Nocticadia este titlul care s-a strecurat pe lista mea de lectură în urma tuturor gândurilor cititorilor din țara noastră. Toate legate de această poveste, numită de mulți dintre ei fie cea mai bună din acest an, fie printre cele mai bune. Deși am răsfoit-o cu mult înainte să fie scoasă din cuptorul redacției, am citit paragrafe întregi și am extras citate, am preferat să împing cartea la limita existenței mele. Convinsă că nu e tocmai genul meu, că am depășit un pic vârsta la care să mă pot bucura cu adevărat de fiorii ei.
Zi de zi, fără să exagerez vreun pic, feed-ul și secțiunea de story se umpleau de o mare de mov, de o mare de citate. Și simțeam viermele (nu din ăla negru, să ne fie clar) curiozității cum începe să îmi roadă gândurile. Apoi, într-o dimineață, am luat cartea lângă mine și au zburat primele o sută de pagini. Nu știu unde, dar eu eram tot mai prinsă în noianul de destăinuiri și de posibilități. Dark academia nu mai suna atât de rău, evenimentele care începuseră să se rostogolească sub ochii mei erau extrem de interesante. Iar eu am topit toate cele 685 de pagini în două zile. Cu gândurile permanent agățate de poveste, cu emoțiile prinse în borcanele din laboratorul Doctorului Moarte, cu speranța că avea să fie descoperit un leac și că răspunsurile dorite cu disperare de Lilia își vor găsi drumul spre ea.
Eu, cea care nici măcar nu se gândea că va citi cartea, am ajuns să nu vreau să ajung la finalul ei. Voiam încă puțin în mijlocul cercetărilor, în sânul Universității, răsfoind dosare prăfuite și tomuri abandonate pe rafturi. Voiam răspunsuri. Voiam numele vinovaților. Voiam izolată toxina care făcea bine. Voiam să mai simt un pic tensiunea dintre cei implicați.
Nocticadia – bine ai venit la Universitatea Dracadia!
„ – Dă-mi voie să te avertizez, domnișoară Vespertine! Ești ca o molie derutată care dansează în jurul unei flăcări nestăpânite. Care nu vede pericolul neinteligibil al curiozității sale.”
Și eu m-am comportat ca o molie. Atrasă până la sfârșit de flacăra violet a acestei povești. M-am îndrăgostit de atmosferă, de subiect, de munca autoarei din spatele fiecărui rând, de posibilitățile care înfloreau după fiecare pagină.
Pentru că mă cunoașteți și pentru că e posibil să gândiți ca mine, o să îmi dau voie să vă avertizez. Pe voi, pe cei care nu citiți acest gen foarte des. Avem și câteva scene erotice, scene care se desfășoară după canoanele genului, dar pe care ați putea ajunge să le considerați cumva, poate puțin deranjante. Gândiți dincolo de ele. Priviți dincolo de rândurile acelea. Bucurați-vă de tensiunea dintre ei, de frumusețea și amploarea subiectului, de frânturile de originalitate, de forța cu care atacă autoarea fiecare element folosit. Este o poveste bună. Recunosc, dacă ar fi fost fără acele scene (iar asta ține strict de mine și de limitele pe care le pun eu), ar fi fost una dintre cele mai surprinzătoare povești din acest an.
Și spun asta pentru că am devorat fiecare pagină, am fost ușor scoasă din zona de confort și am ajuns să mă simt mai acasă ca oriunde. Pentru că mi-a plăcut mult abordarea autoarei. Pentru că am apreciat munca din spatele poveștii, cadrul amplu și generos pe care și-a construit istoria, atmosfera încărcată, plină de termeni specifici cercetărilor și oamenilor de știință.
Nocticadia – în căutarea răspunsurilor
„O atingere. O singură atingere ar fi pus capăt acestei curiozități agonizante, dar putea la fel de bine să mă afunde în nebunie.”
Lilia Vespertine nu avusese niciodată o viață ușoară. Dar fusese fericită. Fusese iubită, sprijinită și hrănită cu dragoste. Asta până când o boală cu multe semne de întrebare o ia prizonieră pe mama sa. Femeia care îi fusese model devine o amintire. Mama ei este afectată de episoade grele de halucinații, de dureri atroce și de pofte ciudate, care nu fac decât să stârnească și mai mult sentimentul de nesiguranță.
Când mama ei se stinge din cauza acestei boli, lăsând în urmă niște întrebări și mai mari, Lilia își dorește cu disperare un singur lucru: să găsească leacul pentru boala care îi distrusese liniștea pentru totdeauna. Deși nimeni nu o crede, Lilia știe ce a văzut. De îndată ce și-a dat ultima suflare, din corpul mamei sale au ieșit niște viermi negri, viermi care au căutat rapid o sursă de apă și s-au făcut nevăzuți.
Un eseu scris mai mult din disperare decât din dorința de afirmare, o aduce pe Lilia în atenția profesorilor de la universitatea Dracadia. Situată pe o insulă de care erau strâns legate multe legende, universitatea era singura instituție în care lucrau oameni care o credeau pe Lilia. Și asta pentru că ei studiau viermii negri, fructele de noctisoma și efectele lor asupra oamenilor. Îi intriga moartea femeii din cauză că, până acum, niciun om din afara insulei nu fusese infestat cu acești viermi. Mama ei nu fusese niciodată pe insulă, nu intrase în contact cu mediul de aici și nu există explicație plauzibilă pentru infestarea ei.
Dar secretele și adevăratele cercetări nu i se deschid atât de ușor Liliei. Până la urmă, în ciuda minții sale ascuțite, Lilia era o străină, una săracă. Și cu o singură șansă de a cunoaște toate misterele Dracadiei.
Nocticadia – iubire și dedicare
Pentru că este o poveste care are nevoie de toată atenția voastră, aleg să nu vă mai dau detalii despre ce se întâmplă în laboratorul Doctorului Moarte.
Însă aș vrea să vă spun ce mi-a plăcut cel mai tare:
– dezvăluirile din sânul Dracadiei: uneltiri, „frății” secrete, doctori dedicați, studii și cercetări
– faptul că autoarea a plasat acțiunea în zilele noastre
– tensiunea dintre cei implicați
– atmosfera „zbârnâitoare”. Jur că o simțeai zbârnâind în jurul tău la cât de tensionate au fost anumite cadre.
– detaliile care au umplut fiecare cadru. Îmi plac autorii care brodează pe marginea scenelor, care te ajută să devii parte din întregul decor. Iar Keri Lake a făcut asta din plin.
– subiectul original. Eu nu știu dacă am mai citit până acum ceva asemănător. Să fie ăsta semnul că trebuie să citesc mai mult Dark Academia?
Nu repet ce mi-a plăcut mai puțin, am punctat asta deja. Dar am subliniat și faptul că este chestiune de gusturi.
Nocticadia – alte detalii
Nocticadia vă așteaptă și pe voi în acest univers magnific. Cu personaje pe care le veți iubi și detalii care vă vor înfiora. Dacă sunteți curioși, vă spun că romanul este disponibil pe site-ul celor de la editura Corint. Iar despre carte vom vorbi în cadrul clubului de carte Evadează în ficțiune, în data de 2 decembrie, ora 19.00, pe Zoom. Găsiți linkul întâlnirii pe pagina de Facebook/Instagram a editurii.
Nocticadia este disponibilă aici.
Traducere: Monica Constantinescu
Imprint: Leda Edge
Fantasy, New Adult, Romance, Contemporary
+18 ani
Octombrie 2025, Softcover
Număr pagini: 688
