să mă cutremure și să mă determine să apreciez mult mai mult ceea ce am.
A fost o carte tristă, dar dincolo de tristețea ei am întâlnit o familie remarcabilă, o tânără ambițioasă, veselă, optimistă și determinată. Nujeen poate fi oricum, da numai tristă nu. Da, știe multe despre istoria neamului ei de kurzi, cei care sunt considerați orfanii lumii (un popor fără țară proprie), a încheiat o călătorie uimitor de grea pentru a ajunge de la război la pace, a suportat mii de kilometri de stat într-un scaun cu rotile pentru a se simți om.
61lQjLNcIpL._AA300_
 
Ceea ce am apreciat cel mai tare la acest roman-mărturie a fost faptul că Nujeen nu ne dezvăluie doar călătoria ei, trecerea ei de la cetățean tolerat la statutul de refugiat. Mai întâi ne prezintă câteva aspecte generale din viața poporului kurd. Ea venise pe lume într-o casă unde mai erau deja patru fii și patru fiice. Nujeen s-a născut mai devreme, iar travaliul a fost lung și anevoios. Asta a cauzat anumite traume și Nujeen suferă încă de la naștere de paralizie cerebrală şi condamnată să trăiască într-un cărucior cu rotile.
_85632814_85632812
 
Deși face câteva operații, acestea nu au efectul scontat. Nujeen este în continuare prizoniera etajului cinci unde era apartamentul familiei și nu merge la școala nici măcar o zi. Televizorul devine cel mai bun prieten al ei și sursa inepuizabilă de informații. Dacă Nujeen nu se pricepea la prea multe lucruri, aflăm de la ea că este extrem de pricepută la ascultat. Reținea cu ușurință întocmai ca un burete toate informațiile din jurul ei.
Îndrăgostită peste măsură de un serial american (Zile din viața noastră), Nujeen realizează curând că poate învăța engleza.
615792090
Datorită situației extrem de tensionate și de fragile din orașul în care locuiau, Nujeen alături de familia ei se mută la Alep. Aici credeau că vor fi în siguranță, dar întreaga zona stătea pe un butoi cu pulbere iar bombardamentele vor începe în curând și aici.
Pentru că aveau nevoie să fie în siguranță și departe de zona de conflict se întorc din nou la Manbij, dar nu rămân foarte mult nici aici. Lucrurile se schimbau de la o zi la alta, apăruse și gruparea Daesh cea care semăna moartea pe străzile micuței așezări.
Sunt nevoiți să meargă în Turcia, țara vecină care își deschisese porțile pentru refugiați. Aici nu sunt primiți cu brațele deschise, mai ales din cauza numătului extrem de mare. Deși în Turcia învățau să nu mai tresară la orice zgomot iar viața lor seamănă cu ceea ce am putea denumi o viață normală, dorința lor cea mai puternică era să ajungă în Germania, țara care promitea să îi primească pe toți cu zâmbetul pe buze și brațele deschise.
Părinții lor erau bătrâni, frații erau căsătoriți sau plecați din sânul familiei, așa că marea călătorie spre statutul de refugiat și azil politic va trebui să o înceapă alături de Nasrine, sora ei mai mare.
Nujeen vede această călătorie ca pe aventura vieții ei. Putea să vadă cu proprii ochi țările despre care auzise doar la televizor, putea să vadă marea, oamenii și cerul albastru. Ea nu încetează nicio clipă să spere și să viseze, se înarmează cu mult curaj și suportă cu demnitate tot greul călătoriei și toate privirile celorlalți îndreptate asupra ei.
Drumul spre libertate nu este ușor și nici ieftin. 5782 de kilometri; cost total călătorie, 5045 de euro (pentru Nujeen și Nasrine). Iar la nivel sentimental…costurile sunt uriașe! Nujeen nu ne face părtași doar la povestea ei, ci ne face cunoscută întreaga suferință a refugiaților sirieni. Mi-au defilat dinaintea ochilor toate știrile, fotografiile și reportajele din timpul ”mareei” de refugiați. A fost cumplit!
Pe 22 septembrie Nujeen păşea în Germania și nu știa ce o va aștepta aici, dar simțea deja un val de liniște și de normalitate. Lupta ei nu avea să se încheie curând. Vocile sunt împărțite. Unii îi acceptă pe refugiați, alții îi cataloghează drept musulmani (teroriști) și îi consideră un focar de infecție pentru tot ce înseamnă cultura europeană.
Ea este vocea celorlalți. Șansa, norocul sau chiar invaliditatea au atras atenția asupra ei. Pe mine m-a uimit toată organizarea rețelei de traficanți și călăuze. Nu îmi vine să cred că și din nenorocirile lumii se fac bani.
A fost o lectură copleșitoare, dar mi-aș fi dorit mai multă atenție și pe Nasrine, până la urmă ea a împins căruciorul lui Nujeen și câteva poze din arhiva personală cu cele două. În rest, este o carte ce mi-a pătruns în suflet!
 
Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, cărora le mulțumesc mult pentru exemplarul oferit! Echipa de la Targul cartii vă așteaptă tot timpul cu reduceri și prețuri promoționale!
 
Despre carte: 
Nume: Nujeen
Traducător: Irina Borţoi
Editura: Polirom
Număr pagini: 256

14 COMENTARII

Lasă un răspuns