„Rămas-bun, Budapesta!” este un roman despre Revoluția ungară și a stârnit în sufletul meu niște unde pe care le simțeam familiare. Motivul? Povestea Revoluției ungare seamănă cumva cu revoluția din țara noastră. Doar că a lor a fost mult mai amplă, civilii au avut arme puternice, au luat cu asalt clădiri și locuri marcante. Și ei, precum eroii Revoluției noastre, s-au împotrivit armatei și poliției secrete dintr-un patriotism dincolo de orice rațiune și din dorința de a duce o viață mai bună.

Poate de asta am simțit o altfel de legătură cu acest roman. Poate că am trăit alături de ei acest episod sumbru, dar gândurile mele s-au îndreptat permanent către ce a însemnat acasă revoluția. Perioada comunismului este o perioadă despre care încă mai caut referințe, articole și cărți. Nu eram foarte mare în 1989. Aveam doar trei ani și îmi aduc aminte doar de câteva lucruri și mai toate legate strâns de perioada imediat următoare revoluției.

Rămas-bun, Budapesta!
Rămas-bun, Budapesta!

Rămas-bun, Budapesta! Adio sau la revedere?

„Trăiești cu speranța că ție nu ți se va întâmpla niciodată. Lumea vorbește despre frica de sonerie. Teama de clopoțelul care sună în creierii nopții. Teroarea indusă de zgomotul ce te trezește în ceasurile întunecate, ca un lup într-o pădure.”

„Trăiești cu speranța că ție nu ți se va întâmpla niciodată. Și apoi ți se întâmplă.”

Între aceste două extreme se împărțea viața tinerei Katalin. Era învățătoare și trebuia să se adapteze normelor dictate de comunism. Nu voia asta. Nu îi plăceau cravatele roșii și nici nu suporta ideea ca un copilaș să fie pedepsit că nu avea una. Dar astea erau regulile și existau peste tot persoane care ar fi putut să anunțe poliția secretă. Oamenii deveniseră turnători. Unii pentru că iubeau principiile comunismului și erau convinși că trăiau o perioada de glorie. Alții pentru că doreau doar să se protejeze și să abată atenția de la ei.

Cineva, un cineva poate apropiat de familia ei sau vreun vecin curios, îl pârăște pe Marton Bakos, tatăl Katalinei. Poliția secretă sosește la ușa lor, în miezul nopții, percheziționează casa și îl arestează pe bărbat. Motivul nu era cunoscut de către cel acuzat. Dar nici nu era nevoie. Puteau ei fabrica oricâte. Și nevinovații arestați pe nedrept pot confirma asta.

O viață trăită sub lupa terorii

Autoarea ne prezintă viața lui Katalin, tânăra rămasă fără sprijin și fără răspunsuri. Nesigură, speriată și confuză, Katalin se îngrijorează pentru viața tatălui său. Dar și pentru viața ei începuse să se teamă. Înțelesese abia acum, după arestarea tatălui său, cât de singuri erau și cât de mult rău putea să facă vizita poliției secrete.

Din fericire, Katalin descoperă oameni curajoși, oameni care îi pot alina un pic suferința și singurătatea. M-am bucurat pentru ea și i-am apreciat curajul. Să fii femeie, să fii singură și expusă. Și tot să încerci să afli informații despre singurul părinte pe care-l mai aveai pe lume. Katalin poate fi întruchiparea zecilor de femei curajoase, femei care au ridicat bariere și au înfruntat pericole. În numele dreptății, în numele iubirii? Nici nu mai contează. Contează doar ca poveștile acestea să mai străpungă din când în când crusta timpului și să ajungă la noi.

„Am început să citesc despre Revoluția ungară în 2013 și am decis rapid că este un subiect excelent pentru un roman. Perioada Războiului Rece, un regim comunist opresiv, tancuri sovietice, o Poliție Secretă brutală și oameni obișnuiți care se revoltă în căutarea libertății. Cum să nu fie un subiect pasionant, cel puțin din perspectiva unui romancier?” Margarita Morris

Viața tatălui său este cruntă. Deși bănuiam că nu mă mai pot afecta atât de tare descrierile din detenție/lagăre, Margarita Morris mi-a dovedit că mă înșel. Agenții poliției secrete au fost inumani. Nu pot să cred că un om este capabil de atâta rău. Nu înțeleg cum, la adăpostul falsei iluzii de putere, cineva se transformă atât de repede într-un monstru.

Rămas-bun, Budapesta!

Romanul Rămas-bun, Budapesta! mi-a adus informații despre niște evenimente care mi-erau necunoscute. Am simțit de la primul rând că va fi o carte care va naște ceva vibrații în sufletul meu și nu m-am înșelat.

Deși am fost atrasă de subiect și am îndrăgit personajele sale, romanul mi s-a părut un pic neechilibrat. Dacă ar fi să îl compar cu ceva, l-aș compara cu o linie melodică. Nu are peste tot același ritm. Autoarea fie își ia timp pentru fiecare pas și îl descrie în cele mai mici detalii, fie sare peste ani, timp, personaje și evenimente. Și „zbaterea” asta continuă a fost cea care m-a agitat și nu m-a lăsat să mă bucur cu adevărat de poveste.

„O poveste care vă va aduce lacrimi în ochi pe măsură ce veți afla despre soarta lui Katalin și a familiei ei.” Cititor Amazon.com

Începutul este unul lent, se desfășoară cu o anume măsură, cu o oarecare armonie. Finalul vine peste cititor precum o avalanșă. Multe decizii, multe schimbări, lasă loc de interpretări și de multe întrebări. Dar se întrevede o rază de speranță și asta parcă mai spală din nemulțumiri.

Cu toate acestea, mai ales că este strict o chestiune de gusturi, romanul mi-a plăcut și m-am bucurat de fiecare moment petrecut în compania lui. Personajele și-au jucat bine rolul și autoarea a fost atentă să le implice pe toate, mai mult sau mai puțin, în întregul ansamblu.

Rămas-bun, Budapesta! a apărut la Editura Corint și poate fi cumpărată de aici.

Număr pagini: 352

Traducere: Carla Georgescu

Data apariției: august, 2022

 

 

 

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns